Radioamatori şi radioamatorism

• publicat la: 14 October 2014
Radioamatori şi radioamatorism

Radioamatori, radioamatorism – doi termeni care pentru mulți oameni reprezintă doar ceea ce se poate înțelege prin despicarea oricăruia dintre ei, adică radio și amatori, respectiv radio și amatorism. Unii mai știu sau au auzit, că radioamatorismul ar fi un sport sau chiar că radioamatorii ar fi un fel de cucuvele care nu prea dorm nopțile, căutând să ia legătura ori să intercepteze la radio stații îndepărtate de pe întregul mapamond. Pentru clarificarea pe scurt a dilemei, să spunem că radioamatorii sunt persoane interesate de domeniul comunicațiilor radio prin mijloace (și aparate) proprii, majoritatea dintre ei fiind de profesii dintre cele mai diverse unele neavând legătură cu domenii ale electronicii.

Și cum zice și proverbul, ”cine se aseamănă se adună”, încă de la începuturile radioului și a popularizării acestui fenomen, oamenii interesați s-au organizat și au format asociații mai mult sau mai puțin numeroase, mai apoi s-au constituit cluburi și federații acestea din urmă având mai ales rolul de reprezentare, coordonare și susținere a cluburilor și ale membrilor afiliați, vis a vis de autorități.În zilele noastre cu puține excepții, în fiecare țară există câte o federație de radioamatorism și desigur, radioamatori (RAM).La noi în țară autorizarea radioamatorilor se realizează de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), în urma unor examene ce se susțin la sediile filialelor din teritoriu ale acesteia. De exemplu, ANCOM Cluj-Napoca are arondate înafara județului Cluj și județele din nord-vestul țării.

În ceea ce-i privește pe RAM-i, în funcție de interesul fiecăruia în domeniu, avem radioamatori preocupați mai mult de experimentări-construcții radio, instructori-antrenori, sporturi radio consacrate, trafic radio ori diverse combinații între acestea. Undele radio având specificul lor în funcție de frecvență, tip de propagare și altele, unii pasionați abordează undele scurte, alții undele ultrascurte sau ambele domenii, după afinități, dotare cu aparatură, timp alocat sau alte considerente. Domeniul este extrem de vast și pentru a performa și aici se cere dăruire, sacrificii, etc.

Radioamatorismul nu este considerat sport olimpic însă periodic se organizează atât competiții naționale cât și internaționale în unele ramuri ale sale, cum sunt de exemplu creația tehnico-științifică, radiodeterminarea (radiogoniometrarea cunoscută și sub denumirea veche de ”vânătoare de vulpi”), sau competițiile de trafic radio ori cele de telegrafie viteză.

Tradițional, radioclubul a fost și în multe locuri a rămas acel locaș unde pasionații din domeniul atât de vast al radiotehnicii se întâlneau să discute, să se consulte între ei ori să ceară sfat de la vreun ”mentor local” mai experimentat. Tot la club se organizau cursuri și demonstrații practice pentru începători, la club își rezolva fiecare membru corespondența de la sau către radioamatorii pe care i-a auzit sau i-a contactat în trafic. Cluburile au indicative proprii specifice și operatori radio permanenți, cel puțin unul având categorie superioară de autorizare.Acestea desfășoară mai mult sau mai puțin regulat și trafic radio. Curent, în România radioamatorii activi, poate în majoritatea cazurilor au competențe și aparatură care le permit să ”iasă în eter” atât în majoritatea benzilor și modurilor de lucru din unde scurte cât și din domeniul undelor ultrascurte. Se știe că un om pasionat face eforturi și sacrificii pe măsura chemării sale, azi în rândurile ”radioamatorilor” din județul nostru existând persoane extrem de competente pe plan internațional, exemple putând fi date din diferite ramuri ale acestei pasiuni denumită generic radioamatorism.

Faptul că radioamatorii activi au în general echipamente radio funcționale la domiciliul lor ori și în alte amplasamente, unele chiar instalate pe mijloace mobile și  că-i putem găsi atât în mediul rural cât și în cel urban este important și din punctul de vedere al apărării civile (al apărării și intervențiilor în caz de calamități naturale, a căutării unor persoane accidentate, dispărute, etc.).

În zilele noastre capabilitățile de comunicații ale unor stații RAM sunt dintre cele mai diferite și moderne, înțelegând prin aceasta atât posibilitatea de a comunica cu unul sau mai mulți corespondenți simultan atât în modurile clasice (voce, telegrafie, RTTY, SSTV, etc.), cât și in modurile relativ mai noi, – digitale, prin conectarea stațiilor la computere, sateliți sau alte ”device”-uri, la orice oră din zi și din noapte. Astfel este posibil efectuarea traficului radio atât local sau național cât și internațional, intercontinental, la un înalt nivel de calitate. Pentru un operator de clasă, comunicațiile intercontinentale sunt un lucru obișnuit, priceperea și antrenamentul susținut demonstrându-și eficiența și utilitatea în situații dintre cele mai dificile.

Comunicațiile prin stații radio în unde scurte și ultrascurte rămân o alternativă valabilă la nevoie,(în cazurile când unele stații sau rețelele de comunicație din serviciile naționale pot fi suprasolicitate sau chiar avariate).

În anii din urmă, avantajele utilizării radioamatorilor voluntari în situații de urgență sunt  luate tot mai mult  în calcul de către organismele naționale abilitate, acțiuni comune de antrenament având loc tot mai des.

Adrian Fr. Munteanu, (YO 5 ZEN)

Lasati un comentariu