Toată lumea ştie că preşedintele României nu are dreptul să-l demită pe prim-ministrul unui guvern. În fapt, este o jumătate de adevăr. Cealaltă jumătate este ascunsă în Constituţie. Este ascunsă acolo prin voinţa clasei politice, care nu vrea să aducă această a doua jumătate în lumina opiniei publice. Nimeni şi nimic nu-l împiedică pe preşedintele ţării să-l suspende pe premier, dacă mai întâi şi preşedintele, şi Senatul, şi Camera Deputaţilor cad de acord să ceară urmărirea penală a prim-ministrului pentru fapte comise în exercitarea funcţiei sale (Art.9, alin.2). Există o astfel de faptă comisă de Ponta? Răspunsul este că există. Este vorba de ştergerea unei datorii a statului Kazahstan către statul român în valoare de 400 de milioane de dolari, în contrapartidă cu o promisiune încă neonorată a statului kazah: înfiinţarea unui fond de investiţii.
Iată ce căuta Ponta la Baku, în pofida deciziei tuturor liderilor europeni importanţi de a nu onora invitaţia la acel eveniment sportiv suspectat de multe nereguli grave, în primul rând suspectat că are la bază o decizie coruptă a Comitetului Olimpic European.
Acolo, la Baku, Ponta a avut ocazia de a-şi anunţa partenerii din Kazahstan că se află pe punctul de a fi urmărit penal de DNA din pricina neînfiinţării acelui fond de investiţii. Nu cred că Victor Ponta, la ora actuală, îşi dă seama că şi la anterioara cerere de urmărire penală iniţiată de DNA, pentru o faptă comisă în exercitarea funcţiei sale de prim-ministru, Direcţia Naţională Anticorupţie era în ilegalitate, pentru că numai preşedintele, şi Senatul, şi Camera Deputaţilor ar fi avut dreptul să iniţieze acea cerere de urmărire penală.
Nu cred, de asemenea, că Victor Ponta, dacă ştia să interpreteze corect Art.9, alin 2 din Constituţie, a vorbit la Baku despre interpretarea acestui articol.
Dar e prea posibil să fi făcut acolo nişte propuneri greu de refuzat în beneficiul Kazahstanului, ori în beneficiul unui alt stat care ar putea influenţa deciziile kazahilor, în primul rând dorinţa lor de a-şi onora promisiunea privind înfiinţarea acelui fond de investiţii. Zvonuri publice au apărut chiar în ziua prezenţei lui Ponta la Baku: se vorbea despre intenţia Guvernului de a privatiza încă 20% din acţiunile deţinute de statul român la Petrom.
Afacerea Ponta-Kazahstan este un cartof atomic în biografia premierului român. Dacă acel contract va fi desecretizat, această desecretizare va exploda şi va lăsa pe cer următoarele litere T-R-Ă-D-A-R-E. Literele vor fi vizibile şi de la poli. Singura scăpare a prim-ministrului nostru actual ar fi ca, înainte de desecretizare, kazahii să pună banii în acel fond de investiţii promis în schimbul ştergerii datoriei de 400 de milioane de dolari.
Înţelegeţi? Ponta se află într-o cursă contra-cronometru. Cursa a devenit o capcană cu urmări penale în clipa în care s-a aflat că acel contract nu prevede un calendar ferm al înfiinţării acelui fond. Dacă desecretizarea acelui contract va veni înaintea înfiinţării acelui fond, Guvernul Ponta va cădea. Din punct de vedere juridic, prim-ministrul va fi salvat numai dacă cererea de urmărire penală va fi iniţiată de DNA. Ar fi o procedură neconstituţională.
sursa cotidianul.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr