Segregare etnică în Carei. Singurul oraş din România împărţit în perimetre …etnice
Primarul Kovacs din municipiul Carei , susţinut de Direcţia judeţeană de Cultură Satu Mare din subordinea Ministerului Culturii din România, consideră că bustul unui fost suveran al României, regele Ferdinand, nu este demn de a fi amplasat pe raza municipiului Carei, înfara de spaţiul din directa apropiere a ansamblului monumental denumit Monumentul Ostaşului Român, creaţie a sculptorului Gheza Vida. Adresa directiei culturale avizează amplasarea bustului în partea dreaptă a Monumentului, lângă zona clădirilor, după discuţii cu arhitecţii …care la primăria Carei nu există! Partea din faţă, sugerată de noi în articolul din 30 ianuarie, nici măcar nu este luată în calcul.
Transformarea acceptului primăriei pentru bustul unui fost suveran al României într-un instrument politic la fel ca în cazul capelei mortuare din Ianculeşti, relevă decadenţa unei instituţii a statului ce ar fi trebuit să se afle în slujba cetăţeanului, indiferent de naţionalitate sau de opţiuni politice sau religioase.
Dacă în prima parte a anului 2014, la primele solicitări de amplasare a bustului regelui Ferdinand au fost găsite tot felul de motive de către primarul Kovacs pentru a refuza amplasarea lui în parcul central, afirmând chiar că „nu e bine să forţaţi lucruri…” începând de la sfârşitul lui septembrie, aceasta are un aliat în Direcţia Judeţeană de Cultură, în demersurile sale de a boicota cu orice preţ amplasarea bustului în oraş.
Potrivit istoriei locului dar şi a istoriei naţionale a României, regele Ferdinand a vizitat oraşul Careii Mari la data de 25 mai 1919, pe traseul gară-centru- castel.
Cu toate acestea, sau împotriva realităţilor istorice, primarul Kovacs doreşte un cu totul alt amplasament, în acest sens solicitând sprijinul Directiei Judeţene de Cultură din subordinea Ministerului Culturii din România pentru a refuza orice amplasament de pe acest traseu străbătut de regale Ferdinand şi regina Maria.
Primarul care este şi preşedintele UDMR Carei consideră că nici unul din locurile vizitate de acesta nu e potrivit a-l primi post-mortem pe fostul suveran al României.
Ultimul loc identificat ca amplasament pentru bustul regelui Ferdinand, fiind locul unui scurt popas în drumul său spre castel, este părculeţul dintre Parchet şi o bancă privată, aflat pe Calea 1 Decembrie 1918, locaţie refuzată de asemenea.
Deşi am solicitat încă din noiembrie să se facă publice care sunt perimetrele maghiare, care sunt cele şvăbeşti sau evreieşti din Carei, cele româneşti fiind comunicate prin adresa 586 din 29.09.2014 de către Directia Judeteană de Cultură, încă nu am primit nici un răspuns pentru ca pe viitor consilierii români să ştie unde au voie să amplaseze busturi ale personalităţilor româneşti.
Aversiunea sa pentru tot ce este românesc nu este de dată recentă. Dacă bustul regelui Ferdinand vrea să îl lipească de Monumentul Ostaşului Român , de bustul lui Ion I.C.Brătianu, aflat în vizită în Careii Mari în anul 1923 , nici nu vrea să audă, proiectul fiind refuzat fără drept de apel.
La fel şi singurul dicţionar biobibliografic, denumit Tezaur spiritual şi cultural careian a fost refuzat a se tipări de către primăria Carei deşi suma solicitată a fost de 3.300 lei pentru 300 de exemplare care ar fi putut ajunge în bibliotecile şcolare şi ca premii la elevii merituoşi, favorizând cunoaşterea istoriei locului, atât de importantă şi pentru Direcţia de judeţeană de Cultură Satu Mare,după cum apare în adresa remisă primăriei.
În demersurile sale de protejare a municipiului Carei de prezenţa vreunui bust al unei personalităţi româneşti, primarul îşi caută tot felul de aliaţi ţinuţi aproape cu tot felul de favoruri , pe care încearcă să îi convingă că nici monumentul funerar dorit a se ridica în memoria românilor expulzaţi şi refugiaţi după Dictatul de la Viena din 1940 când în Carei a fost instaurată cârmuirea hortystă, nu îşi are locul în cimitirul Mestereszi sau în curtea vreunei biserici.
În cimitirul central, Mestereszi , pot fi ridicate monumente pentru honvezi sau pentru şvabii deportaţi dar pentru românii expulzaţi şi refugiaţi este interzis! Cum a fost interzisă până şi curăţarea mormintelor eroilor români din cel de-al doilea război mondial.
În baza aceleiaşi adrese emise de Direcţia Judeţeană de cultură din subordinea Ministerului Culturii din Români, prin care aflăm că există un perimetru statornicit pentru amplasare de busturi româneşti, se încearcă reconstruirea pieţei Avram Iancu pentru a mai scădea din înălţimea la care este amplasat Crăişorul Munţilor şi a înghesui într-un colţ vreun monument comemorativ şi ce alte busturi „or mai vrea românii din oraş”.
În tot acest timp, la primărie se fac angajări pe baza arborelui genealogic al celor doi edili sau al rapidităţii şi isteţimii penei de scris elogii tip ceauşist la adresa finantatorilor , unii dintre angajaţi semnând doar statul de plată fără a se obosi să se mai şi deplaseze la locul de muncă, fapt consemnat de noi constant.
Daniela Ciută
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Mari la 4 februarie 2015 - 02:00
Stimata redactie,
Vreau sa va informez ca exemple ale reminescentei trecutului exista in judetul nostru nu departe de Carei, in localitatea Andrid unde satenii folosesc exprimarile „de unii uitate pe veci”, roman falu si magyar falu, facand referire la cele doua parti ale satului. Exprimarea o redau doar in limba maghiara deoarece se pare ca doar unguri o mai folosesc. In mod evident cele doua parti definite distinct sunt bine amestecate de etniile din sat iar oamenii nu baga de seama vre-o diferenta. Asta din cate stiu eu! La Carei, a existat vreodata o delimitare pe zone, etnii, culte, rase, sexe, varste, fizionomii, inaltimi, greutati, pregatire, „valoare”, sau orice alt criteriu pretentios? Daca da, va rog sa ne informati, iar daca nu, ce mama masii scrie cioara asta strabista?
de Horia Mărieș la 4 februarie 2015 - 05:35
L-am admirat sincer – dar de acum incolo s-a terminat.
L-am admirat fiindcă este prețuit de poporul vecin atât ca poet cât și ca revoluționar și erou național, fiindcă este considerat că a fost una dintre personalitățile cele mai cunoscute și cele mai proeminente ale literaturii maghiare. A scris în jur de o mie de poezii în timpul scurtei sale vieți, dintre care mai pot fi citite azi circa 850.
Am crezut că datorită originii sale, Petőfi Sándor (născut Petrovics (Petrovič), n. Kiskőrös, 1 ianuarie 1823 – d. Albești, Romãnia, 31 iulie 1849) fiindcă despre el va fi vorba în cele ce urmează, a fost ceva mai deschis la minte, mai tolerant față de celelalte neamuri care locuiau in Ungaria timpului său. M-am înșelat amarnic.
Tatăl lui, măcelarul Petrovics István (1791 – 1849. március 21.) era considerat a fi sârb, dar de fapt provenea dintr-o familie slovacă iar mama lui, Hrúz Mária (1791 – 1849) care inainte de căsătorie lucra ca spălatoreasă și slujnică, avea ca limbă maternă slovaca și a început să invețe limba maghiară abia după măritiș.
