Calendar cultural al lunii Noiembrie 2014

• publicat la: 5 November 2014
Calendar cultural al lunii Noiembrie 2014

La data de 1 noiembrie se împlinesc 141 de ani de la naşterea sculptorului Dimitrie Paciurea. El s-a născut la Bucureşti şi a fost un sculptor care avea o orientarea decisă spre o creație, în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă, aducând originalitate și distincție în sculptura românească. Având o imaginaţie plină de viziuni mitice  creează simboluri şi ființe fantastice. De la Omul primitiv (1906) și Sfinxul (1913), trece la seria de “Himere”Himera văzduhului,Himera pământuluiHimera apeiHimera nopții. Paciurea a realizat și un mare număr de portrete, compoziții (Fata cu ulciorul, 1920).

În 3 noiembrie  aniversăm 113 ani de la naşterea lui Andre Malraux, romancier francez. El a scris cartea ,,Condiţia umană’’, în 1934, ,,Metamorfoza zeilor’’, scrieri importante ale secolului XX.

La data de 5 noiembrie 2010, se stinge din viaţă Andrei Păunescu, poet, prozator, jurnalist, politician român. El s-a născut la 20 iulie în Basarabia, la Copăceni. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, prin care a exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi vieţii publice din România. Printre creaţiile sale poetice de geniu se numără ,,Rugă pentru părinţi’’, ,,Antiprimăvara’’, ,,Niciodată’’ şi multe altele.

 În 7 noiembrie se naşte Albert Camus, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1957. El a scris ,,Străinul’’, ,,Ciuma’’, ,,Mitul lui Sisif’’, creaţii importante ale secolului XX în care se regăseşte filosofia existenţialistă şi a absurdului a cărui reprezentant este Camus.

În 9 noiembrie se împlinesc 81 de ani de la naşterea regizorului de teatru şi film românesc, Lucian Pintilie.  Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze. Filmul cel mai important al carierei sale ,,Reconstituirea’’ narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceauşescu a dispus interzicerea filmului.

Tot la  9 noiembrie este şi  Ziua Internaţională  de Luptă împotriva Rasismului şi Antisemitismului.În fiecare an, pe 9 noiembrie, sunt comemorate victimele „Nopţi de cristal”. În anul 1938, vitrinele tuturor magazinelor  evreieşti din Germania şi Austria au fost sparte de către bande de nazişti. Peste 30.00 de evrei au fost rimişi în taberele de  concentrare, iar alţi 10 au fost omorâţi. Peste 7.00 de magazine au fost distruse. Tot atunci, 20 de sinagogi au fost arse şi  transformate în scrum. A fost prima situaţie din istoria modernă în care violenţa a fost îndreptată pe scară largă şi în mod  deliberat împotriva evreilor într-o ţară vest-europeană.

În 11 noiembrie  aniversăm  193 de ani de la naşterea lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, scriitor rus. Printre operele sale de căpătâi se numără ,,Crimă şi pedeapsă’’, ,,Fraţii Karamazov’’, ,,Idiotul’’.

La 15 noiembrie aniversăm 146 de ani de la naşterea savantului, exploratorului, biologului şi speologului român, Emil Racoviţă, considerat întemeietorul biospeologiei.

La 16 noiembrie aniversăm 198 de ani de la naşterea lui Andrei Mureşanu, poet, traducător, eseist român, revoluţionar român din Transilvania, autorul imnului nostru de stat ,,Deşteaptă-te, române!’’.

La 18 noiembrie se împlinesc 108 ani de la  naşterea lui  Corneliu Baba, pictor român, membru al Academiei Române.

La data de 21 noiembrie va fi Ziua mondială a salutului (World Helo Day), Ziua mondială a televiziuni (instiuită de ONU pe 17 decembrie 196 prin Rezoluţia nr. 51/205) , precum şi  Ziua internaţională a filosofiei.

În 24 noiembrie comemorăm 23 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Fredie Mercury, liderul grupului de muzică rock Queen.

25 noiembrie este Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor.

Pe 28 noiembrie comemorăm 141 de ani de la moartea scriitoarei, poetei, politiciencei şi memorialistei române şi franceze, Martha Bibescu.

La 29 noiembrie actorul român de teatru şi film, Mitică Popescu aniversează 78 de ani. Mitică Popescu a jucat în ,,Moromeţii’’, unde l-a interpretat pe Cocoşilă, în ,,Cel mai iubit dintre pământeni’’, în ,,Păcală se întoarce’’-2006.

