Pagina principala / Stirea Zilei, Stiri interne / PAŞTELE, sărbătoarea bucuriei şi a tradiţiilor din jurul veştii că Hristos a înviat

PAŞTELE, sărbătoarea bucuriei şi a tradiţiilor din jurul veştii că Hristos a înviat

Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri şi tradiţii religioase, printre care şi cea a salutului cunoscut chiar şi de cei mici – „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”.

Sărbătoarea Paştelui este considerată a fi una a bucuriei date de vestea Învierii. O veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”.

De Paşte, spun preoţii, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria fiind sentimentul predominant în zilele de Paşte, consemneaza Agerpres.ro.

Miracolul luminii divine
Un miracol care se petrece cu regularitate în fiecare an, aşteptat cu sufletul la gură şi uimind totuşi de fiecare dată, este apariţia luminii divine la Sfântul Mormânt din Ierusalim în noaptea de Înviere . Este darul pe care Iisus ni-l face, amintindu-ne de lumina strălucitoare care i-a umplut mormântul în momentul Învierii Sale. Este modul Său de a ne transmite că este mereu alături de noi.

Acest foc imaterial de culoare albăstruie şi care poate fi atins fără să ardă este aşteptat cu toate luminile stinse. El apare atunci într-un mod supranatural din Sfântul Mormânt aprinzând candela aşezată special acolo. Apoi Patriarhul ortodox aprinde cele două mănunchiuri de câte 33 de lumânări pe care le are pregătite şi începe să împartă Lumina Sfântă miilor de pelerini care aşteaptă plini de emoţie. Focul cel viu însă acţionează şi de unul singur, strălucind ca un fulger şi aprinzând din zbor candelele de la intrarea în biserică, precum şi lumânările unora dintre pelerini.

Acest eveniment se petrece în fiecare an în faţa a mii de martori vizuali. Nu poate fi negat de nimeni. De aceea efectul său este foarte puternic, contribuind la întărirea credinţei în Dumnezeu.

Lumina Sfântă de la Ierusalim este adusă sâmbătă seară, cu un avion special, la Aeroportul „Henri Coandă” Bucureşti, de unde este dusă cu avioane de mici dimensiuni şi în Bacău, Iaşi, Suceava, Sibiu, Cluj-Napoca, Baia Mare, Satu Mare şi Timişoara, pentru clerul şi credincioşii ortodocşi din aceste zone.

La Catedrala Patriarhală din Capitală, Lumina Sfântă este oferită credincioşilor la slujba de Înviere, de către patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, preafericitul părinte Daniel.

În biserici,  slujba de Înviere începe în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult. Învierea Mântuitorului nu este însă proclamată în interiorul bisericii, ci în afara acesteia, pentru că, spun preoţii, ea priveşte pe toţi oamenii.

La miezul nopţii, preotul iese din biserică şi cheamă credincioşii cu îndemnul „Veniţi de luaţi Lumină!”. În multe locuri, lumina este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paşti.

După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul, avându-l în frunte pe preot, înconjoară biserica de trei ori, cântând „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Săptămâna de după Înviere se numeşte Săptămâna Luminată, în care nu se mai posteşte. Conform tradiţiei, în Sâmbăta Mare şi în zilele de Paşte (duminică, luni şi marţi), nu se spală rufe, acest obicei fiind menţinut în unele locuri până în joia din Săptămâna Luminată.

Obiceiuri străvechi legate de Învierea Domnului, precum horele sătenilor, în prima şi a doua zi a Paştelui, sau vestirea Învierii Domnului de către copii care umblă din casă în casă pentru a ura „Hristos a înviat”, se mai păstrează în câteva sate din Galaţi.

Copiii de la sate umblau, în ziua de Paşte, cu «Hristos a Înviat». Ei aveau o trăistuţă după gât, intrau în curţile gospodarilor şi spuneau «Hristos a Înviat», iar gospodarii răspundeau «Adevărat a Înviat» şi le dădeau celor mici ouă roşii.

În trecut, odată cu venirea sărbătorilor de Paşte,  începea şi sezonul horelor la sate.

„Tot de Paşte erau renumitele hore, începea sezonul horelor pentru că se ieşea din post. Astăzi, nu prea se mai fac. Mai sunt unele comune unde se mai păstrează tradiţia horelor.

Un obicei specific judeţului Galaţi era şi pasca preparată de gospodine să aibă „fereastra sufletului”, astfel că acea „coroană” din aluat împletit care o mărginea nu era niciodată încheiată. Această coroană mărginea compoziţia din brânză a păştii, pe care se afla neaparat o cruce, tot din aluat, dar coroana era întreruptă la un moment dat, pe o lăţime de două-trei degete, iar această întrerupere purta numele de „fereastra sufletului”, simbolizând faptul că sufletul este liber.

„Există un ritual în confecţionatul cozonacului şi al păştii pentru că pasca se face cu aluat de cozonac, cu brânză în mijloc şi pe margine se pune o coroană împletită, însemnând coroana de pe capul Domnului nostru Iisus, iar în mijloc se pune o cruce din aluat împletit. Ce e inedit la noi e că această coroniţă de pe marginea păştii, după ce se punea şi brânza, la noi nu se încheia niciodată şi avea o porţiune numită fereastră, căreia i se spunea «fereastra sufletului». Şi eu, iniţial, când am văzut de Paşte astfel de păşti neîncheiate, m-am gândit la un moment dat că gospodina nu a lipit coca cum trebuie şi uite că nu arată tocmai bine, până să aflu de la bătrâni că niciodată nu se încheie coroniţa pentru că aceea este «fereastra sufletului», însemnând că sufletul este liber”, spune Paul Buţa.

El afirmă că doar cei care mai ştiu de la bătrâni de „fereastra sufletului” mai prepară astfel pasca, iar cea găsită în magazine nu are aşa ceva.

„Ştiu că se mai face pasca astfel. Eu am văzut în Şiviţa, la nişte bătrâni. Cred că o mai practică doar cei care mai ştiu de la bătrâni de această «fereastră a sufletului». Pasca din magazine, dacă vă uitaţi, nu are această «fereastră a sufletului». Cei care o prepară nu ştiu de aşa ceva. Şi chiar dacă ar şti, nu cred că ar face-o, pentru că se consideră că nu are un design frumos”, consideră Paul Buţa.

comentarii