Pagina principala / Opinii, Stirea Zilei / 71 de ani de la naşterea profesorului şi omului de cultură, Emil Boldor. Interviu cu prof.Viorica Boldor, soţia sa

71 de ani de la naşterea profesorului şi omului de cultură, Emil Boldor. Interviu cu prof.Viorica Boldor, soţia sa

Astăzi ,10 aprilie 2015, se împlinesc 71 de ani de la naşterea profesorului şi omului de cultură, Emil Boldor.  A fost  una dintre personalităţile care au aşezat Careiul pe harta culturală contemporană a ţării, prin activitatea sa bogată, timp de 8 ani, ca director al Casei de Cultură Carei.

Cu acest prilej, vă prezentăm un  interviu cu soţia acestuia, prof. Viorica Boldor, care ne-a povestit cu multă emoţie  amintirile din perioada în care şi-a desfăşurat activitatea la catedră şi la conducerea Casei de Cultură Carei. Doamna Viorica Boldor a predat timp de 36 de ani  ca  profesoară de limba franceză la scolile careiene.

Prof. Emil Boldor a fost director al Casei de Cultură Carei începând din 1978, timp în care  s-a străduit să aducă tot ce era mai valoros ca spectacol sau artist , în oraşul nostru. Au venit cei mai reprezentativi scriitori si poeţi ai vremii  la întâlniri cu publicul. Teatre importante din capitală, din Cluj, Opera din Cluj sau alte importante centre ,  solişti de renume şi actori  recunoscuti,  au lăsat impresii deosebite  şi amintiri foarte emoţionante, careienilor.

Prin activităţile cultural- artistice  promovate, prof. Emil Boldor a fost unul dintre cei  care au influenţat dezvoltarea  grupului , ,,Castelanii’’. Mai mult, după cum povesteşte soţia lui, un lucru ieşit din comun care s-a întâmplat în timpul în care a condus Casa de Cultura  din Carei,  a fost momentul in care  Sofia Vicoveanca a concertat  la Carei . Pe timpul celor 2 zile, artista a sustinut  cinci spectacole, ceea ce a dus la asigurarea  pe jumătate de an a salariilor  tuturor angajaţilor Casei de Cultură din Carei, într-o perioadă în care presedintele Nicolae Ceauşescu a decis să se facă ,,autofinanţarea instituţiilor de cultură’’.

Date biografice

Profesorul şi omul de cultură, Emil Boldor s-a născut la 10 aprilie 1944 în comuna Socodor, judeţul Arad, într-o familie de intelectuali, tatăl său  fiind  medic, originar din Cluj Napoca.

A început şcoala în comuna natală şi apoi a urmat liceul ,,Gheorghe Şincai’’ din Cluj Napoca.  A absolvit în 1968 Filologia din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, unde a fost  într-o generaţie cu mari personalităţi ale culturii româneşti, printre colegii săi numărându-se poeta Ana Blandiana şi scriitorul  Ioan Alexandru. I-a avut  ca profesori  pe Ion Vlad şi pe Mircea Danciu, marele critic literar, o autoritate inconstestabilă.

Încă din studenţie avea înclinaţii spre muzică şi artă, era implicat în activităţi culturale şi frecventa Casa de Cultură din Cluj, unde organiza alături de alţi colegi serbări şi evenimente cultural-artistice care reuşeau să atragă mulţi spectatori, prevestind parcă cariera şi activitatea pe care le va avea ca director al Casei de Cultură din Carei.

Tot în anul 1968 s-a căsătorit cu Viorica, născută Tegzeş cu care a avut   2 copii, Raluca şi Alexandru, ambii absolvenţi acum ai unor facultăţi de prestigiu din Statele Unite ale Americii.  Raluca are un master în Drept la Universitatea din Georgetown, Washington, unde locuişte acum şi unde este căsătorită cu un cetăţean american, iar  Alexandru, absolvent al Facultăţii de Litere, secţia română-engleză (specializările părinţilor lui) din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, cu un doctorat la Louisiana State University(Baton Rouge), locuieşte acum în Franţa.

Şi-a început activitatea ca profesor la Şcoala Generală din Socodor în anul 1968, ca după un an, în 1969 să se transfere la Carei, la Liceul Pedagogic, unde a fost profesor metodist.