Pe 30 noiembrie se împlinesc 179 de ani de la naşterea lui scriitorului, satiristului şi umoristului american Mark Twain, pe numele său adevărat Samuel Langhorne Clemens. El este autorul romanelor populare ,,Aventurile lui Tom Sawyer’’, ,,Prinţ şi cerşetor’’  „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.

Dintre personalităţile locale pe care le omagiem în luna noiembrie, amintim pe Constantin Alpini, de la a cărui trecere la cele veşnice comemorăm 168 de ani. Preotul cărturar Constantin Alpini s-a născut în 1809 la Mecenţiu, într-o familie de nobili ardeleni (de Bunea Mică). Clasele superioare de filosofie le-a urmat la Liceul Academic Piarist din Cluj. A absolvit Facultatea de Teologie a Universităţii din Viena, după ce frecventase primii doi ani de teologie la Seminarul din Blaj. La 3 noiembrie 1834 se căsătoreşte la Craidorolţ cu Terezia Papp. În acelaşi an este hirotonit preot la Mecenţiu.

În 1838 publică la tipografia din Carei prima tipăritură cu caractere latine din teritoriul actual al judeţului Satu Mare. Broşura, ce poartă titlul Versuri Măriei Sale Domnului Ioan Lemenyi de Eadem, Episcopul Făgăraşului Greco-catolic las Zioa Măritului Său Nume în VI Ianuarie, cu fiască plecare supt numele Eparhiei Eriului, umilit închinate de Constantin Alpini, parohul Ernecetului, cuprinde o poezie închinată ierarhalui pentru a-i câştiga simpatia. Urmare a acestui demers, în toamna anului 1838 este numit în parohia Mediaş, unde va reprezenta rezistenţa românescă în cetatea săsească, ostilă intereselor naţiei române. Aici va lua partea românilor din Mediaş, datorită acestui fapt va avea parte de un proces iniţiat de autorităţi.

S-a aflat în corespondenţă cu George Bariţiu, 17 intre scrisorile adresate cărturarului ardelean în perioada 1843-1846  fiind  publicate de prof.dr. Ioan Chindriş.

Constantin Alpini a publicat poezii în revista manuscrisă „Aurora”, apărută la Blaj în perioada 1838-1840.

A trecut la cele veşnice în noiembrie 1846, bolnav de tuberculoză.

La data de 7 noiembrie comemorăm un alt reprezentant de seamă al   şcolii careiene, Dimitrie Sfura. S-a născut la Vezendiu în 28 iulie 1833 în familia de ţărani a lu Teodor şi Rachila Sfura. Şcoala primară a urmat-o la Carei, gimnaziul la Beiuş, apoi teologia greco-catolică la Oradea. S-a remarcat ca unul dintre cei mai activi membri ai „Societăţii de lectră”, fiind unul dintre cei mai promiţători din perspectiva talentului său literar.

A publicat numai în „Diorile Bihorului” 16 poezii, tot acolo văzând lumia tiparului nuvela „Cursoriul lui Horea şi Cloşca” şi poema comică „Luca Pescereanul”. Cântecul „Mai turnaţi-mi!” l-a impresionat pe însuşi Eminescu.

În 1857 a fost numit profesor la preparandia orădeană şi prefect de studii la seminarul din localitate, în acelaşi an fiind ales preşedinte al „Societăţii de lectură a junimei române” din Oradea, căreia îi preconiza un serios program de revigorare.  Deţinea în acelaşi timp şi funcţia de inspector al şcolilor greco-catolice din Episcopia Oradiei, o funcţie onorantă pentru vârsta sa. Nu a putut să-şi ducă la capăt proiectele, destinul său frângându-se brusc la puţin timp după căsătorie, în 7 noiembrie 1858, fiind înmormântat la Oradea.

La data de 17 noiembrie, profesorul Mihai Bertiean va împlini frumoasa vârstă de 74 de ani.   Profesorul Mihai Bertiean s-a născut în 17 noiembrie 1940 la Ploieşti, imediat după refugiul părinţilor săi, Ioan şi Ida (septembrie 1940).