Până în 8 noiembrie 1842 își semna versurile cu numele moștenit de la tatăl lui adică cu Petrovics Sándor iar apoi, odată cu apariția în Athenaeum a poeziei „Hazámban” va începe să folosească și să fie cunoscut doar sub numele maghiarizat de Petőfi Sándor.
L-am simpatizat pe poet și fiindcă în 7 septembrie 1846 s-a cazat la hanul „Szarvas Fogadó” din Carei (orașul meu natal), apoi în 8 septembrie, înaintea balului județean, în jurul orelor 6-7 p.m. o va vedea prima dată pe tânăra de 18 ani Szendrei Júlia iar seara la bal vor face și cunoștiință, vor conversa îndelung, iar asupra poetului de 23 de ani această întâlnire va avea o mare influență. După o poveste frumoasă de dragoste, după ce i-a scris multe versuri înflăcărate, Petöfi Sándor se va logodi cu Júlia ín 5 septembrie 1947 în capela castelului din Ardud, iar in 8 septembrie 1947 se va i căsători cu ea, dar numai in prezența mamei și sorei ei fiindcă tatăl Júliei, care nu a fost de acord cu această căsătorie, i-a lăsat să plece pe tinerii însurăței din Ardud in călătoria de nuntă atât fără binecuvântarea părintească cât și fără nici un fel de ajutor material.
In septembrie 1948 Petöfi se întoarce cu Júlia, care urma să nască, la Ardud, dar el ar fi avut de gând să se ducă în secuime ca să-i însuflețească pe secui la răsculare, dar revoluționarii românii l-au împiedicat să treacă mai departe de Baia Mare.
Intrerup aici foarte scurta incursiune in scurta și frământata viață a poetului, revoluționarului, eroului maghiarimii numit (Petrovics) Petöfi Sándor fiindcă am ajuns cu snoava la Ardud, și suntem in data de 30 septembrie 1948.
În aceea zi, Petöfi Sándor a scris poezia numită „Élet vagy halál”. O poezie tipic și incontestabil șovină, plină de ură față de celelalte neamuri, prin care poetul și-a dat (oficial) arama pe față. Era mult mai inspirat dacă în ziua de 30 septembrie s-ar fi ocupat numai de Júlia si n-ar fi pus mâna pe panã, pe cerneală și pe hârtie. Dacă nu scria in 30 sept. ’48, omul filosof rămânea. M-ar fi păstrat și pe mine printre admiratorii lui fiindcă a fost totuși un versificator deosebit de talentat și de prolific precum și un revoluționar extrem de curajos. Recunosc, nu știam până zilele trecute de această poezie nenorocită. Nu l-am citit din scoarță în scoartă pe Petöfi, nu a fost acesta țelul meu în viață. Uneori mă rușinez și pentru faptul că nu am apucat să-l citesc din scoarță în scoarță nici pe geniul poeziei și literaturii românești, pe Mihai Eminescu. Chestie de timp liber disponibil. Dar cãți oare, care trăiesc in țara asta au apucat să citească intreaga operă eminesciană? Sunt convins că foarte puțini.
Pe scurt și ca să revenim la oile noastre, cu poezia „Elet vagy halál” Petöfi Sándor pe mine unul m-a pierdut definitiv și irevocabil ca și client. Szervusz.
Știu, mi se va spune de mulți „careieni”: „pagubă-n ciuperci”. Așa și este.
Nici nu o să încerc să traduc, fiindcă acest lucru nu este deloc necesar in multiculturalul oraș Carei și nici nu o să reproduc mai jos decât cãteva fragmente din respectiva poezie, doar pentru ca să-mi justific opinia și decizia.
Petőfi Sándor:
Élet vagy halál!
A Kárpátoktul le az Al-Dunáig
Egy bősz üvöltés, egy vad zivatar!
………
Te rác, te horvát, német, tót, oláhság,
Mit marjátok mindnyájan a magyart?