În anul 1976 obţine gradul II ca şi cadru didactic, iar în anul 1983 obţine gradul I în învăţâmânt cu lucrarea ,,Dimitrie Sfura, pe care a redactat-o studiind viaţa şi activitatea  apreciatului poet . În anul 1978 părăseşte învăţământul pentru că va fi transferat la Casa de Cultură Carei, instituţie pe care a condus-o cu multă dedicare , până în  1985.

În anul 1985 a fost transferat înapoi la liceul unde şi-a început activitatea, Liceul Pedagogic, care se va numi ulterior Liceul Industrial nr.2 Carei. În anul 1987 este numit director adjunct la acest liceu.  În anul 1994 devine director al Liceului Teoretic Carei, fostul Liceu Pedagogic.

În luna mai a anului  2006 şi-a încetat activitatea de director al Liceului Teoretic Carei, revenind la catedră îndrumând pe calea cunoaşterii multe generaţii de absolvenţi. Pe lângă activitatea didactică,  a desfăşurat activităţi educative deosebite la şcoala unde preda, încurajându-şi şi iubindu-şi deosebit de mult elevii cărora le-a predat.

În anul 2007 solicită pensionarea pentru limită de vârstă, iar în data de 5 septembrie a aceluiaşi an va înceta din viaţă.

În continuare vă prezentăm interviul acordat ,,Buletin de Carei’’ de către  prof. Viorica Boldor, soţia regretatului profesor Emil Boldor.

Reporter: Povestiţi-mi, vă rog, cum şi-a început  prof. Emil Boldor activitatea profesională şi culturală aici, la Carei?

A început activitatea didactica la Liceul Pedagogic, în 1969, când s-a transferat aici, la Carei. A fost apoi solicitat să treacă la Casa de Cultură, ceea a şi făcut, 8 ani a fiind directorul  acestei institutii. A revenit apoi la liceu,care între timp s-a transformat în Liceul Teoretic şi acolo  s-a ocupat  de elevi, să-i stimuleze in activitati culturale… avea elevi care scriau versuri, făcea cu ei revista şcolii…era  preocupat  şi de activitatea extraşcolară, el nu se mulţumea numai cu ce se întâmpla la ore. S-a implicat in alcatuirea unei  echipe de de teatru cu care a  ocupat  locul II la sectiunea “teatru de amatori la Casa de Cultură”, la concurs naţional.  Din trupa de teatru făceau parte  elevi şi tineri, unii nu mai erau elevi, alţii erau profesori..a colaborat cu regretata  sa  colegă prof. Ioana Câcu, ei doi se ocupau de teatru,  soţul meu a început  aceasta activitate şi apoi Ioana a continuat şi de la Ioana a preluat fiul ei, Paul Sarvadi şi uite aşa merge din generaţie în generaţie o activitate… noi depunem armele şi tinerii continuă, din fericire!

Apreciez foarte mult ce face şi Bogdan Georgescu pentru că nu pot să rămân indiferentă la ce se întâmplă, mă bucur că se continuă şi acum se fac lucruri frumoase! Şi mă bucur că şi doamna Ciută este aşa de harnică şi de tenace şi nu lasă totul să lâncezească aici, aşa lucruri frumoase şi emoţionante a făcut, tare mi-a plăcut, am fost teribil de impresionantă de manifestările culturale organizate de ea!

Rep. Domnul Emil Boldor a fost un îndrăgit profesor de limba şi literatura română la Liceul Teoretic. Povestiţi-mi, vă rog, despre perioada în care a fost la catedră.

Soţul meu a avut foarte mulţi discipoli, foarte mulţi foşti elevi care au preluat, ulterior ştafeta. În primul rând ca profesor, a avut satisfactia  de a avea câteva promoţii nemaipomenite  la Liceul Pedagogic …şi de educatoare şi de învăţători,  dintre care multi au   devenit inspectori  scolari.

