Pagina principala / Cultura Invatamant / Calendar cultural al lunii decembrie. 149 de ani de la naşterea arhidiaconului Romulus George Marchiş

Calendar cultural al lunii decembrie. 149 de ani de la naşterea arhidiaconului Romulus George Marchiş

La data de 2 decembrie, actorul român de teatru şi film, Mitică Popescu a aniversat  78 de ani. Mitică Popescu a jucat în ,,Moromeţii’’, unde l-a interpretat pe Cocoşilă, în ,,Cel mai iubit dintre pământeni’’, în ,,Păcală se întoarce’’-2006.

Pe 3 decembrie,  actorul orădean Ion Haiduc a aniversat 67 de ani. El este celebru datorită rolurilor din filmele în care a jucat, dar şi rolurilor interpretate la teatru. Dintre filmele memorabile în care a jucat amintim: Cale libera (1986), Pădureanca (1987), Prinţul negru (1988).

 Pe 5 decembrie  s-au împlinit  113 ani de la naşterea lui Walt Disney. A fost cel mai cunoscut producător de film din lume, a fondat The Walt Disney Company,  creând faimoasele personaje animate Mickey Mouse,Donald Duck, Goofy, Pluto.

La 8 decembrie am aniversat  138 de ani de la naşterea renumite prozatoare, romanciere şi nuveliste Hortensia Papadat-Bengescu, autoarea scrierilor ,,Femeia în faţa oglinzii, Concert din muzică de Bach, etc.

În 12 decembrie se împlinesc  193 de ani de la naşterea scriitorului francez, Gustave Flaubert. Este autorul celebrelor romane realiste Madame Bovary, Salammbô, L’éducation sentimentale.

În 14 decembrie aniversăm 511 ani de la naşterea lui Nostradamus. El a fost  astrolog, matematician şi medic francez, faimosul profet al lumii, care în anul 1555 a publicat celebra lucrare Secolele, ce conţine 966 de predicţii.

La data de 14 decembrie Radu Beligan aniversează venerabila vârstă de 96 de ani. El este actor şi regizor  român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.

Pe 15 decembrie se împlinesc 67 de ani de  la naşterea lui George Pruteanu, lingvist, eseist şi politician român, care a decedat în anul 2008.

La 16 decembrie 1775 se naşte Jane Austen, scriitoare engleză, autoarea romanelor  Mândrie şi prejudecată,Raţiune şi simţire, Emma.

Tot în 16 decembrie  aniversăm 244 de ani de la naşterea lui Ludwig van Beethoven, celebrul compozitor german,  considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii.

La 17 decembrie aniversăm  121 de ani de la naşterea lui Dimitrie Bagdasar, medic, creatorul şcolii româneşti de neurochirurgie, membru post–mortem al Academiei Române (d. 1946).

La 20 decembrie aniversăm 106 ani de la naşterea lui Andrei Şaguna,mitropolit,întemeietor al Asociaţiunii ASTRA, cel care prin întreaga sa activitate a întărit spiritualitatea ortodoxă a românilor din Ardeal.

Pe 22 decembrie se implinesc 125 de ani de la nasterea lui Nichifor Crainic, eseist şi poet, director al revistei „Gândirea” (1928–1944) şi principalul teoretician al ortodoxismului autohton.

La  24 decembrie Mircea Diaconu  împlineşte frumoasa vârstă de 65 de ani. El celebru actor român de teatru şi film, actual europarlamentar.

La 25 decembrie creştinătatea sărbătoreşte Crăciunul, Naşterea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos la Bethleem.

La 28 decembrie, compozitorul francez Richard Clayderman aniversează 61 de ani. El este cunoscutul autor al ,,Balade pour Adeline’’.

Pe 31 decembrie aniversăm 172 de ani de la naşterea scriitorului, dramaturgului, criticului literar, juristului, profesorului, politicianului Iacob Negruzzi, care a fost şi  președinte al  Academiei Române.