Török s tatártól mely titeket védett,
Magyar kezekben villogott a kard.
Megosztottuk tivéletek hiven, ha
A jószerencse nékünk jót adott,
S felét átvettük mindig a tehernek,
Mit vállatokra a balsors rakott.
S most a hála!… vétkes vakmerénnyel
Reánk uszít a hűtelen király,
S mohó étvággyal megrohantok minket,
Miként a holló a holttestre száll.
Hollók vagytok ti, undok éhes hollók,
De a magyar még nem halotti test.
Nem, istenemre nem! s hajnalt magának
Az égre a ti véretekkel fest.
Legyen tehát ugy, mint ti akartátok,
Élet-halálra ki a síkra hát,
Ne légyen béke, míg a magyar földön
A napvilág egy ellenséget lát,
Ne légyen béke, míg rossz szívetekből
A vér utósó cseppje nem csorog…
Ha nem kellettünk nektek mint barátok,
Most mint birókat, akként lássatok.
Föl hát, magyar nép, e gaz csorda ellen,
Mely birtokodra s életedre tör.
Föl egy hatalmas, egy szent háborúra,
Föl az utósó ítéletre, föl!
….
Oroszlánokkal vívtunk hajdanában,
És most e tetvek egyenek-e meg?
………..
(Ardud, 1848. szeptember 30.)
Drăguțul de Petrovics Sándor nici nu vorbește chiar așa de urât de romãni (oláhság) și de alte neamuri nemaghiare: îi face doar corbi mâncători de cadavre, cireadă, păduchi, le dorește să-și piardă până și ultima picătură de sãnge, să fie judecați doar de maghiari, etc. Frumos zis Sándor bãcsi, ai arătat atunci tuturor cât de „tolerant” erai de fapt.
În schimb, poporul român este suficient de tolerant ca să permită amplasarea în centrul Careiului a unui bust al extrașovinului Petöfi Sándor și să permită fără nici o opreliște celor de etnie maghiară să-i depună coroane de flori la picioare în fiecare an, în ziua de 15 martie, zi socotită de maghiarime ca fiind și ziua lui Petöfi Sándor.
Tot in schimb, extrașovinul de primaș al Careiului ( http://youtu.be/Z4AmGtjCU9g ) care a reușit prin obtuzitatea și nesimtirea lui fără de leac si fară de seamăn să mă radicalizeze până și pe mine, face tot feluri de driblinguri ilogice pentru ca să nu permită (fiindcă deocamdată pâinea și cuțitul administrativ-birocratic se află in mâinile lui, fiind ales de comunitate) amplasarea in oraș a bustului Regelui Ferdinad I al României. Este arhicunoscut șubiectul, nu mai insist acum asupra lui.
Fiecare „careian” va putea înțelege exact ce vrea și exact ce poate (și când poate) din acest text. Este dreptul lui.
Trăim in democație și intr-o țară liberă.
Cel puțin, nouă așa ne convine să credem.
Însă, penrru „To conclude”: De câte ori o să mai am ocazia să trec (iar asta se va intãmpla extrem de rar) pe lângă bustul lui Petöfi din centrul Careiului, eu unul nu o să-l mai privesc nicodată admirativ pe autorul poeziei „Élet vagy halál” ci o să-i spun în gând, ca o rugăciune, doar câteva vorbe dulci. Este dreptul meu, nu-i așa?
de Horia Mărieș la 4 februarie 2015 - 05:57
@Milu la 4 February 2015 – 01:59
Răspunsul cel mai scurt si cel mai concis la intrebarea Dvs. este afirmativ. Da, pe vremuri de mult apuse au existat delimitari pe zone, pe neamuri, pe cartiere in Carei. Ca și in orice alt oraș. În zilele noastre, după cãte știu eu, doar „romii” sunt „delimitați” sau s-au autodelimitat in anumite zone de ale lor ca de exemplu în zona numită „Dögter”, zonă pe care, recunosc spășit, n-am apucat să o văd niciodată.
Poveste fiind ceva mai lungă și fiindcă ați solicitat informații vă pun la dispozție o sursă bibliografică. Textul este scris de un preot ortodox deci este de presupus ca i se poate da crezare.
http://www.protopopiatulortodoxromancarei.ro/files/ISTORICUL_CAREIULUI.pdf
Nu știu, doar bănuiesc, la cine vă referiți in expresia neaoșă : „ce mama masii scrie cioara asta strabista?”
Recunosc, sincer, expresia mie imi place. Mai ales fiindcă eu sunt cam măgar de felul meu și mai folosesc și eu din cãnd in cãnd expresii neacademice la adresa personajului respectiv. Sper că in ciuda acestui mare păcat, o să fiu totuși iertat în ceruri.
de dimitriu radu mihai la 4 februarie 2015 - 06:17
NU CA AS AVEA CEVA CU CETATENI ROMANI DE ETNIE MAGHIRA CHIAR II RESPECT MULT PENTRU TRECUTUL LOR SI PENTRU OBICEIURILE PE CARE NOI ROMANII LE-AM IMPRUMUTAT DE LA EI SI EI DE LA NOI>AU O CULTURA BOGATA SI EXPRESIVA CHIAR IMI PLAC OAMENII LOR CERE AU CREAT OPERE DE O IMPORTANTA DEOSEBITA < DAR NU INTELEG CE II DERANJEAZA PE CONTEMPORANII NOSTRII O REMEMORARE A INAINTASILOR ROMANI ,CU CE II DERAMJEAZA ,ALTII NU STIU CUM SA GASEASCA VREU EVENIMENT SI IMEDIAT FAC O ANIVERSRE SAU RIDICA UN MONUMENT. UITATI CATI INAINTANTI MAGHIARI CHIAR DACA AU TRECUT NUMAI PRIN CAREI AU O URMA PE CARE CETATENI ROMANI DE ORIGINE MAHIARA O SERBEAZA SI II FERICIT PENTRU CA NU II UITA.DECI EU CONSIDER CA AR TREBUI SA SE INTELEAGA CA NU DERANJEAZA PE NIMENI AMPLASARE CAELUI ILUSRTU INAINTAS ROMAN.
de Horia Mărieș la 4 februarie 2015 - 07:10
Tot respectul domnule @dimitriu radu mihai la 4 February 2015 – 06:17
Deși sunteți pensionar, sunteți incă foarte tãnăr (55) și vă țineți probabil și foarte bine. Bravo.
Am doar o mică întebare: La Liceul ăla de Chimie din Arad, cursurile se făceau în lb. germană sau în lb. maghiară?
Nu de alta, dar comentariul Dvs este și scris ciudat și are și un ințeles foarte ciudat în lb. romãnă.
N-ar fi nimic rău in asta, doar că scrisul Dvs. cu majuscule enervează. Poate nu știați, dar În limbajulnescris al internauților, cine scrie textul cu majuscule, semnalează faptul că de fapt ar fi dorit „să-l urle”. Textul, evident. În rest, vă doresc mult bine.
de madalina la 4 februarie 2015 - 08:21
cu tot respectul domnule dimitriu dar cei de la care am avut ceva de invatat au fost svabii si nu maghiarii care la randul lor au invatat cate ceva de la svabii colonizati sau de pe vremea imperiului habsburgic.
ca popor migrator si cotropitor nu au avut prea mult bagaj civilizat ca sa ma exprim elegant. ocupatia hortista e doar una din ultimele demonstratii in acest sens.
dupa venirea svabilor in zona au luat avant mestesugurile aduse de ei. romanii erau priceputi la ceramica si la prelucrat piei si obiecte de imbracaminte.
de Tiberiu Vanca la 4 februarie 2015 - 14:20
Comunitatea careiană se plânge de „mama focului” că Jeno face rele, iar Jeno văzând că românii doar atâta pot continuă.