Ne-am întâlnit la reuniunile de clasă şi am rămas uimită de căt a fost de iubit…. Şi ce să spun, la întâlnirea de 10 ani  a primei  lui promotii  de absolventi, ca diriginte, unde am predate si eu, i-au făcut aşa  un pod de flori pe sub care  să treacă ca să intre în clasă de ne-au dat lacrimile…,  nu mai ştiau cum să-şi manifeste recunoştinţa şi iubirea faţă de el, pentru  cate  i-a învăţat…. ne-am străduit, ne-am dat silinţa şi uite că unii dintre elevii nostri  au devenit apoi colegii nostri… Prof. Viorica Tomai i-a fost elevă lui Emil.  Şi doamna aceea din Marna, care cântă aşa de frumos Doina lui Lucaciu, Monica Rusu i-a fost elevă . La ultima lansare de carte a prof. Ioan Ciarnău, de către despărţământul ASTRA Carei , Monica Rusu  şi-a amintit de activitatea profesorului ei Emil Boldor, care s-a străduit   s-o trimită la concursuri,  de unde revenea cu premii. Soţul meu simtea,  recunoştea valorile şi ştia pe cine  să încurajeze. …

A pus mereu pe primul loc elevii, munca cu ei….indiferent daca era la Casa de Cultura sau la catedra… în ultima perioada a fost implicat si în politică, a fost consilier judetean, dar s-a îmbolnăvit şi n-a mai avut atâta energie aşa că a renuntat la această ultimă activitate.

Rep..Povestiţi-mi, vă rog, despre perioada în care Emil Boldor era director al Casei de Cultură Carei

În perioada în care a condus destinele Casei  de Cultura  din Carei, a invitat în municipiul nostru personalităţi ale elitei culturii româneşti..L-a adus pe Adrian Păunescu şi cenaclul Flacăra, fenomenul cultural al României acelor vremuri, care a marcat multe generaţii şi care făcut spectacole foarte frumoase de muzică şi poezie la teatrul din Carei, fostul cinematograf ,,23 august’’ cum se numea pe atunci. A venit la Carei si Ana Blandiana.

S-a străduit foarte mult să  menţină mereu vie  cultura românească  prin activităţi din multiple şi diverse domenii artistice. A  organizat vernisaje,  de exemplu al pictoriţei sătmărene Cristina Gloria Oprişa, al pictorului Paul Uzum, sau a celebrului desenator, gravor şi artist din Transilvania Gy. Szabo Bela

A organizat întâlniri cu mari personalităţi ca Ana Blandiana, a adus teatrul Nottara din  Bucureşti … Organizatorul de spectacole, impresarul, cum se numeşte acum , a fost tare mirat de masiva prezenta de la spectacole, atmosfera  primitoare de la Carei. A organizat spectacole impresionante de muzică, a adus dirijori mari ca  Ştefan Ruha .  Opera din Cluj a  susţinut  spectacole foarte frumoase pentru copii,  familiarizandu-i  cu  dragostea pentru muzică, operă.

Tin minte că la Carei  a  organizat ,,Steaua Sătmarului’’ …au venit coruri de muzică uşoară şi bineînţeles ,,Castelanii’’,magnetul care atrăgea toată lumea…au fost aici  Jolt Kerestely, Aurel Giroveanu , cântăreţii din generaţia de aur a muzicii uşoare româneşti, Corina Chiriac, Olimpia Panciu, arius Teicu…eram conectaţi la viaţa culturală a ţării şi nu am fost aşa izolaţi… neglijaţi, a fost foarte frumos în anumite privinţe . Ţin minte că la un concert, tot aşa prin ianuarie, era un frig de crăpau pietrele, muzicanţii de la Filarmonica din Satu Mare aveau mănuşi fără degete, nu puteau cânta fără mănuşi şi solist a fost Amin Hachaturian, frate cu Aran Hachaturian, marele compozitor care a scris şi muzică de filme, foarte cunoscut,  mare artist , de talie mondială…iar la sfîrşit, publicul l-a ovaţionat, şi noi stăteam în paltoane şi cu şepci şi căciuli pe cap şi totuşi, am îngheţat şi nu ni se vedea respiraţia, aşa aburi ne ieşeau din gură şi a primit nişte ovaţii extraordinare… M-a impresionat o scena in care  un tânăr şi-a ridicat copilul deasupra capului ca de acolo sa aplaude… Ce vreau eu să scot în evidenţă  este că şi noi aici, în Carei, ne-am străduit  să fim conectaţi la viaţa culturală a ţării şi am şi reuşit! N-am fost aşa, un punct de provincie  uitat de lume şi unde nu se întâmpla nimic. Se întâmpla!

