Moţii din Câmpia Careiului pe scena de la Mangalia

• publicat la: 21 June 2015
Moţii din Câmpia Careiului  pe  scena de la Mangalia

 

Puţine zile au mai rămas până la începerea celei de-a XI-a ediţii a Festivalului  Tinereţii de la Mangalia, sectiunea folclor, ce se va desfăşura în perioada 24 – 27 iunie 2015.

Pentru cei care sunt invitaţi să participe la deschiderea acestei manifestări, pregătirile sunt în toi. Încă sunt sub impresia  invitaţiei  adresată de către domnul Viorel Stoica, directorul Festivalului.

Este pentru prima oară când vor  evolua la o manifestare de asemenea anvergură. Din păcate, pe lângă febra pregătirilor , membrii  ai Despărţământului Astra Carei, “Nepoţii Iancului” din Marna Nouă si  Asociaţia Colonia Moţilor Ianculeşti  sunt nevoiţi să îşi caute sponsori care să facă posibilă deplasarea, în lipsa oricărei susţineri din partea autorităţilor locale sau judeţene. Se pare că până la urmă, s-au găsit oameni generoşi care apreciază activităţile culturale ale comunităţii româneşti din zona  Careiului şi astfel va fi posibilă participarea la Festivalul de la Mangalia.

Obiceiuri care au stat mult timp sub vălul uitării vor fi prezentate publicului larg. Din Şezătoarea tradiţională a comunităţii moţilor din Câmpia Careiului  nu vor lipsi momentele vesele, strigături şi descântece specifice adresate tinerelor fete de măritat dar şi doinele arhaice de cătănie sau evocarea moşilor şi strămoşilor.

Cei 30 de artişti amatori, de la 3 la 78 de ani, vor duce la Mangalia un crâmpei de  viaţă românească de la hotarul de nord-vest al României.

redactia

comentarii

de Horia Mărieș la 22 June 2015 - 17:46

Aflu din presă, fiindcă pe portalul Prefecturii Satu Mare nu a fost postat comunicatul oficial din care ar rezulta:

“Instituţia Prefectului a anunţat că în ceea ce priveşte suprafeţele agricole care trebuie retrocedate, în acest moment sunt în aşteptare dosare privind suprafaţa de 95.000 de hectare. Mai exact, 8.900 de persoane aşteaptă să intre în posesia terenurilor. Dacă luăm în calcul că judeţul Satu Mare dispune de o suprafaţă agricolă de 317,5 mii hectare, din care 223,9 mii hectare teren arabil (70,5%), înseamnă că o treime din această suprafaţă va fi retrocedată. În ceea ce priveşte suprafeţele împădurite, nu mai puţin de 1.400 de persoane aşteaptă să reintre în posesia pădurilor naţionalizate de fostul regim comunist, ceea ce înseamnă o suprafaţă de 15.000 de hectare. Dacă luăm în calcul că la nivelul judeţului Satu Mare există circa 78.000 hectare de pădure, care ocupă circa 17,7% din suprafaţa totală a acestuia, rezultă că circa 20% din păduri îşi aşteaptă viitorii proprietari.”

În context, cu sfienia și cu nevinovăția care mă caracterizează perpetuu, îmi permit să întreb onorata Comisie locală de fond funciar din cadrul Primăriei Municipiului Carei:

1). Cum rămâne cu hectarele lipsă azi din pășunea comunală Ianculești (de la 73 hectare în 1926 s-a ajuns la 64,57 hectare în 1947, apoi la 58,57 hectare in 1992 iar în zilele noastre, atunci când se discută despre acest subiect, primarul Kovács Jenö vorbește de cca 35 de hectare).

Cine este oare intelectualul din cadrul Comisiei locale de fond funciar care ȘTIE, care VREA și care mai are și CURAJUL și BUNUL SIMȚ să iasă pe firmament cu foarte necesarele explicații lămuritoare? Dar rog foarte frumos să fie doar explicații pertinente și nu tromboane de doi bani, fiindcă de alea am mai auzit o grămadă.

Aud?

Pentru cei intr-adevăr interesați de subiect le reamintesccă el a mai fost prezentat cititorilor, din diverse unghiuri de vedere, in seria de articole (Partea I-a până la Partea a VIII-a) numită “Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani”.

2). Cum rămâne cu retrocedarea către ianculeșteni a celor 50 jugăre cadastrale (28,77 hectare) de pădure comunală care au apraținut comunității? În cazul pădurii comunale Ianculești, problema este foarte mult băgată (oare voit, oare interesat?) în ceață. Am intrebat despre acest subiect mai multă lume. Toată lumea auzise, toată lumea știa ceva extrem de vag despre pădurea comunală Ianculești, dar parcă nimeni nu voia, sau nu avea curajul să vorbească. Sunt cât se poate de convins că unii știau chiar multe, chiar tot ce ar fi cazul să se știe despre această pășune comunală. Interesant este faptul că cei care păreau că știu mai multe, erau și cei mai secretoși și te trimiteau imediat la plimbare. Pentru mine este cât se poate de clar că această secretomanie lagată de păsunea ianculeștenilor ascunde fără doar și poate niscaiva interese extrem de personale. Nimeni nu voia să-mi spună măcar locul precis in care s-a aflat această păsure comunală de aproape 29 de hectare. Parcă cele 28 de hectare ar fi dispărut în neant, parcă le-ar fi furat marțienii!