Dintre personalităţile culturale locale pe care le omagiem, îl amintim pe dr. Neța Iercoșan,  o personalitate remarcabilă a culturii careiene, pe care am  sărbătorit-o la 7 decembrie, când s-au împlinit  64 de ani de la naşterea sa.

A fost un reputat arheolog, profesor de istorie, muzeograf, cercetător științific la Muzeul Județean Satu Mare, secția din Carei, apoi, pentru un răstimp de 21 de ani director al Muzeului Orăşenesc Carei.

S-a născut în 7 decembrie 1950 în satul Siliştea, comuna Şlindia, judeţul Arad. A urmat şcoala primară în satul natal, iar cursurile gimnaziale în centrul de comună Şilindia. Între 1965 – 1969 a făcut studiile liceale la Liceul Teoretic din Ineu (jud. Arad), profilul uman. A continuat studiile la Facultatea de Istorie – Geografie a Institutului Pedagogic Oradea, pe care le-a finalizat în 1972. În acelaşi an este repartizat ca profesor de istorie la Şcoala Generală Iojib, comuna Medieşu Aurit, jud. Satu Mare, unde a profesat până la 1 iunie 1978, când a fost numit la conducerea muzeului careiean. În perioada cât a fost dascăl a urmat la fără frecvenţă cursurile Facultăţii de istorie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, finalizate cu examenul de licenţă susţinut cu lucrarea „Circulaţia monetară în judeţul Satu Mare, sec. III î.e.n. – sec. V e.n.”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Hadrian Daicoviciu.

Între 1980 – 1982 a urmat cursuri de specializare în muzeografie şi arheologie, sub conducerea prof. dr. Radu Florescu, finalizate cu atestate profesionale.

A desfăşurat o prolifică activitate ştiinţifică finalizată cu studii şi lucrări publicate în totalitate. A participat ca student la săpături arheologice pe şantierele de la Râpa – Tinca, Medieşu Aurit – Castel, Marca (Sălaj), Medieşu Aurit, aşezare, majoritatea cu S. Dumitraşcu.

Între 1980 -1994 a efectuat săpături, singur sau în colaborare, pe şantiere arheologice la Sanislău, Acâş, Moftinu Mic, Căpleni, Carei (Ferma IAS), Carei – Bobald, Dumbrava, Tăşnad – Sere. În paralel, în perioada !978 – 1994 a efectuat cercetări arheologice de teren în zona de activitate a Muzeului careiean, respectiv zona nisipurilor între Curtuiuşeni şi Urziceni, valea Eriului, valea Crasnei, precum şi în zona Codrului şi Câmpia Someşană[1].

A elaborat şi publicat, printre altele:

1. Muzeul orăşenesc Carei – ghid, 1980, Oradea, în colaborare cu Carol Karacsonyi;. Un vas-biberon eneolitic descoperit la Ciumeşti, Satu Mare. Studii şi Comunicări vol. V – VI, 1980-1981, pp. 35-38.; Cutremure de pământ în judeţul Satu Mare până la 1900 (În colaborare cu Ana Iercoşan), Satu Mare. Studii şi Comunicări, V-VI, 1980-1981, pp. 565 – 576; Noi descoperiri arheologice în zona Carei, Satu Mare. Studii şi comunicări, VII-VIII, 1986-1987, pp. 139-158; Contribuţii la istoricul muzeului careian (în colaborare cu Ioan Nemeti şi Carol Karacsonyi), Satu Mare. Studii şi comunicări, VII-VIII, 1986-1987, pp. 477-488; Descoperiri traco-dacice din zona Careiului, Revista Muzeelor, 1987, nr. 4, pp. 3-6 ; Un cuptor de ars ceramică din epoca neolitică descoperit la Căpleni (jud. Satu Mare), ActaMP, XI, 1987, pp.73-76; Depozitul de bronzuri de la Carei, Thraco-Dacica, IX, 1988, pp.127-129 Descoperiri arheologice aparţinând epocii bronzului din zona Careiului (în colaborare cu I. Nemeti), Revista Muzeelor, 1991, 4; Săpături arheologice în aşezarea neolotică de la Căpleni (jud. Satu Mare), Satu Mare. Studii şi comunicări , vol. IX-X, 1992-1993, pp. 9-22

În 1999 obţine titlul de doctor în istorie cu teza Cultura Tiszapolgar în vestul României la Institutul de Tracologie al Universităţii Bucureşti.  Lucrarea i-a fost publicată în acelaşi an.

