Tinerii între 20 şi 35 de ani vor fi înrolaţi în Armata Română?

• publicat la: 10 februarie 2015
Tinerii între 20 şi 35 de ani vor fi înrolaţi în Armata Română?

În urma războiului din estul Ucrainei, circa 2500 de români din Bucovina de Nord au fost înrolaţi cu forţa să moară pentru Kiev în războiul cu rebelii proruşi. În acest timp, când războiul se apropie de graniţele României, MAPN duce o politică de înrolare a tinerilor români în vederea unui război preconizat NATO – Federaţia Rusă.

Autorităţile au aprobat modelul formularului medical pe care tinerii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani vor trebui să îl prezine la comisiile locale de recrutare-încorporare pentru a fi înrolaţi în caz de război. Modelul certificatului medical, care va fi eliberat de medicii de familie, a fost publicat luni în Monitorul Oficial.

Ordinul de aprobare a certificatului face trimitere la o lege din 2006 care spune că la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen ori rezervist concentrat/mobilizat devine obligatorie pentru bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani.

În România există peste 2,1 milioane de bărbaţi cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, potrivit datelor de la recensământul din octombrie 2011. Ordinul a fost publicat în contextul crizei existente în Ucraina.

sursa NapocaNews

Stiri asemanatoare

Ultimele stiri

comentarii

de Florin la 13 februarie 2015 - 16:43

In caz de război este nevoie de noi
Unele persoane au încercat de N ori sa intre in cadru armatei si au fost respinse,din ce cauza? Urat din partea statului roman

de marius la 14 februarie 2015 - 14:00

trebuie sa citesti adresa de respingere la capitolul motivatie ca sa afli de ce ai fost respins asa urat.

de Horia Mărieș la 15 februarie 2015 - 05:21

Știți ceva?
M-am enervat.
Ce să ne mai ascundem atăta după degete, ce să ne mai jucăm atăta de-a v-ați ascunselea?

Cretinul ăla care azi se ascunde sub aliasul de @vali, este de fapt postacul permanent al primașului, numitul „Don Tiberio” fost inginer-profesor până anul trecut, când a fost pensionat, la Liceul „Simion Bărnuțiu”.
Iar nu și-a luat pastilele la timp.
Trebuie internat săracul.
Sau să-i poarte rudele mai bine de grijă.
Una din două.

de Horia Mărieș în stilul Pleșu, către Don Tiberio la 15 februarie 2015 - 19:56

@tânăeului și necoptului ing. prof. pensionar Don Tiberio zis azi și @Vali

Sper că ți-a plăcut fotografia (poza) pe care ți-am dedicat-o azi. Alta mai bună n-am avut la îndemână.

1. iti reproșez mereu că ești postacul nesimțit al primașului care te ascunzi sub un alias. De fiecare dată altul. Îti lipsește curajul răspunderii adică „Asumarea prin semnătură”. Pînă la un punct, înţeleg argumentele tale. În definitiv, chiar dacă îţi dai numele adevărat, livrezi o informaţie cu care eu n-am ce face. Tot nu ştiu cine eşti de fapt, tot nu capeţi, din punctul meu de vedere, un plus de identitate. Ca să nu mai spunem că eşti liber să semnezi cu un nume fals, care nu seamănă a pseudonim, dar e la fel de „obscur”. Pe scurt, chiar dacă ai aerul că te supui dorinţei mele, mă poţi păcăli la nesfîrşit, fără niciun risc şi fără ca dialogul dintre noi să capete mai multă „transparenţă”. Cred, totuşi, că dorinţa mea este îndreptăţită. Moralitatea (şi deci opinia) cuiva care nu se ascunde, pentru a vorbi, sub un nume de împrumut, are mai multă credibilitate decît aceea a unui „camuflat”. Pornesc, fireşte, de la prezumţia de onestitate, nevrînd să iau în calcul psihologia unui eventual falsificator. Pe de altă parte, am crescut în ideea (se pare demodată) că nevoia sau ambiţia de a scrie este, între altele, o aspiraţie la notorietate, la bunul tău re-nume. Din această cauză, pricep mai greu de ce ar înclina cineva să aspire la anonimat. Să fie o modestie extremă (ceea ce, între noi fie vorba, nu coincide cu substanţa propriu-zisă a unora dintre postările tale)? Să fie smerenie monahală? Instinct ludic, carnavalesc? Sau e, pur şi simplu, garanţia comodă, că, semnînd fistichiu, te poţi da în stambă după pofta inimii? Sigur că, la limită, aş putea să renunţ la propunerea mea. Să-mi spun că e mai mare daraua decît ocaua şi că, în definitiv, dacă tu te simţi bine aşa, dacă aşa îţi place să joci, foarte bine, dă-i înainte! Cu alte cuvinte, m-aş putea mulţumi, ca şi pînă acum, să nu ştiu cine eşti, de fapt. Dar nu e fair! Ceva e şchiop într-un dialog de-a lungul căruia unul e cu pieptul descoperit, iar celălalt răspunde dintr-o ascunzătoare.

2. Limbajul decent (nu neapărat necolorat) şi excluderea atacului la persoană. Aici, n-ar trebui să fie nevoie, după părerea mea, de prea multe argumente. Dacă vrem să trăim într-o ţară mai puţin intoxicată de grosolănie, incultură, agramatism şi ură primară, ar trebui să ne preocupe modul cum ne manifestăm public noi înşine. A nu accepta exprimarea birjărească nu e un act de cenzură, ci unul de igienă. Forum-ul nu trebuie să fie o adunătură de personaje mascate, care se amuză scuipînd pe jos sau proferînd sudalme. La această pretenţie nu pot renunţa. Ar fi de adăugat că mîrlănia nu invită la dialog. E pură dejecţie. Ce să răspunzi unuia care te face porc, bou, putoare obeză etc.? Să zici, infantil, „ba tu!”? Sau să pretinzi că, de fapt, eşti o căprioară tandră? Pierdem vremea şi murdărim pagina. Încă ceva: chiar dacă diferenţa de opinie nu adoptă, neapărat, „maniere” de birt, ea nu invită la comunicare dacă e monotonă, repetitivă, maniacală. Există cîţiva „autori” care nu par să reflecteze la articolul meu şi nici măcar la ceea ce au de spus ei înşişi. Singura lor preocupare e să dea cu mine de pămînt. Dacă scriu, să zicem, că „pămîntul e rotund”, vor răspunde (uneori cu bîta în baltă, alteori cu risipă de fiţe intelectuale, dar mereu cu condeiul saturat de antipatie) fie că spun banalităţi, fie că afirmaţia mea n-a fost întotdeauna adevărată şi că mulţi mari intelectuali din vechime au trăit bine şi fecund, convinşi că pămîntul e plat, fie, în sfîrşit, că, oricît m-aş preface, tot băsist rămîn. Tot ce pot să spun e că genul acesta de zgîndăreală previzibilă, de bombăneală acră nu e decît o obosită „aflare în treabă”. Pe mine nu mă stimulează, nu mă îmbogăţeşte (căci nu vine cu argumente provocator-reale), iar pe emitent îl ţine prizonier într-o gesticulaţie gata-făcută: marionetă tristă a unei mărunte obsesii (private, sau de partid). În materie de înjurături, sunt mult mai antrenat decît crezi şi decît eşti, probabil, tu însuţi. Ştiu, o să zici că dedesubtul idiosincrasiei mele e incapacitatea de a accepta păreri opuse părerilor mele. Vreau doar laude! Cît mai deşănţate! Te înşeli. În materie de înjurături, sunt mult mai antrenat decît crezi şi decît eşti, probabil, tu însuţi. În ultimii ani, am încasat, la vedere, mai multe calomnii, spurcăciuni şi acuze decît îmi pot furniza toate forumurile contemporane la un loc. Nu mai am sensibilităţi de mironosiţă. Poţi să mă îneci în munţi de sulf. Îi trec uşor cu vederea, ba chiar mă amuz, mai ales cînd e vorba de minciuni sfruntate, de informaţii strîmbe, preluate după ureche, din surse impure, sau de simple frustrări făloase, de genul: „Pleşu? Să vezi cum ţi-l regulez eu pe venerabilul!”. Observ, totuşi, că e trist (şi destrămător) să fii, săptămînă de săptămînă, sclavul unui afect negativ, al unei furii teatrale, sub acoperirea măştii şi a unei false imagini de sine. Dar, iarăşi, ce să zic? Dacă articolele mele pot fi, pentru unii, nu doar prilejurile declanşatoare ale unei nevroze mocnite, sau ale unor recurente idei fixe, ci şi eventual, un tratament eficace, cu atît mai bine!

3. Replica „la obiect”. Mi se pare ciudat ca textele mele să devină un simplu ring de box pentru militanţii diverselor opţiuni şi ideologii politice. Mă văd, mereu, luat drept pretext pentru ample polemici conjuncturale. Aş putea fi flatat. Se contează, s-ar zice, pe o bună audienţă a intervenţiilor mele, şi, deci, pe probabilitatea unei receptivităţi satisfăcătoare a intervenţiilor anexe. Nu e prea cinstit, dar e omeneşte. Cred că trebuie să mă adaptez la acest nou mod de a înţelege comunicarea, blogul, piaţa electronică, asemănător, întrucîtva, cu „permisivitatea” Cîntării României de pe vremuri! Oricine poate fi mai profesionist ca profesioniştii! Oricine poate să spună orice despre orice şi despre oricine. E libertate! Am învins! A se slăbi cu regulile, cu „elitismele”, cu fasoanele! E democraţie! Ai ieşit pe piaţă, fii gata să suporţi consecinţele! Dacă nu, stai acasă! Ne descurcăm şi fără dumneata! OK! Dacă aşa vezi lucrurile, simte-te liber să faci ce vrei. Dar şi eu am dreptul la oarecare libertate. Iar administratia site-ului BdeC are libertatea de a impune un set minimal de reguli care să protejeze cititorul de impurităţi, eschive şi penumbre. În rest, promit ca, din cînd în cînd, să răspund, postărilor care mă inspiră. Iar forumiştilor care mă îndatorează cu gînduri bune le mulţumesc cordial. Cu salutări amicale!

Probabil că de acum încolo, redacţia nu va admite decât mesajele direct legate de subiectul articolului şi formulate într-un limbaj decent.

de gelu la 15 februarie 2015 - 20:01

sfinte sisoe,
ca doar nu merita un pensionar aflat sub tratament psihiatric atata atentie?!
dati doar apa la moara diversionistilor sustinuti de fotbalist!

de Horia Mărieș la 16 februarie 2015 - 05:21

@gelu la 15 February 2015 – 20:01

Da, se poate exclama: „Sfinte Sisoe”, sau „Sfinte Petru”, sau se poate face referire la oricare din sfinții nominalizați in calendarele bisericești.

Poate aveți (parțial) dreptate: nu merită atâta atenție un pensionar aflat sub tratament psihiatric.

Clarific doar foarte puțin problema. Nu-l cunosc pe individ, nu l-am intâlnit niciodată in viața mea, nu ne-am privit niciodată ochi in ochi, nu i-am văzut niciodată un certificat medical. Din acest motiv, nu-l ințeleg de ce este atât de pornit și atât de plin de ură la adresa mea, din ce motiv recidivează mereu și ce vrea să obțină scriind doar texte fetide și injurături la adresa mea, atunci când practic, n-avem absolut nimic de împărțit. Sau, nu înțeleg, dar aș vrea să aflu și să înteleg, cine măsa și din ce motiv îl pune să scrie texte îndreptate impotriva mea.

Da, aveți parțial dreptate, individul ar trebui de fapt ignorat, ar trebui ” izolat”. Însă, nu cred că ați apucat să vedeți ultimul text pe care l-a postat pe aici pe la comentariile de la BdeC la adresa mea, sub aliasul de @vali la 15 February 2015 – 03:41. Nu cred că l-ați văzut fiindcă a fost șters de atunci de administratorul site-ului. M-a făcut „împuțit” fiindcă „mi-am luat țeara înapoi”, îmi oferă „r nuie” și mie și „tutoror care l-au votat pe zsegosul hitlerist ciolannis si si-au luat tzeara inapoi” și a încheiat fulminant și apocaliptic afirmãnd că ..