Și atunci, ce-mi mai rămâne de făcut? Întreb din nou pe membrii Comisiei locale de fond funciar Carei, ce știu dânșii despre cele aproape 29 de hectare care au contituit, acum 90 de ani, pădurea comunală ce a fost repartizată Centrului de Colonizare “Urmașii lui Iancu” (satul Ianculești). Pun pariu pe orice vreți că răspunsul va fi ceva de genul: “Nu știm absolut nimic, nu știm nici măcar unde s-a aflat aceasta!”

Nu știți?
Nu știu nici consilierii locali sau funcționarii publici din cadrul primăriei care sunt născuți în satul Ianculești?
Înseamnă că ăia sunt proști de-i doare și mai sunt și bătuți în cap.
Păi atunci stați așa, luați o țâră loc repaus, că vă spune tot mandea (din țigănescul mande).

În conformitate cu cele scrise în documentul ce se poate consulta la Arhivele Naționale, Biroul Județean Satu Mare, intitulat “Casa Centrală a Improprietăririi, Serviciul Agricol al județului Satu Mare, Regiunea agricolă Careii Mari – Situația aplicării legilor de reformă agrară in Transilvania și Banat la Comunele 22. Foieni și 23. Sanislău, situație încheiată definitiv și inaintată Consilieratului de către regiunea agricolă cu raportul No. 105 din 15 luna Mai anul 1926, Tabel IV, Repartiția pădurilor, rezultă că Centrului de Colonizare “Urmașii lui Iancu”, cu 97 coloniști înscriși pe tabloul aprobat de Casa Centrală a Improprietăririlor, județul de origină al coloniștilor fiind Turda Arieș, comunele de origină a coloniștilor fiind Albac: 47, Arada: 45, Scărișoara: 4, Vezendiu: 1, li s-au repartizat 50 (cincizeci) de jugăre cadastrale ca pădure comunală, aflată atunci, in 1926 pe teritoriul COMUNEI FOIENI. Q.e.d.

M-am uitat nițel pe Maps. Pe imaginea din satelit a comunei Foieni se vede o pădure aflată în estul ei, spre Carei. Poate că aceasta este cea pe care o caută o grămadă de lume. Nu cred că este vorba de padurea numită pe hartă Fényi Erdö care se află la vst de Foieni, imediat pe partea cealaltă a graniței, în Ungaria.

Cine este oare intelectualul din cadrul Comisiei locale de fond funciar care ȘTIE, care VREA și care mai are și CURAJUL și BUNUL SIMȚ să iasă pe firmament cu foarte necesarele explicații lămuritoare? Dar rog foarte frumos să fie doar explicații pertinente și nu tromboane de doi bani, fiindcă de alea am mai auzit o grămadă.

Aud?

Poate vă reamintiti modul în care primașul Eugen Kovács Jenö a tratat problema păsunii comunale Ianculești, pusă in discuție de delegatul sătesc Ciprian Chiorean in ședința din data de 16 mai 2014, adică acum mai bine de un an. Rar mi-a fost dat să aud atâtea imbecilități scoase de gura unui primar pe parcursul a doar câteva minute, câte a reușit să scoată Kovács atunci.
Dacă nu vă reamintiți și dacă aveti și câteva minute disponibile, puteți să vă oferiți plăcerea revederii “fazei” și să vă și amuzați nițel. Dați-i drumul la mozi, să meargă măcar in fundal: https://vimeo.com/103929107

Vorba primașului Kovács Jenö: “În cartea funciară sunt aberații care TREBUIE corectare domnu’ Petcu!”

Ați auzit domnu’ Petcu ordinul primașului?
Ați corectat domnu’ Petcu aberațiile din cartea funciară?
Mai ales pe cele referitoare la pășunea și la pădurea comunală Ianculești

Aud?

Nu le-ați corectat? Cum de vă puteți permite să nu executați imediat ordinul primașului?

Aud?

Și nu v-a dat incă primașul afară din slujba in care adăstați comod, de-a dreptul cu picioare trase in dos?
Mă mir.

In context, nu pot decãt să le doresc mult succes ianculeștenilor care vor participa in zilele următoare la cea de-a XI-a ediţii a Festivalului Tinereţii de la Mangalia, sectiunea folclor, (în perioada 24 – 27 iunie 2015). Acolo va fi probabil foarte multă lume, va fi prezentă multă presă, vor fi prezente multe posturi de televiziune.

Ianculeștenii care mai au încă sânge în instalație, cărora le mai curge sânge de moț in vine, n-au de fel ambiț, dacă de câte ori vor fi interpelați de presă, de posturile TV, nu vor spune și câteva cuvinte despre ciopârțita păsune comunală și de furata, în intregime, păsure comunală a ianculestenilor. Eu unul așa aș face. După umila mea părerea, aceasta ar fi una dintre ultimele mijloacepe care ianculeștenii le mai au la îndemãnă pentru redobãndirea părții de pășune furată și pentru redobãndirea întregii păduri furate. Altele nu prea se mai intrezăresc la orizont.

Ăsta este de altfel și motivul pentru care am ținut să scriu această snoavă.
Poate vă inspiră.

Poate vă inspiră.

Lasati un comentariu