Rep. Fiica dvs. a fost membră a formaţiei ,,Castelanii’’? 

Fiica mea, Raluca Boldor a fost în trupa Castelanii, are discuri inregistrate… era solist vocal şi era şi o bună chitaristă. Chiar  Doru Ionescu de la TVR2, la un moment dat spunea că fiica mea este cea mai bună chitaristă  din ţară… a  cântat şi într-o orchestră de fete, nu doar aici la Castelanii, a cântat la Inedit în Satu Mare, după aceea la Bucureşti, într-o formaţie de fete printre care era şi fiica Angelei Bucium, cântăreaţa de muzică populară, Adriana. Au fost pe marile scene din ţară şi Raluca şi-a scos discuri mai târziu,  când nu mai era în trupa Castelanii… a cântat şi înlimba  română şi în engleză . Deci noi, ca familie, ne-am străduit să ne aducem  fiecare  contribuţia la promovarea culturii noastre.

Rep.  Aţi  colaborat  cu el?

Da, mai puţin, la seri de poezie… citeam în limba franceză şi cineva făcea traducerea. Aveam seri de muzică, de poezie , organizate de noi, localnicii,era frumos..erau elevi de la şcolile din oraş…

Da…şi era şi Deak Endre un promotor extraordinar al muzicii şi un om de cultură extraordinar şi ieşit din comun,avea o o erudiţie şi un orizont de cunoştiinţe aşa de larg şi de profund că era uimitor ce făcea şi cu formaţia de muzică veche.. mai erau câţiva amatori de poezie, de proză, se citeau fragmente în original, în traducere, se cânta foarte frumos, foarte frumoase evenimente şi de mare success… şi veneau oamenii, nu trebuiau momiţi sau aduşi cu japca, venea toată lumea şi era interesată şi încântată.  Soţul meu era trup şi suflet devotat genului acesta  de activitate.

Incă din studentie  avea acordeon… şi cânta şi acompania… pe vremea aceea erau  la modă brigăzile artistice… mai ales la Casele de Cultură. A făcut parte din trupa de teatru  amator a facultăţii. În timpul facultăţii l-a jucat pe Ghiţă Pristanda într-o punere în scenă a comediei ,,O scrisoare pierdută’’alături de profesori universitari şi studenţi de la Cluj Napoca.

Puteţi să-mi daţi câteva nume sonore ce au urcat pe scena de la Carei?

A fost Emil Hossu… a fost, mă blochez  si acum  când vorbesc despre el…Ovidiu Iuliu Moldovan… a fost o întâlnire cutremurătoare, a recitat din Eminescu, dar a fost ceva atât de diferit de tot ce am auzit până la el…nici nu mi-am putut imagina că sunt actori care pot să dea atâta forţă şi  intensitatea acelor versuri. A fost zguduitor! Ne-a atins drept în suflet. Era perioada cea mai îngrozitoare din epoca aşa zisă ,,de aur’’ a lui Ceauşescu şi îngheţaserăm toţi acolo în sală că era un frig de peşteră, acolo  la teatru şi toată lumea a stat şi a ascultat într-o linişte de catedrală şi la sfârşit a fost ovaţionat şi toată lumea era cu ochii în lacrimi…sau a fost ,,Micul Infern’’ din Bucureşti cu Silvia Dumitrescu,cu Dinică, cu Dichiseanu,a fost   Olga Tudorache, foarte multe evenimente culturale… se mirau impresarii din Bucureşti pentru că nu se aşteptau să fie aşa un public numeros şi primitor la Carei. În orice caz, soţul meu a făcut tot posibilul să încurajeze aceste evenimente culturale  şi să le prezinte  careienilor in mod atractiv, pentru a se păstra amintiri frumoase.

Vineri, 10 aprilie 2015, profesorul Emil Boldor ar fi împlinit 71 de ani…..

A consemnat,

AnaMaria Roman

comentarii