Unele lucruri mai pot fi tolerate, altele insă nu. Nu știu ce reacție ati fi avut Dvs dacă cineva v-ar fi cadorisit cu un text ca cel de mai sus, eu unul insă astfel de ieșiri mizerabile „intr-un spațiu public” cum este această rubrică de comentarii de la BdeC nu pot să le tolerez și nici nu pot să le las fără nici un răspuns. Fiindcă nu am fost și nici nu o să fiu niciodată un papă-lapte și fiindcă incă mai am niscaiva sânge in instalație.

În altă ordine de idei, textul lung de mai sus n-a fost adresat doar lui Don Tiberio.

A fost adresat de fapt tuturor celor care, pe aici, pe la comentariile de la BdeC dau dovadă că le lipsește curajul răspunderii adică “Asumarea prin semnătură”. Chestia asta, cu postarea pe aici, pe la BdeC sub umbrela dreptului constituțional la liberă exprimare, a tot felul de texte injurioase ce cuprind inclusiv atacuri la persoană, sub pavăza unor „alias”-uri, a unor pseudonime, a unor porecle, este o boală veche, de care, văd că lumea nu vrea să se vindece. Pe scurt, textul de mai sus (dreptu-i: unul nițel cam lung) este adresat și tuturor celor care pot să-l citească, dar mai ales celor care pot să-l și înțeleagă. Merci de înțelegere.

Sănatate!

de gelu la 16 februarie 2015 - 08:09

apoi matale chiar ca nu intelegi.
sa dai importanta cuvintelor unui psihopat chiar daca este manipiulat de altii chiar nu merita.
mai bine scriati despre retrocedarile dubioase ale primariei si despre cum stati cu recuperarea caselor mostenite!

de Horia Mărieș la 16 februarie 2015 - 09:32

@gelu la 16 February 2015 – 08:09

Sigur că nu ințeleg. Nici nu pot, fiindcă sunt tare greu de cap.

Nu pot scrie despre subiectele declarate de matăluță ca fiind cele preferate.
Nu dețin date, nu dețin documente despre retrocedările dubioase ale primăriei.
Eu scriu intotdeauna numai despre subiecte pe care pot să le documentez fără nici un dubiu. Despre subiecte la care dețin probe.
În ce privește ultimul subiect, acela este unul care mă privește numai și numai pe mine și nu este destinat publicității.
Dvs. înțelegeți?

de Mari la 17 februarie 2015 - 17:21

Am dat probele pentru armata în 2012 am trecut examenul și nu am fost repartizat. DC? Acum de ce ne cauta?

de lori la 17 februarie 2015 - 18:48

de buna ce ai fost la musca nu te cauta marie..DK ERAI OK te punea sef de popota….lasa tu armata deoparte ca nu pe tine te cauta ei

de Baiasu Ciprian la 17 noiembrie 2015 - 06:14

Salut prieteni,

Am hotarat ca a sosit momentul sa imi indeplinesc un mare vis din copilarie acela de a intra in cadrul armatei.Ce e mai frumos decat sa iti servesti patria in aceste vremuri grele?Sunt unul din multi care regreta scoaterea armatei obligatorie… Ma consider candidatul ideal, tinand cont de anumite aspecte care ma vor ajuta in perioada de instruire: am 25 de ani am practicat muay thai dar si putin box in copilarie,plus sala de forta multi ani, cantaresc 82 kg dar inaltimea lasa de dorit…1.71,vorbesc si scriu in engleza si italiana plus multe alte avantaje cred eu.Acum urmeaza o perioada de pregatire fizica dar si psihica de cateva luni, apoi in primavara merg la recrutor.
Razboiul e aproape trebuie sa fim pregatiti, mai bine sa mori luptand ca militar decat nevinovat ca un civil.

Lasati un comentariu