A încetat din viață la doar 48 ani, în  data de 24 septembrie  a  aceluiaşi an 1999. Mormântul său se află în Cimitirul Mestereszi.

Anul acesta, profesorul universitar careian Gheorghe Glodeanu aniversează 57 de ani. El s-a născut în 9 decembrie 1957 în Carei, jud. Satu Mare. A frecventat cursurile Şcolii Generale nr.1 între anii 1964-1972 iar apoi Liceul Real-Umanist din Carei unde obţine Diploma de Bacalaureat în 1976. Este absolvent al Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca, promoţia 1981, cu lucrarea de licenţă  Metamorfozele timpului în proza fantastică a lui Mircea Eliade. Din 1996 este Doctor în ştiinţe filologice, cu teza „Poetica romanului interbelic. O posibilă tipologie a romanului”.

A debutat în 1981 în revista „Tribuna din Cluj”. A colaborat cu studii, articole, cronici literare la revistele „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Caiete critice”, „Luceafărul”, „Limba şi literatura română”, „Poesis”, etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii de Nord din Baia Mare şi director al revistei Nord literar din aceeaşi localitate, a publicat şaptesprezece volume de critică literară, dintre care mai multe consacrate operei lui Mircea Eliade: Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993), Mircea Eliade. Poetica fantasticului şi morfologia romanului existenţial (1997), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001, ediţia a II-a, 2006), Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, (2002, ediţia a II-a, 2008). Capitole consacrate lui Mircea Eliade regăsim şi în alte lucrări, precum Eseuri (1997), Poetica romanului românesc interbelic. O posibilă tipologie a romanului (1998, ediţia a II-a, 2007, Fascinaţia ficţiunii. Incursiuni în literatura interbelică şi contemporană (2006), dar şi în volume colective cum este La ţigănci de Mircea Eliade în cinci interpretări (2001, ediţia a II-a, 2008). Bibliografia Eliade a lui Gheorghe Glodeanu mai însumează câteva zeci de articole publicate în revistele de specialitate din ţară şi din străinătate.

În data de 11 decembrie comemorăm  46 de ani de la moartea Prelatului Papal careian, Ludovic Vida, care l-a avut ca dascăl pe George Pteancu, unul dintre iluştrii dascăli careieni.  S-a născut la data de 13 octombrie 1885. În anul 1912, aşa cum reiese din documentele vremii a fost primul conducător al Societăţii de Lectură ’’Sf. Ioan Gură de Aur’’ a Seminarului de la Oradea. Această societate avea drept scop promovarea şi cultivarea limbii române şi a tradiţiilor naţionale şi desigur studiul intens al obiectelor din domeniul religiei. Canonicul Ludovic Vida, pe atunci tânăr preot la Oradea, a pregătit statutele Societăţii de Lectură, şi a iniţat şedinta de constituire, ţinută în ziua de 3 noiembrie 1913. Odată cu reorganizarea, în 1930, a eparhiilor Bisericii Române Unite cu Roma, preotul şi protopopul Ludovic Vida este repartizat la nou înfiinţata eparhie a Maramureşului, unde devine canonic şi apoi vicar general. Convingerile sale religioase, acelea de a nu trăda, de a nu accepta trecerea la altă religie, l-au costat ani grei de închisoare. A fost arestat împreună cu episcopul său, dr. Alexandru Rusu, la data de 29 octombrie 1948. După eliberarea din închisoare, în anul 1964 şi-a reluat legăturile cu episcopul dr. Ioan Dragomir, noul episcop al Maramureşului,prin părintele Alexandru Săsăran aşa cum mărturisesc documentele vremii. A fost pentru câţiva ani profesor la Liceul „Vasile Lucaciu. În perioada cât a activat la Carei, ca profesor, în paralel a fost redactor responsabil la gazeta cultural-informativă „Neamul nostru”. Alături de un grup de iniţiativă, format din importante personalităţi ale Careiului acelor vremuri    (notarul Emil Coconeţi, pr.-prof Ioan Cheri, dir.-înv. Gheorghe Pteancu, prof. Augustin Ossian, prof. Leontin Ghergariu ), va înfiinţa prima librărie şi tipografie românească din Carei.