În iunie 1945, a revenit din la Oraşu Nou (jud.Satu Mare). Nu împlinise 6 ani şi intrat în clasa I la Şcoala elementară Română, unde i-a fost învăţător Pop Ludovic. La finele anului şcolar 1945-46, învăţătorul a fost arestat de autorităţile comuniste, şcoala română fiind desfiinţată. Şcoala elementară a continuat-o la secţia maghiară până în clasa a VI-a inclusiv. În anul şcolar 1951 – 1952 s-a reînfiinţat şcoala română cu regim de internat, unde a trecut în cl.VII-a pentru a studia în limba română. Urmează cursurile liceale, în perioada 1953-1956, la Şcoala Medie Mixtă din Negreşti–Oaş, proaspăt înfiinţată, obţinând Diploma de Maturitate (Bacalaureatul) în vara anului 1956.

            După absolvire lucrează ca profesor suplinitor la şcoala din Certeze, apoi la cea din Oraşul Nou. În anul 1960 se înscrie la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj-Napoca, la Facultatea de Biologie –Agricultură, pe care l-a absolvit în vara anului 1963. Primeşte repartizare în învăţământ la Şcoala Generală din Ianculeşti (Carei), unde, în anul următor, este numit director şi funcţionează în această calitate până în anul 1974, când este transferat ca director la Casa Pionierilor din Carei. În perioada cât a funcţionat la Ianculeşti îsi completează studiile la Universitatea Bucureşti, Facultatea de biologie, fiind licenţiat în biologie. În anul 1963 se căsătoreşte cu Mateş Maria, profesoară de matematică, având împreună 4 copii.

            Împreună cu soţia iniţiază şi desfăşoară o intensă activitate didactică şi extraşcolară. Fiind proaspăt absolvent de facultate, înfiinţează la Şcoala din Ianculeşti o microfermă, devenită celebră în acele timpuri, nu numai în judeţ, ci şi în ţară, organizându-se aici schimburi de experienţă chiar la nivel naţional. Veniturile obţinute la această microfermă au fost folosite pentru trimiterea copiilor în tabere şcolare republicane, în excursii şi expediţii cu anumite teme, premii pentru diferite concursuri, avându-se în vedere că părinţii elevilor erau destul de săraci. Microferma dispunea de o bază materială serioasă, mai ales că se planificau sume de bani şi pentru investiţii (adăpost pentru viţei, iepuri de casă, porumbei) dotate cu tot ce era necesar (adăpători automate, rigole, groapă de purin etc).

Una dintre realizările cele mai importante care se poate vedea şi azi în Ianculeşti este producerea materialului săditor  pomicol (castani, plopi, nuci) şi plantarea acestuia pe drumul de legătură al satului cu şoseaua naţională şi plantaţia de castani din sat, un lucru deosebit din punct de vedere a protecţiei mediului înconjurător.

Realizările din şcoală au fost popularizate prin mai multe emisiuni la TVR şi prin postul de radio naţional.

            În calitate de director la Casa Pionierilor a obţinut rezultate foarte frumoase prin instructorii cercurilor artistice şi ştiinţifice. Amintim dintre acestea Micii Castelani, ansamblurile artistice care au fost premiate la festivaluri naţionale, constructorii de navomodele, aeromodele, karting etc.

            Ultima perioadă a activităţii sale didactice şi de unde a ieşit la pensie a fost Liceul Teoretic Carei. Împreună cu soţia, a întocmit şi publicat cartea „Ianculeşti-Un sat de moţi în Câmpia Careiului”, monografia localităţii.

A fost recompensat cu diplome şi distincţii precum ce de „Luminător al satelor”, acordată de Consiliului Judeţean Satu Mare prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, şiDiploma ca semn de apreciere pentru sprijinul acordat culturii careiene în 2012, acordată de Primăria Municipiului Carei, prin Direcţia de Cultură şi Sport.  Profesorii Maria şi Mihai Bertiean  au primit  cu ocazia celei de-a XV-a editii a Festivalului Zilele Iancului,  „DIPLOMA    DE   EXCELENŢĂ”  a satului Ianculeşti,la iniţiativa consilierilor  liberali din CL Carei. Este preşedintele Asociaţiei Refugiaţilor din zona Carei.

În acest an se implinesc 103 ani de la naşterea istoricului medievist de talie europeană, careieanul Francis Pal. S-a născut în 24 noiembrie 1911, în familia unor ţărani români cu oarecare stare de confesiune greco-catolică. “Sunt de religie greco-catolică şi de origine românească,în ciuda numelui meu” afirma mulţi ani mai târziu însuşi Francisc Pall,făcând referire la scrierea numelui său.Scrierea numelui său cu altă ortografie se datorează acţiunii de maghiarizare a etnicilor români,politică promovată de regimul austro-ungar mai ales după apariţia în 1907 a Legii lui Apponyi.

