Pagina principala / Administratie locala, Stirea Zilei / Cade tencuiala interioară din Biserica de la Ianculeşti. Discriminare în formă continuă la Primăria Carei prin nealocare de fonduri

Cade tencuiala interioară din Biserica de la Ianculeşti. Discriminare în formă continuă la Primăria Carei prin nealocare de fonduri

Bucăţi din tavanul bisericii ,,Sf. Gheorghe’’ din Ianculeşti, au căzut recent, din fericire în timp ce edificiul era închis.

Bucăţile, de câtiva  mp,  desprinse din tavanul Bisericii Ortodoxe din Ianculeşti,  puteau  răni pe cineva, sunt de părere administratorii bisericii. Pentru a preveni accidentele, Doamne fereşte vreunul mortal având în vedere  înălţimea, sătenii au apelat la o scară de la pompieri şi au înlăturat toate celelalte bucăţi  ce stăteau să cadă.

Căderea  bucăţilor  mari  de tencuială  de pe bolta bisericii, nu era   de neimaginat deoarece  în ultimii 25 de ani, această parohie nu a mai primit fonduri pentru lucrări de renovare, aşa cum au primit toate celelalte lăcase de cult din municipiul Carei. Toate bisericile de pe raza UAT Carei , de toate confesiunile, au primit de-a lungul timpului fonduri uriaşe pentru lucrări de renovare sau reabilitare. Nici măcar din întâmplare,  conturile parohiei Ianculeşti nu au fost alimentate prin vreun virament din partea primăriei Carei, pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea. Nici  solicitările de sprijin financiar adresate Consiliului Judeţean nu au avut mai mulţi sorţi de izbândă. În timp ce toate parohiile din judeţ au fost sprijinite cu sume minime, după posibilităţi, biserica din Ianculeşti a rămas să înfrunte singură  vicisitudinile vremilor si ale vremurilor.

Preotul paroh dă din umeri neputincios. Si-a spus de multe ori păsurile dar nu a fost ascultat. La fel şi delegatul sătesc, Ciprian Chiorean, a depus solicitări pentru lucrări de consolidare şi renovare a bisericii. Toate au rămas fără răspuns.

,,Eu am venit în 1977 la Ianculeşti. Prin 1985 s-au realizat lucrările de renovare ale bisericii noastre. … şi infiltraţiile de apă ar fi o altă cauză a căderii tencuielii. La turlă se necesită  lucrări de consolidare, pentru că avem probleme cu  tencuiala care cade şi cu faptul că plouă înăuntru’’,  ne-a spus părintele paroh, Gheorghe Şorian.

Satul Ianculeşti apartine de UAT Carei iar sătenii contribuie prin dările plătite la bugetul local cu sume deloc neglijabile. Din aceste sume,  nu se reîntoarce sub formă de investitii nimic. Toate clădirile importante  din viaţa comunităţii au ajuns în stare avansată de degradare. Căminul Cultural nu mai este utilizabil, idem  clădirea şcolii.

Aşezată pe coasta unei movile din sat, biserica a fost finalizată în 1937.

În aprilie 2014,  comunitatea de moţi din Ianculeşti a fost onorată de vizita Alteţei Sale Regale, Principele Nicolae, care s-a închinat la icoanele din Biserica satului.

Clădirea Bisericii este una deosebit de   simplă, sobră şi frumoasă. Crucea mare din curtea  bisericii a fost profanată în 1940 dar după revenirea  din refugiu a ianculeştenilor, aceasta a fost reconstituită. Pentru renovarea exterioara a bisericii, sătenii au pus mână de la mână şi au apelat la oameni inimoşi care să sponsorizeze lucrările atât  de necesare. Pe dinafară, ianculeştenii au acum o mândreţe de biserică, fără ca administraţia locală să fi contribuit cu vreun leu.

Doamna Valeria  Oneţ, una din septuagenarele satului,  a  participat la ultimele lucrări de renovare . A vopsit altarul şi mesele pe care sunt puse icoanele. Ea îşi aminteşte că au trecut peste 20 de ani de când nu a mai fost renovată biserica în interior.

Trebuie să se facă lucrări la turnul bisericii, voi da ceva bani şi cred că ar trebui să dăm cât mai mulţi pentru a repara turnul, care este prioritatea  în a menţine biserica într-o stare bună’’, spune doamna Valeria.

Pentru interior, efortul este prea mare pentru sătenii care nu sunt sprijiniţi  nici cu locuri de muncă măcar în departamentele de construcţii, drumuri sau spaţii  verzi  din administraţia locală. Primăria Carei oferă în schimb  locuri de muncă  muncitorilor din satele înconjurătoare, care nu aparţin de UAT Carei.

Doar impozitele îi  leagă pe majoritatea sătenilor de primăria Carei, de care aparţin. Impozite care sunt aproape duble la terenurile agricole faţă de oricare altă localitate din imediata vecinătate.  Incadrarea satului în zona A de impozitare, goleşte buzunarele şi aşa străvezii ale sătenilor din satul fără Cămin Cultural, fără şcoală, fără apă potabilă şi canalizare şi fără  acces gratuit la lacul din capătul satului. Nici măcar internetul nu este foarte accesibil în Ianculesti iar de televiziune prin cablu nici poveste. Sătenii nu pot prinde nici un post judeţean de televiziune.

In aceste conditii, căderea tencuielii din biserica satului nu mai sensibilizează pe nimeni din administratia locală iar pe primari nici atât. Mai nou nici pe reprezentanţii judeţului de care aparţine satul de moţi Ianculeşti.

Ca orice comunitate românească din zona Careiului, şi comunitatea de moţi din Ianculeşti este condamnată să suporte cheltuielile necesare renovării oricărui obiectiv  de interes local.

Oare această contribuţie ar putea fi scăzută din cota de taxe si impozite locale plătite consecvent şi la timp de săteni?  Dacă pentru primarul Careiului, care are reţinere pe salar în contul datoriilor sale la bugetul de stat e posibil, de ce nu ar fi posibil şi pentru sătenii din Ianculeşti ce aparţin de UAT Carei, urmaşi ai eroului naţional Avram Iancu, care plătesc totuşi  taxe şi impozite.

Daniela Ciută

comentarii