 

În 14 decembrie aniversăm 121 de ani de la naşterea avocatului Corneliu Pop.  A urmat dreptul la Ungvar, obţinând diploma de avocat la Târgu Mureş. A fost implicat în luptele politice ale românilor din Sătmar  şi membru de frunte al P.N.R. În 1918 a fost  ales să fie prezent la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, pentru ca peste un an să fie ales deputat în Parlamentul României.

În şedinţa din 13 decembrie 1918 a fost ales tribun popular pentru pretura şi oraşul Carei, în cadrul tratativelor dintre Romul Marchiş, proaspăt vicar de Carei, şi comisarul guvernamental comitatens. Imediat după instaurarea administraţiei române a fost investit în funcţia de şef al Direcţiei Finanţelor.

Din cauza disensiunilor din P.N.R. va trece în PNL. Din 1924 a ocupat funcţia de prim juristconsult al oraşului Carei. S-a remarcat şi pe tărâm cultural fiind membru în diferite asociaţiuni şi reuniuni. A fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de cavaler.

În 3 octombrie 1940 a fost expulzat împreună cu familia şi s-a refugiat la Arad, unde a deţinut funcţia de avocat-principal al judeţului şi Prefecturii Arad.

S-a stins din viaţă la Carei în 1950. Mormântul său a fost recuperat de familie după o luptă acerbă cu autorităţile.

La 14 decembrie, profesorul Ioan Vasile Viman împlineşte 63 de ani. El se naşte în localitatea Carei,  ca fiul lui Ioan şi Ileana. Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal, Lucăceni, unde a urmat  studiile primare şi gimnaziale. Va continua  apoi studiile liceale (1966-1970) la Liceul Teoretic Carei. Studiile superioare le-a urmat în perioada 1970-1973 la Universitatea Timişoara, Facultatea de Istorie-Geografie, specializarea istorie. Între 1973-1977 a urmat cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie ale Universităţii ,,Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea istorie. A făcut studii post-universitare între 1987-1988 la Institutul de Studii Social-Politice Bucureşti, specializarea filosofie. Studiile  doctorale le-a făcut în perioada 2005-2007 la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, având lucrarea “Învăţământul liceal în părţile nord-vestice ale României în perioada interbelică”. A participat la manifestările Târgului Mondial al Educaţiei Lisabona, 2003, la Simpozionul internaţional FIICE – Tel Aviv, Israel, decembrie 2003 şi alte cursuri de formare profesională. A mai participat la stagii de formare în cadrul Programului ,,Socrates” la Paris, 2002; Participarea la schimb de experienţă în regiunea Rhone-Alpes (Franţa), 2002, departamentul Ardeche, Valence, în regiunea Rhone – Alpes (Franţa), 2002, departamentul Ardeche, Valence, în cadrul Programului “Socrates” la Paris 2002 şi la manifestările Târgului Mondial al Educaţiei Lisabona 2003.

