In memoriam Otilia Marchiş-Bölönyi

• publicat la: 26 August 2015
In memoriam  Otilia Marchiş-Bölönyi

Asociatiunea ASTRA, Despărţământul Carei, îşi aminteşte de faptul că astăzi,  26 august 2015,  se împlinesc  64 de ani de la trecerea în nefiinţă a scriitoarei şi criticei de artă Otilia Marchiș,  ce face parte din galeria personalităților culturale careiene.

Nici până în ziua de azi,  Consiliul Local NU  a aprobat  proiectul de hotărâre privind aprobarea amplasării  bustului scriitoarei Otilia Marchiş în Carei, pe C-lea 1 Decembrie 1918, în apropierea bustului scriitoarei Kaffka Margit, prietena sa din copilărie şi adolescenţă.

Cererea pentru amplasarea bustului scriitoarei  careience a fost înaintată de  Asociaţiunea culturală Astra, Despărţământul Carei  în luna februarie a anului curent şi a fost amânată pentru o altă dată, consilierii UDMR invocând motive de ordin tehnic.

Viaţa şi personalitatea Otiliei Marchiş constituie exemplul elocvent al faptului că românii și maghiarii, deşi aparţin unor etnii diferite se pot înțelege, pot comunica, pot fi prieteni și pot alcătui o familie mixtă onorabilă. Tocmai acest lucru a constituit argumentul Asociaţiei Culturale ASTRA  Carei pentru  ca bustul Otiliei Marchiş să se regăsească în apropierea celui  al scriitoarei Kafka Margit, prietena sa. Se pare că acest  argument nu a fost unul care să-i înduplece, cel puţin deocamdată, pe consilierii UDMR majoritari ca  să  ia în considerare  şi să voteze amplasarea bustului cunoscutei prozatoare şi jurnaliste Otilia Marchiş- Bölöni.

Scriitoarea şi critical de artă Otilia Marchiș, s-a născut la Homorodul de Mijloc, tatăl ei, George Marchiș, fiind aici preot.

Studiază la liceul din Carei, unde a fost prietenă cu scriitoarea Kafka Margit, şi apoi în Germania, la Academia de Arte Frumoase din Munchen. Se căsătorește devreme cu un funcționar de poștă, Cornel Cosmuţa, cu care îl va avea pe fiul său Cornel.

În 1904, după un popas la Dresda, se stabilește la Paris unde-l cunoaște pe viitorul soț, Bolonyi Gyorgy.  Născut pe meleaguri sălăjene, acesta a fost fiul avocatului liberal Sandor Farkas de Bolonyi.

La Paris, Otilia Marchiș va intra în cercurile intelectuale și artistice pariziene, cunoscându-i pe Rodin, Brâncuşi, Claude Monet, Bourdelle şi Anatole France, căruia îi devine secretară literară.

Cea mai cunoscută lucrarea a sa este romanul „Cartea suferințelor”, apărut în 1921 si a cărui prefață este semnată de Henry Barbusse.

Cartea suferinţelor, tradusă integral în limbile franceză, română, germană şi olandeză, comentată  şi elogiată de presa americană şi olandeză, este unul din primele semnale ale apariţiei nazismului. Concepute sub forma unor note de jurnal intim,confesiunile ei alcătuiesc dosarul unor teribile atrocităţi, surprinse într-un moment acut de criză, când nedreptatea şi liberul arbitru lăsau câmp deschis celor mai cumplite abuzuri.

Otilia Marchiş va trece la cele veşnice în  26 august 1951, în oraşul Budapesta.

Daniela Ciută

comentarii

de albert la 26 August 2015 - 17:22

sovinul de kovacs se teme pana si de busturile romanilor

de Horia Mărieș la 26 August 2015 - 18:09

Un laureat de premiu Nobel s-a iubit cu o sătmăreancă. Făcând un arc peste timp putem spune că o altă poveste de dragoste celebră, care are în prim plan un personaj celebru al Literturii Universale şi o sătmăreancă este cea dintre Anatole France (16 aprilie 1844, Paris -12 octombrie 1924, Tours), câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921şi prozatoarea şi publicista Otilia Marchiş (8 octombrie 1873, Homorod, judeţul Satu Mare – 26 august 1951, Budapesta). Otilia, o rebelă prin definiţie şi care a iubit cu multă pasiune. Fiică protopopului unit Gheorghe Marchiş şi a Miei (născută Vultur), Otilia a fost mai mereu o fire rebelă, şi care a iubit cu mare pasiune. Se căsătoreşte de foarte tânără cu Cornel Cosmutza, care era pe atunci şef de poştă la Sarajevo. Din cauza muncii soţului a călătorit mult, în primul rând în Asia şi Japonia. Şi-a publicat impresiile de călătorie în revista Luceafărul, după ce debutase, în 1903, cu texte asemănătoare în revista din Budapesta “Uj Idok“ (Timpuri noi), sub titlul “Plimbări prin lumea largă“. În lima maghiară e cunoscută cu porecla Itóka, iar cărţile şi le-a publicat sub nume de Kémeri György. Se desparte rapid de primul soţ, apoi pleacă la Viena şi la Munchen, unde se înscrie la Academia de Arte Frumoase. Nu şi-a terminat studiile, s-a mutat la Paris, unde a lucrat ca ziarist unde l-a cunoscut pe Bölöni Gyögy, critic literar maghiar, cu care s-a căsătorit în 1912. După primul război mondial s-a întors la Budapesta. În 1918 Boloni a fost numit ambasador în Olanda, dar din cauza faptului că şi-a păstrat funcţia şi în timpul Republicii Sfaturilor a fost arestat. În 1923 a plecat în exil, stabilindu-se iarăşi la Paris. Îl cunoaşte pe Anatole France cu care trăieşte o minunată poveste de dragoste În anul 1909, l-a cunoscut pe scriitorul francez Anatole France, cu prilejul unui intreviu realizat cu acesta, după care a lucrat timp de câţiva ani ca secretară a scriitorului. Fiind atras de şarmul ei irezistibil France s-a îndrăgostit de Otilia, şi împreună au făcut o călătoria în Italia. Despre călătoria din Italia şi despre amintirile sale France a scris cartea cu titlu: Promenades d’Anatole France. După ce France a primit premiul Nobel (1921), Otilia a scris mai multe cărţi despre marele scriitor, contribuind la cunoaşterea scriitorului francez şi în zona nostră. Cărţile sale despre France sunt: Anatole France barangolásai (Pribegiile lui Anatole France), Bp., 1925; Anatole France sétái (Pilimbările lui Anatole France), Bp., 1928

Lasati un comentariu