Vă sfătuiesc careieni să luaţi exemplu de la „Consiliul Elevilor din Constanţa” care au adoptat o linie mai fermă, „l-au dat sau îl dau în judecată pe Mazăre”. Simplu şi la obiect.
Careieni plâng în van atâta vreme cât nu vor lua măsuri legale.
Este cert că majoritatea maghiară din Consiliul Municipal Carei pronunţă în mod deliberat hotărâri antiromâneşi sau după caz ultima găselniţă „au restrâns dreptul românilor de a-şi exercita civismul, de aşi afişa simbolurile la doar câţiva metriim pătraţi din ştiţi Domniile voastre ce locaţie. Invoca autoritatea unor anonimi de prin Europa cum că aceştia le pretind cum să administreze „împotriva comunităţii române” urbea.
În linii de drept: atitudinea constantă a mojorităţii maghiare din consiliu, de a bara drepturile românilor, de a conduce treburile urbei ca pe un pământ unguresc în care românii sunt toleraţi,aduce cu „existenţa unui grup infracţional organizat” constituit în vedereea durării de activităţi discriminatorii, de persecutare a comunităţii româneşti, de împiedecare să dureze cu demnitate sărbătorirea şi cinstirea valorilor lor culturale şi istorice. Există Justiţie stimaţi prieteni, există legi folosiţi-vă de ele nimic nu vă împiedecă.
Un consilier român, sau un grup de consilieri români sunt îndrituiţi să compară în Justiţie ca reclamanţi în vederea soluţionării acestei crime. Despărțământul „Astra” este persoană juridică şi după cum istoriceşte se ştie rațiunea de a exista a acesteia este printre altele promovarea şi apărarea culturii şi drepturilor românilor. Ei bine! Formulând o astfel de acţiune își va face intrarea în civismul local românesc cu un act care va face istorie.
de nelu la 5 februarie 2015 - 08:32
nu tot complicati luicrurile daca nu e cazul!
primarul vrea sa transforme circul in afacere politica si sa dea ocazia ori psd opi plr sa se afirme sio sa le dea lor ocazia sa pun a bustul unde vor. e prea simplu ca sa vedeti????
ce mai conteaza ca de la inceput pesd a votat impotriva unui bust al regelui??? au vazut acum ca sunt ceva sanse de a atrage ceva atentie si au batut palma cu covaci sa faca in asa fel incat sa le dea in cap la liberali adica la singurii care stat departe de invartelile ce pagubesc careienii ale terifiantei aliante puturoase pesedistoudemeriste
de sesu la 7 februarie 2015 - 09:53
la beute nu mai este nici un perimetru la orasul carei ca sunt cot la cot unitii si tulipanii pana [pica sub masa si trebe dusi de mana acasa si fotbalistu si jena de seses ce sint dupa depunerile de corone de la monoment..pentru asta da bani8 jena la unire ca sa se faca muci impreuna????
de Horia Mărieș la 7 februarie 2015 - 10:25
Csaba Szabó către Kovács Jenö și alți „@careieni”:
http://adevarul.ro/news/societate/ungur-romania-ce-i-aiaa-1_54d21d58448e03c0fd45b589/index.html
de sorin florut la 19 martie 2015 - 23:09
@ Horia Mărieș
Stiam despre poezia asta de pe vremea lui Ceausescu. De fapt, 15 martie inseamna, pe scurt: Unio, Petofi, Kossuth. Adica elemente deschis antiromanesti, in dispretul majoritatii romanesti a Transilvaniei. In optica nostalgicilor Ungariei Mari, aceste elemente nu pot lipsi, ceea ce este de inteles din perspectiva ungarista. De neinteles mi se pare insa modul in care autoritatile Romaniei trateaza chestiunea, pe teritoriul statului roman. Cum nu sunt in pozitia de a decide, ma limitez la a-mi exprima nedumerirea.