Îşi începe activitatea didactică la Şcoala Generală Drăguşeni, judeţul Satu Mare, unde va funcţiona în perioada 1973 – 1978, când va deveni  profesor metodist la ,,Clubul elevilor”, până în 1989. Din acel an şi până în 1993 va fi profesor la Şcoala cu clasele I-VIII „Lucian Blaga” din Satu Mare. Va deveni director la această şcoală şi va ocupa această funcţie cu intermitenţe datorate promovării în Inspectoratul Şcolar Judeţean, unde va fi pe rând inspector, inspector general adjunct sau inspector general.

 A fost decorat cu ,,Ordinul Meritul pentru Învăţământ în Grad de Mare ofiţer”, 2004. Profesionalismul i-a fost recunoscut prin diplome şi distincţii printre care ,,Diploma de Excelenţă” M.Ed.C., pentru înaltul profesionalism, implicarea remarcabilă, intelectuală şi activă la modernizarea învăţământului românesc, 2004, ,,Diploma de Onoare” ca recunoaştere a contribuţiei aduse protejării sănătăţii, siguranţei şi intereselor economice ale consumatorilor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, 2004, ,,Crucea Patriarhală” pentru mireni, 2004, premiul Institutului Român pentru Drepturile Omului pentru lucrarea ,,Generaţia viitoare – ghid de orientare în carieră pentru elevi şi tineri”, 2004 etc.

În paralel, este membru fondator al filialei  sătmărene a „Asociaţiei istoricilor din Transilvania şi Banat”, director al Filialei Satu Mare a Academiei Olimpice Române şi   Preşedinte FICE, România, Comunitatea Satu Mare. Este director al Casei Corpului Didactic Satu Mare.

Pe 18 decembrie aniversăm 149 de ani de la naşterea arhidiaconului Romulus George Marchiş. S-a născut la 18 decembrie 1865 la Homorodul de Mijloc, în familia preotului paroh George Marchiş şi al Iuliei Vultur.
Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat la Carei, iar studiile liceale le-a făcut la Oradea, Braşov şi Sibiu, oraş unde absolvă în 1884 examenul de capacitate. Teologia o urmează la Seminarul romano-catolic din Satu Mare, absolvind în 1888. Nu trebuie ignorată nici educaţia primită în familie, atât tatăl său cât şi Romul si sora sa Otilia vorbeau curent mai multe limbi de circulaţie.

S-a căsătorit cu Elisabeta Sarkadi şi a fost hirotonit în 18 aprilie 1889. În primul an de preoţie a fost administrator al parohiei Virtiş, localitate aflată astăzi în Ungaria. Ivindu-se un post vacant în parohia Tămaia, localitatea natală a tatălui său, George Marchiş, a păstorit credincioşii acestui sat, aparţinător pe atunci comitatului Sătmar, vreme de două decenii între 1890-1908, întâi ca administrator parohial, apoi ca preot paroh începând cu anul 1900. Activitatea din parohie i-a fost încununată cu terminarea construcţiei bisericii de zid cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavril”, în anul 1898. Prin ridicarea acestui lăcaş de cult, Romul George Marchiş şi-a adus prinosul de recunoştinţă pentru locurile copilăriei tatălui său.

Din 1908 va trece la Carei ca paroh şi protopop, iar din 1909 cumulând şi funcţia onorantă de arhidiacon al părţilor sătmărene, urmându-i în aceste funcţii tatălui său. În calitate de arhidiacon al părţilor sătmărene s-a situat mereu în centrul luptei împotriva Episcopiei de Hajdudorog, nume de tristă amintire pentru românii sătmăreni. În 29 mai 1912 se numără printre delegaţii prezenţi la adunarea de protest de la Alba Iulia împotriva înfiinţării amintitei episcopii. Protestează împotriva arestării pr. Gh.Mureşan şi a celor 14 săteni din Moftinul Mic. A fost alături de părintele Ciurdariu care a avut de pătimit la Doba în acei ani.

