Regele Ferdinand al României. Cuvinte Înţelepte

• publicat la: 27 December 2014
Regele Ferdinand al României. Cuvinte Înţelepte

A fost un mare Rege. A fost Regele Marii Uniri din 1918.  A fos Regele reformei agrare şi al Constituţiei din 1923. A fost un Rege iubit și respectat. Și-a însușit idealurile României și le-a îndeplinit. În 1928, a fost publicată cartea Cuvinte Înțelepte ale Marelui Rege Ferdinad I al României, din are prezentăm o parte din gândurile și cuvântările Majestății Sale.

Când privesc înapoi la şirul atâtor fapte măreţe, pilde şi dovezi vii ale puterilor neamului românesc, cum să nu fiu mândru că soarta M-a adus în această frumoasă ţară, înzestrată cu atâtea daruri şi cu mare viitor!

Din „Cuvântare la Academia Română”, 16 Martie 1890

Desigur, nu clădirea, ori cât de măreaţă, face meritul unei şcoale. Munca încordată şi dragostea adevărului, acea flacără nemistuită care însufleţeşte pe şcolar şi pe învăţător a făcut să iasă descoperiri minunate şi frumuseţi neperitoare din cele mai smerite lăcaşuri.

Din „Cuvântare la punerea pietrii de temelie a palatului Universităţii din Iaşi”, 23 Mai 1893

 

Înfiinţarea industriei naţionale şi silinţele ce se depun pentru înflorirea ei este, în acelaşi timp, o sarcină grea, dar şi frumoasă. Comparând industria noastră cu a altor ţări negreşit că vom găsi că ea este încă în tinereţe însă, privind bogăţia pământului nostru, vom vedea că el ne dă mijloace puternice pentru a o desvolta.

Din “ Cuvântare la deschiderea expoziţiei cooperativelor din Bucureşti”, 29 august 1894

Patriotismul nu stă în cuvântări sonore şi pompoase, ci în lucrări sistematice şi de lungă răbdare.

Din „Cuvântare la desvelirea statuii lui Barbu Ştirbei-Voevod” , Decembrie 1912

numai printr-o neîncetată propăşire se poate asigura viaţa trainică a unui popor.

Din „Şedinţa Adunării legiuitoare întrunite”, 28 septembrie 1914

În rodnica Domnie care face mândrie istoriei noastre, primul Rege al României a găsit cel mai puternic sprijin în unirea tuturor Românilor în jurul Tronului, ori de câte ori împrejurări mari impuneau această datorie. Sunt sigur că, însufleţiţi de acelaşi înalt patriotism, Românii vor şti şi în viitor să dea Tronului şi Ţării, unirea în cuget şi în acţiune, care este singura chezăşie a unei sănătoase propăşiri naţionale.

Din „Şedinţa Adunărilor legiuitoare întrunite”, 28 Septembrie 1914

Ca fiecare om, ca fiecare popor, aşa şi fiecare instituţie trebuie să aibă, înaintea ochilor şi, înaintea minţii, un ideal. Ştiu bine că idealul, când e vorbă de ştiinţă, rămâne totdeauna o dorinţă, dar prin muncă încordată, tot vom putea ajunge până la un înalt grad de perfecţie şi mi se pare că, faptul că invenţiunile, descoperirile, ne deschid nouă orizonturi, fac ştiinţa atât de atrăgătoare şi ne împing mereu înainte, nepermiţându-ne să ne oprim la jumătatea drumului.

Din „Cuvântare la Academia Română”, 29 Maiu 1915

Un popor care cinsteşte memoria marilor săi bărbaţi, se cinsteşte singur.

Din „Scrisoarea către Preşedintele Consiliului de Miniştrii, la un veac de la naşterea lui C.A.Rosetti”, 5 iunie 1916

Sângele vărsat de vitejii noştri ostaşi este legătura cea mai sfântă şi cea mai tare care poate uni pe Suveran de poporul său iubit, cu care nu are decât un singur gând şi un ţel.

Din „Cuvântare către Senat”, 13 Decembrie 1916

 

A porunci e uşor, a porunci şi conduce bine e greu, cere voinţă de fier şi un caracter de oţel ca să căpătaţi încrederea şi chiar prietenia acelor pe cari îi veţi comanda.

Din „Cuvântare către absolvenţii şcoalelor de artilerie”, Iaşi, 25 Martie 1917

Oricât am suferi, trebuie să urmăm soarta şi să asigurăm menirea neamului nostru.

Din „Proclamaţie către poporul român”, Iaşi, 14 August 1917

Liberi şi uniţi, o viaţă sănătosă şi puternică se asigură întregului popor român.

Din „Proclamaţie la mobilizarea Armatei Române” Iaşi, 27 Octombrie 1918

Prin suferinţele noastre vom câştiga dreptul la viaţă Românilor de pretutindeni, singura viaţă care are preţ pentru noi toţi.

Din „Proclamaţie către poporul român”, Iaşi, 14 august 1917

 

Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice, cari sunt o chezăşie pentru desvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt cimentate prin credinţă nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului naţional, ele sunt şi sfinţite prin sângele vitejilor Mei ostaşii, cari au luptat şi au murit pentru unire.

Din „Cuvântare la masa din ziua înmânării actului de unire de la Albă Iulia”, 1 Decembrie 1918

 

Seminţele aruncate cu credinţă şi cu dragoste în ogorul înţelenit al culturii româneşti, în curgere de jumătate de veac, şi-au adus rodul însutit. Iar lupta pentru unitatea limbii ne-a condus, prin vitejia ostaşului român, la sfărâmarea graniţelor vitrege dintre fraţi şi la întregirea Statului Român în hotarele sale fireşti, până la marginile graiului românesc.

Din „Cuvântare la Academia Română”, 14 Mai 1919

Aruncând privirile asupra istoriei noastre, rămânem uimiţi cum neamul românesc a putut ieşi biruitor din atâtea greutăţi, din atâtea primejdi, şi cum n-a fost înghiţit de prăpastia ce adeseori se deschidea în drumul lui. Citind şi recitind, însă, poezia populară, găsim cheea acestei extraordinare puteri de împotrivire. În doinele şi cântecele lui se oglindeşte toată durerea acestui popor, care cu atâta trudă s-a luptat cu vremurile întunecate ce stânjeniau sborul lui spre soare, dar în clipele de cea mai neagră restrişte, tot din poezia populară trăgea nădejdea într-un viitor mai fericit; în ea găsea forţe nouă, cari îl îmbărbătau în lupta uriaşă pentru existenţă. În ea se putea citi, ca într-o carte deschisă, toată gândirea, toată simţirea, întraga filozofie atât de simplă şi totodată atât de adâncă a unui popor care azi, ca plugar, trage brazda cea adâncă în ogorul său, punând într-ânsa toată nădejdea anului, mâine ca ostaş credincios Ţării şi Tronului, făcând scut din pieptul său, luptă şi moare ca un erou, cu un zâmbet pe buze. I-am urmat la munca paşnică pe aceşti copii ai unui sol roditor şi am admirat răbdarea lor; i-am văzut în luptă şi am binecuvântat avântul lor; dar, când pe front am ascultat doinele lor, atunci în inima Mea s-a înfipt încă mai tare convingerea nestrămutată că, un popor care în toiul luptei îşi tălmăceşte cugetul şi simţirea în versuri, un atare popor nu poate pieri.

Din „Cuvântare la Academia Română”, 14 Mai 1919

sursa  expresmagazin.ro

Lasati un comentariu