Rămas bun domnule profesor Fabian

• publicat la: 6 April 2015
Rămas bun domnule profesor Fabian

Vasile Fabian s-a născut pe 10 iunie 1940 în satul Odobeşti de lângă Bacău.

Copil de ţărani, a ajuns din dorinţa părinţilor săi la şcoli peste cele 4 clase primare din satul natal.

În data de 22 octombrie 1962 tânărul de 22 de ani, proaspăt licenţiat al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, venea ca profesor de limba română la liceul din Tăşnad, numit pe atunci “Şcoala Medie Mixtă”. Venea prin repartiţie, aşa-numită guvernamentală, obligatorie.

Venea într-un mediu cultural, social şi etnofolcloric mult deosebit de cel în care s-a format. Fusese elev la Şcoala Medie de Băieţi. Ştia că Şcoala Medie Mixtă înseamnă că e frecventată de elevi băieţi şi fete.  Ajuns aici a înţeles că “mixtă” se completează cu realitatea locului: două secţii cu limbile de predare română şi maghiară, având ore la ambele feluri de clase.

La Tăşnad a întâlnit-o pe Florica, cea care i-a devenit soţie. Aici şi-a întemeiat familia, aici s-au născut cei doi copii ai sai, Ovidiu şi Codrin.

Tovarăşii de atunci l-au avansat în funcţii la raionul Carei şi la Tăşnad, când acesta a devenit oraş (1968). Din toate aceste funcţii şi “demnităţi” a plecat prin cerere-demisie pentru “spor de linişte” şi din modestie.

În 1970 s-a stabilit cu familia în Carei.

Generaţiile de elevi din acele vremuri erau doritoare şi ambiţioase pentru învăţătură. Unii părinţi şi copiii vedeau în aceasta calea de ieşire în lume, de afirmare, în special cei din mediul rural. Mulţi dintre ei, raportaţi la familiile lor, asemeni lui “schimbau întâia oară / sapa-n condei şo brazdă-n călimară”, după expresia argheziană.

Exista pe atunci obligaţia şi dreptul profesorului de a fi exigent nu numai cu el însuşi, ci şi cu elevii, iar aceştia, mai de voie, mai de nevoie, acceptau cerinţele. Şi le-a prins bine.

De dragul Iaşiului şi din dorinţa de a ajunge pe plaiurile natale, a început în 1964 Facultatea de Filosofie, secţia fără frecvenţă, cu durata de 6 ani. Aşa a ajuns să totalizeze 11 ani de studii universitare; astăzi se consideră suficiente mult mai puţine. Ca urmare a absolvirii facultăţii de filosofie, a trebuit să predea pe lângă limba română – la care nu a vrut să renunţe – şi aşa-numita filosofie care se făcea în liceu înainte de 1990, filosofie materialistă, marxist-leninistă, ateistă şi oficială.

Foşti elevi din acele vremuri, la întâlnirile organizate sau întâmplătoare , auzind că după 1990 a predat istoria religiilor se mirau şi se întrebau cum a fost posibilă o asemenea schimbare. Iar el le răspundea că e un caz particular la pilda “Întoarcerea fiului risipitor”.

Era convins că şi un copil poate cuprinde cu mintea ceea ce gândeşte Kant, dacă are un profesor bun.

Profesor Vasile Fabian a trecut la cele veşnice pe data de 3 aprilie 2015, fiind înmormântat  în Duminica Floriilor.

Rămas bun  domnule profesor! Cu siguranţă că fiecare dintre cei  care v-au cunoscut  vă vor păstra în amintire!

Rodica  Motisan

comentarii

de Cristinela Fabian la 7 April 2015 - 12:58

Un om rar, care s-a evidentiat printr-o imensa bunatate, care si-a dedicat viata celor care au avut nevoie de educatie si sprijin.
M-a invatat cu mult tact si daruire ca in viata trebuie sa faci bine si sa inveti sa-i ajuti pe cei din jurul tau fara sa ii judeci.
O imensa recunostinta si o mare parere de rau ca nu mai exista in viata mea.

de Lucian la 9 April 2015 - 07:43

Multumim profesore pentru tot ce ai facut pentru noi!
Odihneste-te in pace.
Fost elev.

Lasati un comentariu