Încă din 1893 era membru al comitetului Comitatens Satu Mare, susţinând dezideratele românilor sătmăreni, şi în 12 noiembrie 1918 e ales membru în Consiliul Naţional Român comitatens Satu Mare, iar a doua zi e prezent la mitingul organizat în sala de consiliu a primăriei oraşului Satu Mare, când românii au jurat credinţă C.N.R. Central din Arad şi au proclamat ruperea parohiilor unite încorporate în 1912 la Ep. Hajdudorog.

La 18 noiembrie este ales preşedinte al C.N.R. Cercual Carei şi vicar al nou constituitului Vicariat Naţional Român din Carei.

Faptele sale de patriotism vor fi încununate cu alegerea sa între membrii Marelui Sfat Naţional, care a realizat visul de veacuri al tuturor românilor: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. În acea zi mai mulţi români sătmăreni au fost prezenţi în cetatea morţii lui Horia, dar şi locul reînvierii neamului românesc: pr. Vasile Ardelean, dr. Vasile Chirvai, dr. Aurel Vălean, dr. Aurel Nilvan, pr. Ioan Doroş, pr. Constantin Lucaciu, dr. Ilie Carol Barbul, dr. Teofil Dragoş, dr. Coriolan Steer, Iuliu Coroianu, pr. Traian Trufaş.

După Unire, Romul Marchiş a ajuns senator în Parlamentul României Mari. La 25 septembrie 1923 episcopul martir Valeriu Traian Frenţiu îl numeşte vicar foraneu pentru Arhidiaconatul Sătmarului, ca o recunoaştere pentru activitatea sa rodnică.

La 30 decembrie 1918 l-a întâmpinat în gara Carei pe gen. Berthelot, expunându-i în limba franceză durerile românilor din zonă.

Ancorat şi în activitatea culturală, a fost multă vreme casier al Desp. Sătmar-Ugocea al „Astrei” şi preşedinte al Reuniunii învăţătorilor greco-catolici din Arhidiaconatul Sătmar, organizaţie înfiinţată de tatăl său, George Marchiş.

Despre familia lui Romul George Marchiş se cunosc puţine lucruri. Se ştie că a avut o fiică pe nume Gabriela, născută în 1890 la Fegernic şi repausată la numai 16 ani în Tămaia. Tot la Tămaia s-au născut copii: Adrian Eugen Iosif (1893), despre care se ştie că a fost o vreme medic şef al Spitalului orăşenesc Carei, şi Maria Elisabeta (1895), căsătorită cu dr. Ioan Victor Vancea, fost prim pretor şi deputat.

 Romul George Marchiş s-a stins din viaţă la 4 aprilie 1925, fiind înmormântat alături de tatăl său la Carei. Mormantul sau inca nu a fost identificat.

Tot la data de 18 decembrie comemorăm 37 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Stelian Popescu-Segarcea.   Publicistul, poetul şi  folcloristul s-a născut în 22 ian. 1912 la Segarcea din Vale, jud. Teleorman. Studiile secundare le-a făcut la Turnu Măgurele, bacalaureatul la Piteşti, studii superioare de litere şi filosofie la Bucureşti. A început să publice de la 14 ani.

            A funcţionat ca profesor secundar la Sighet (1945-1948), Salonta (1948-1949), Şimleu ( 1949-1950 ) şi, din 1951 până la moarte, la Carei. A colaborat cu publicaţiile: Atitudinea românească, Banatul literar, Afirmarea, Litera, Progresul, Românizarea, Timpul eminescian, Zorile Romanaţului, Prepoem, Democratul, Cronica sătmăreană, Pagini sătmărene, Viaţa şcolară.

            A folosit pseudonimele literare Sthelly Dinsegarcea, Silvestru Seneca, Stelian Segarcea.

            A publicat volumele: Splendida crestomaţie de poezii originale, 1932, Turnu Măgurele;  Descreţeşte-ţi fruntea, 1934; Dumnezeu, (în colaborare); Balade populare culese de pe valea Oltului şi însoţite prin câte un comentariu critic, Buc., tip. St. Ionescu-Tămădău, 1941 (volum dedicat lui D. Caracostea).