 Studiile primare şi liceale le-a urmat la Liceul „Vasile Lucaciu din Carei. În perioada 1929-1933 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţi „Regele Ferdinand” din Cluj. A fost elevul preferat al profesorului Constantin Marinescu, titularul catedrei de istorie medie universală şi bizantinologie, domenii spre care a fost atras şi studentul Francisc Pall şi cărora le va fi fidel întreaga viaţă. Cu rezultate strălucite la învăţătură va fi numit secretar şi bibliotecar al Institutului de istorie universală şi preparator pe lângă profesorul său. Astfel, dedicat studiului şi dovedind  aptitudini de cercetare, la absolvire obţine licenţa în litere cu „magna cum laude”.

După terminarea facultăţii, beneficiind de sprijinul profesorului Constantin Marinescu şi la recomandarea acestuia, tânărul Francisc Pall îşi desăvârşeşte pregătirea, ca bursier al statului român, în Italia şi Franţa, fiind membru al şcolilor române din Roma (1934-1936) şi Paris (1937-1938), auditor la Sorbona şi Ecole de Chartes. În perioada de studiu la Roma îşi pregăteşte şi susţine un strălucit doctorat cu tema „Ciriaco d’Ancona e la Crociata contro i turchi”. Perioada de studii din cele două mari oraşe europene este exploată prin călătorii la Viena, Graz, Berlin, Oxford, Munchen, Heidelberg, Leipzig, poposind şi adunând informaţii din bibliotecile acestor mari centre ale spiritualităţii europene.

În 1936 este numit asistent la Universitatea din Cluj, instituţie de care şi-a legat destinul până la capătul şederii sale în ţară. În 1944 îi urmează la catedră profesorului său Constantin Marinescu, mai întâi conferenţiar, iar din 1962 profesor universitar, până la pensionarea sa în 1975. În 1972 i se conferă titlul de profesor emerit. Manualul său de Istoria Evului Mediu din clasa a IX-a  a fost cel mai bun manual de istorie. Urmele materiale ale lui Francisc Pall se păstrează la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj. Acesta  a lăsat in urmă 56 de lucrări in 8 limbi.

Paralel cu activitadea didactică, în perioada 1949-1969 a fost şeful secţiei de istorie medie la Institutul de istorie din Cluj, unde a contribuit decisiv la cristalizarea unei concepţii şi practici de editare critică a izvoarelor diplomatice referitoare la istoria Evului Mediu în Transilvania.

În opera sa aduce contribuţii fundamentale în problemele pe care le-a abordat: cruciadele târzii, efortul antiotoman al popoarelor din Balcani, mari personalităţi politice şi militare care l-au ilustrat (Scanderberg şi Iancu de Hunedoara), umanismul şi reforma religioasă cu implicaţiile lor în ţările române, misiunbile catolice în aceste regiuni, viaţa şi personalitatea episcopului Inochentie Micu-Klein. Anii de cercetări dedicate personalităţii acestuia din urmă s-au concretizat în lucrarea în trei volume „Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma”, care a apărut mai întâi în Germania, iar în 1977 şi în România. Studiul publicat în 1969 „Românii din părţile sătmarene (Ţinutul Medieş) în lumina unor documente din 1937” este o dovadă că nu şi-a uita locurile de baştină.

Eruditul istoric s-a stins din viaţă în 25 septembrie 1992 la Treuereut în Germania, acolo unde trăia din noiembrie 1979 alături de soţia sa Edith.

Careienii l-au recuperat din uitare la 11 septembrie 2011, când la Biserica Greco-Catolică Sf. Andrei au fost  organizate ample manifestări dedicate centenarului naşterii sale. S-a aşezat o placă memorială pe casa unde s-a născut şi a crescut, iar în curtea bisericii amintite a fost dezvelit şi sfinţit bustul lui Francisc Pall. Cu acest prilej a fost organizat şi un simpozion care a readus în memoria celor prezenţi personalitatea istoricului Francisc Pall, printre participanţi numărându-se Presfinţia sa dr. Virgil Bercea, episcop de Oradea, acad. Ioan Aurel Pop, prof. univ. dr. George Cipăianu, conf. Univ. dr. Ovidiu Ghitta, conf. Univ. dr. Ionuț Costea. La finalul simpozionului fiind lansat volumul comemorativ “100 de ani de la naşterea marelui istoric roman Francisc Pall”, autor, prof. Ioan Ciarnău.

