Dispreț și umilință pentru alegătorii români din diaspora

• publicat la: 3 November 2014
Dispreț și umilință pentru alegătorii români din diaspora

Alegeri prezidențiale 2014, Paris: doar două secții de votare (una lângă cealaltă chiar) pentru câteva mii de români, cozi infernale și ore bune de așteptare, directive menite să… încetinească votarea. Rezultatul: 1 000 de oameni care nu au mai fost lăsați să voteze.

Peste 2, 3 milioane de români au părăsit hotarele României începând cu 1989 și până în prezent (potrivit INS), iar Ministerul de Externe și Biroul Electoral Central tot nepregătite au rămas. Paris, Londra, Viena, Hamburg, Valencia, New York și multe alte orașe au devenit brusc prea mici pentru dorința românilor de a-și VOTA președintele.

Azi, 02 noiembrie 2014, trotoarele Institutului Cultural Român și ale Ambasadei României din Paris forfoteau de oameni veniți să-și îndeplinească datoria morală. Vedeai oameni râzând, oameni cântând imnul României, oameni cu speranță. Îi vedeai ieșind fericiți și spunând că după 4-5 ore de așteptare au reușit să voteze. Facem campanii pentru a mobiliza oamenii să vină la vot, dar avem unde să îi primim? Vrem oare cu adevărat să voteze? Căci realitatea faptică relevă împotrivire îndărătnică și rea-voință din partea autorităților române. E strigător la cer ca după 25 de ani de la ieșirea din Comunism, să nu ne putem exercita una dintre principalele prerogative democratice. Între hotare, românii sunt amuțiți prin sărăcie și dezinformare generală; peste hotare, prin negarea dreptului de a ne exprima opinia.

Am stat 3 ore la coadă și nu am reușit să mai votez. Prin urmare, nu știu cum arătau cabinele de vot, dar niște doamne „mai norocoase” au ieșit spunând că «ne băgă să votam la WC, între 3 perdele». Una dintre respectivele doamne ne-a mărturisit că e supărată pe statul român și pe cetățenii lui pentru că nu fac nimic pentru a schimba situația României; că din cauza lor copii suferă de acasă după mamele plecate la muncă în străinătate. A urmat un plâns înecat de strigăte de disperare… Ca ea suntem mulți: familii dezbinate, suflete rătăcitoare. Imigrația masivă în contextul actual ascunde și generează mai departe un dezechilibru inimaginabil.

Dar azi am trăit și altceva pe lângă dezgustul unei false democrații. Am văzut oameni determinați, curajoși, hotărâți să facă ceva pentru țara lor. Unii dintre ei erau stabiliți în străinătate de ani buni și, cu toate astea, nu au abandonat cozile interminabile, fotografiate sau ocărâte de francezii care nu mai aveau loc de „disperații de la vot”. Strângeam semnături pentru suplimentarea secțiilor de votare în turul doi, când un cuplu de tineri români ne-a întrebat (cu glas de rugăminte) dacă într-adevăr vom face ceva. După atâta vreme, încă le mai citeai în privire dorul de o Românie a noastră. Și poate că tocmai această luciditate și dorință de renovare a românilor din dispora îi determină pe ai noștri guvernanți să îi țină departe de urnele de vot.

Hai să fim uniți măcar de acum înainte. Hai să nu uităm că România suntem noi, poporul român, și nu niște indivizi egoiști ce se dau drept lideri democrați. Nu e vorba de naționalism, nici de naivitate și nici de entuziasm de moment. E vorba de propriul nostru viitor!

Veniți la vot și în turul al doilea și arătați că încă mai aveți ceva de spus!

Gabriela Costache

Paris, 02.11.2014

Lasati un comentariu