            A avut preocupări folcloristice, îndeosebi în anii studenţiei, făcând parte din echipele conduse de D. Gusti şi C. Brăiloiu. A cules în special balade din ciclul antiotoman şi haiduceşti. Cea mai mare parte a culegerilor lui de folclor, realizate prin intermediul elevilor, au rămas nepublicate. A rămas în manuscris, conţinând 251 de pagini, Dezvoltarea învăţământului în oraşul Carei, de la începuturi, până la Eliberare, vol. I, datat Carei, 1977.

Anul acesta aniversăm 170 de la naşterea preotului cărturar Vasile Pătcaşiu. El  s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1844 în Hotoan. Studiile primare le-a urmat în localitatea natală. Îşi continuă studiile la Carei timp de trei ani începând cu 1855. Cursurile liceale le urmează la „Samuil Vulcan” în Beiuş, absolvind în 1862.

Vasile Pătcaşiu a absolvit în 1871 teologia greco-catolică la Seminarul din Gherla şi s-a hirotonit preot în Catedrala Blajului la 26 septembrie 1872, după ce lucrase un an ca secretar de cancelarie la Pretura Plăşii Tăşnad.

În 1873 îl succede în parohia Hotoan pe preotul George Costea în martie 1873, unde va sluji cu fidelitate până aproape de sfârşitul vieţii. Aici a organizat Şcoala Confesională românească greco-catolică, şcoala de duminică şi sărbători, un „grânar bisericesc”, pentru a veni în sprijinul nevoiaşilor. A reuşit formarea unui cor. Iniţial format din tinerimea satului, va deveni faimos în epocă.

Concomitent cu pr.dr.Vasile Lucaciu, a devenit membru al Astrei în 1875, iar în 1907 se numără printre primii membri ai Despărţământului Tăşnad al „Asociaţiunii”. A pus bazele unei frumoase biblioteci alcătuită din volume editate de către Astra. A fost sprijinit material în această iniţiativă de George Pop de Băseşti.  A fost membru fondator al Reuniunii învăţătorilor români sălăjeni şi membru în Congregaţiunea Comitatensă a Sălajului.

A publicat cartea de rugăciuni şi cântări bisericeşti „Icoana sufletului”, care a fost retipărită în mai multe ediţii.

S-a remarcat ca unul dintre cei mai activi membri ai Partidului Naţional Român pe aceste meleaguri. În 1892 a fost prezent, alături de cantorul-învăţător din Hotoan, Teodor Medan, şi de fruntaşul George Filepp, între cei 300 de delegaţi memorandişti la Viena. În 1894 a fost prezent la procesul de la Cluj.

În anul 1918, la 22 noiembrie, Vasile Pătcaşiu a prezidat adunarea pentru constituirea Consiliului Naţional Român, secţia Tăşnad, fiind ales preşedinte. A participat la adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, alături de consătenii săi Constantin Albu, Traian Sălăjean, Gheorghe Sălăjean şi Gavril Varga.  Pentru ideile sale patriotice, Vasile Pătcaşiu a fost silit să se refugieze la Carei, apoi la Oradea, timp de 7 săptămâni, până în 8 aprilie 1919.

La 25 mai 1919 era deja în fruntea corului sătesc, primindu-l în gara din Carei pe regele Ferdinand I şi regina Maria.

Pentru meritele sale deosebite, părintele Vasile Pătcaşiu a ajuns arhidiacon onorar şi fost decorat cu ordinul Steaua României în grad de cavaler.

Vasile Pătcaşiu este unul dintre puţinii oameni care au lăsat mărturii din perioada 1883-1930, cum este ”’Cronica de la Hotoan”, o lucrare care cuprinde mărturii vechi de un secol. , în care sunt consemnate toate evenimentele importante, petrecute atât pe plan local cât şi naţional.

AnaMaria Roman