De ce se încăpățânează Tăriceanu să-l acopere pe Șova

• publicat la: 22 aprilie 2015
De ce se încăpățânează Tăriceanu să-l acopere pe Șova

Ar fi pierdere de vreme să explic de ce, din punct de vedere tehnic, cea mai recentă hotărâre a Senatului în cazul Șova e o aberație. Pe vechiul și pe noul regulament, și pe Constituția în vigoare, singura hotărâre cu sens ar fi fost cea în care Senatul ar fi spus ”da, a fost întrunit numărul de voturi necesare pentru a aviza solicitarea DNA” sau ”nu, nu a fost întrunit numărul de voturi, solicitarea DNA e respinsă”.

Indiferent de ce ar fi stabilit, dacă ar fi fost sesizată din nou, Curtea Consituțională ar fi putut spune ”da, hotărârea e constituțională” sau ”nu, nu e constituțională”. Simplificat, Senatul condus de Tăriceanu a optat pentru formula ”Am hotărât că nu am hotărât”. Ca să fie clar, semiotica e treaba facultăților de filologie, nu a Parlamentului. Faptul că senatorii au decis să meargă de la București la Constanța pe ruta Craiova, Timișoara, Satu Mare, Iași nu înseamnă că, în cele din urmă, nu vor ajunge la Constanța, ci doar că trag de timp la modul absurd. De ce se încăpățânează Tăriceanu & Co să irite în asemenea măsură opinia publică în cazul Șova are o singură explicație: că daunele pe care le-ar produce eventualele mărturisiri ale lui Șova în fața procurorilor și judecătorilor ar putea fi și mai mari decât cele produse de iritarea opiniei publice. Și dacă ne gândim doar la mega-tunul Comarnic-Brașov, pe care Șova l-a ”nășit”, putem înțelege de ce Tăriceanu, Ponta & Co își asumă daunele produse de sfidarea flagrantă a cetățenilor.

La fel de sfidătoare e situația și în cazul Legii finanțării partidelor politice și a pachetului de legi electorale (alegerea primarilor și președinților de consilii județene în două tururi de scrutin dacă niciunul dintre candidați n-a întrunit jumătate+unu din voturi în primul tur fiind o solicitare imperativă esențială a societății civile pe care comisia specială o ignoră). Pe legea finanțării, am participat la sfârșitul săptămânii trecute la o dezbatere la Radio România, în cadrul căreia Mihai Voicu, președintele comisiei, afirma că noua lege (cea trimisă spre reexaminare) ar fi ”un pas înainte” față de vechea lege și că acest lucru ar fi fost ”recunoscut și de societatea civilă”.

Eu mă număr printre cei care susțin că nu e niciun ”pas înainte”, ci doar o frecție la un picior de lemn. Și doar că nu m-a pufnit râsul când am aflat care sunt argumentele acestui ”pas înainte”. Cică nu ar mai fi permise donațiile în campaniile electorale, ci doar între campanii, că nu mai sunt permise ”promoționalele”, banerele și panourile în campanii și că în campanii donațiile se vor face către candidați și nu către partide. Să le luăm pe rând.

Donațiile între campanii sunt mult mai periculoase decât cele din campanii – că, de cele mai multe ori, vizează rezultate imediate: ba o lege sau hotărâre de consiliu local sau județean cu dedicație, ba un contract public consistent a cărui ”cotă” e plătită anticipat. Dacă în timpul campaniilor electorale se mai poate accepta ideea că donatorul susține candidatul sau partidul cu o anumită ideologie, cele dintre campanii nu au nici măcar scuza asta. Apoi,  ”promoționale” (pixuri, agende, fulare, căciuli, calendare, brichete etc.) reprezintă partea cea mai puțin nocivă a unei campanii electorale. Cât timp nu depășesc o anumită valoare e greu de presupus că influențează într-un mod imoral votul (scuzați-mă, dar dacă cineva votează un partid sau candidat doar pentru că scrie numele lui pe pixul pe care l-a primit e nițel idiot).

În privința banerelor și panourile de pe străzi s-a dovedit că au mai degrabă efect contrar celui scontat, generând mai degrabă iritare decât simpatie pentru candidați și partide (asta și grație totalei lipse de substanță și conținut a mesajelor însoțitoare). Practic, acest așa-zis ”pas înainte” e doar o decizie de comun acord a partidelor de a renunța la acele cheltuielile electorale care la ultimele alegeri s-au dovedit inutile sau cu beneficii minore în raport cu sumele cheltuite. În fine, ideea de a sponsoriza candidații și nu partidele e ilogică în condițiile în care aceeași comisie susține revenirea la votul pe liste (că nimic nu împiedică umflarea listelor cu persoane fără nicio șansă să câștige și al căror singur scop e să fie de curele de transmisie a banilor).

integral pe romaniacurata.ro

Lasati un comentariu