La 29 noiembrie comemorăm 3 ani de la moartea lui Ioan Chioreanu-Oaş.   În 16 ianuarie 1922 s-a născut  în Prilog, Oraşu Nou, judeţul Satu Mare într-o familie de ţărani cu şase copii Ioan Chioreanu-Oaş. A fost lector universitar, inginer, doctor în agronomie, scriitor, interpret al muzicii populare vechi din Ţara Oaşului, autor de cărţi din domeniul filosofiei creţionist-ştiinţifice. A urmat primele cinci clase primare în Prilog, apoi Şcoala de Viticultură Diosig (1939), Şcoala Medie Tehnică din Salonta (1954-1958), unde obţine diploma de agronom. Între 1957-1961 urmează cursurile Facultăţii de Agricultură şi Zootehnie Cluj, obţinând diploma de inginer. În 1962 devine membru al Societăţii Naţionale de Ştiinţa Solului. În 1981 susţine la Cluj teza de doctorat Contribuţii la creşterea şi exploatarea taurinelor în Depresiunea Maramureşului, conferindu-i-se titlul de Doctor în agronomie (cond. şt. Emil Negruţiu).

            Activitatea profesională o începe noiembrie 1944, când este numit director al Fermei Viticole din Seini, iar în 1945 devine secretar tehnic la Ocolului Agricol Oaş. Mai deţine şi alte funcţii între anii 1950-1962: şeful Secţiei agricole Carei, şef de ocol agricol Copalnic-Mănăştur, şef de ocol agricol al plasei Seini; şeful Serviciului agricol regional Maramureş, director ştiinţific al Staţiunii de Cercetări Livada etc. Între 1962-1972 a funcţionat ca lector universitar şi şef de catedră la I. P. 3 ani Baia Mare, Fac. de Ştiinţe Naturale şi Agricole, unde a predat pedologia, agrotehnica şi fitotehnia. Ulterior, datorită specializării şi capacităţii organizatorice, i s-au încredinţat diferite funcţii în domeniul agriculturii, dar este supus suspiciunilor din cauză că a făcut parte în 1945 din Partidul Social Democrat. Fire intransigentă şi incoruptibilă, intră în conflict cu reprezentanţi ai organelor locale şi centrale care dădeau dispoziţii absurde, este anchetat, demisionează în două rânduri, în 1973 şi 1976 când, invidiat pentru ascensiunea în domeniul ştiinţific, ameninţat şi tracasat, se îmbolnăveşte, după care se pensionează la 54 de ani.

            A început să cânte la vioară de la 4 ani. Participă, de copil, la toate evenimentele folclorice tradiţionale oşeneşti, acumulând un repertoriu bogat de melodii, 250 fiind înregistrate la Institutul Naţional de Etnografie şi Folclor. Pasiunea de a cânta la ceteră l-a însoţit toată viaţa. A cântat în ţară şi străinătate, a participat la emisiuni culturale la Radio Cluj-Napoca şi Bucureşti. A fost distins cu premii, diplome de excelenţă, inclusiv cu două titluri de Cetăţean de Onoare (Oraşu Nou, 2004 şi Negreşti-Oaş, 2010).

            A publicat peste 120 de studii şi articole de specialitate şi de cultură generală în volume colective sau în presă. Lucrări ştiinţifice din domeniul agronomiei şi zootehniei şi de cercetare a trecutului istoric: Solurile regiunii Maramureş(1967), Neutralizarea acidităţii solurilor podzolice(1970), Ţara Oaşului; ştiinţă şi remedii(1993), Filosofii celeste (2005), Ţara Oaşului – Ştiinţă şi remedii (2007), Idei în universalitate (2007), (Ţara Oaşului în diversitate, (2008).

            Scrieri creaţionist-ştiinţifice: Esenţa divină a materiei (1990),Natura – arhitect divin (1994), Esenţa divină a materiei (ediţie adăugită, 2002), Divinologia naturii (2001), Creaţionism ştiinţific(2002), Teze teozofice (2004).

            Volume de poezie: Versuri filozofice- creaţionism (1996),Etnogeneze oşeneşti (versuri) (1998), Versuri filosofice- creaţionism(ediţie revăzută, 2001), Elegie sentimentală. Poesii (2002), Poeme esenţdivionice (2003), Genodivinologie, (2004), Homer: Iliada şi Odiseea (2008). Ultima carte publicată a fost Destin şi dramă: teatru.

A decedat la 29 noiembrie 2011 în Baia Mare, fiind înmormântat în cimitirul din Dealul Florilor.

Lasati un comentariu