Slavă şi Lacrimi. In Memoriam Ion Gigurtu

• publicat la: 3 August 2015
Slavă şi Lacrimi. In Memoriam Ion Gigurtu

Am aşezat această luare de poziţie ca aparţinând deopotrivă la două din serialele de care ne-am ocupat, întrucât, pe de o parte, îl prezentăm  pe fondatorul  mineritului modern  în triunghiul aurifer  al Munţilor Apuseni,, iar pe de altă parte pe cel ce a prestat acte de mecenat întru asigurarea bunei stări materiale, spirituale şi nu în ultimul rând a pus în circulaţie servituţi de apărare a sănătăţii populaţiei  crişene.

Având la îndemână lucrarea „Năzuinţe şi Înfăptuiri Sociale” un raport al Societăţii „Mica” aferent activismului productiv şi social pe un arc temporal cuprins între 1920-1939 desprindem efortul paternal al conducerii societăţii miniere în privinţa dezvoltării productive a mineritului local, la smulgerea   celor  44 de localităţi din jurul locurilor de producţie, minele aurifere, din zona Bradului,  din ceea ce vom numii traiul caracteristic medieval, şi  ridicarea populaţiei de referinţă la standarde de vieţuire caracteristice epocii moderne. Raportul debutează cu:” …în 1920  SocietateaMica a preluat  exploatările aurifere din regiunea Braduluişi-a dat …seama de îndatoririle sociale şi naţionale, care îi reveneau”( Pag. 7).  În continuare din pagina 8 reţinem: „…iar fără o cunoaştere de amănunt a realităţii sociale din cele 44 de sate  cărora aparţin muncitorii Societăţii „MICA”, orice bună intenţie şi orice înfăptuire concretă … n-ar fi alcătuit un  pas de îndreptare şi înnoire a vieţii din această regiune.”Pentru  ducerea la îndeplinire a acestui  plan de intenţii, societarii erau datori să cunoască oamenii locului, pentru că altminteri orice bune intenţii ar fi fost de prisos. Iată, deci cum descriu ei „omul crişan”   „… minerii (n.n. locului) , sunt, înainte de orice, ţărani plugari, proprietari de ogor, cu adânci preocupări agricole şi gospodăreşti şi cu o viaţă de pură structură ţărănească. Mina nu i-a dezrădăcinat de ţarină, de gospodăria agricolă, de sat. Sufletul şi mintea acestor muncitori au rămas neschimbate de ceiace putea să aducă munca de industrie şi de îngrămădire muncitorească. Vânturile unei ideologii uvriere .., nu i-au scos din făgaşul milenar al vieţii ţărăneşti şi nu le-a tulburat nici conştiinţa naţională, nici aşezarea de gospodari ai satului.” (pag.11).

Cât priveşte ducerea la îndeplinire a înaltului gând de ridicare a regiunii atât economic şi spiritual reţinem: „Iar în ceia ce priveşte păstrarea caracterului agricol ţărănesc al regiunii şi al muncitorilor mineri, această preocupare a constituit un adevărat program de acţiune socială, gândit şi aplicat cu pasiune de d. Inginer Ioan Gigurtu, director general şi preşedinte al Societăţii…”(pag.14). Aducerea zonei de la o ţinută  medievală la o ţinută economică modernă şi-au motivat-o prin „ … asigurarea unei exploatări rentabile pe un termen cât mai larg şi a lăsa această regiune, atunci când exploatările se vor închide – … -în măsură să se întreţină fără ajutorul întreprinderii dispărute”, precizând că societatea îşi propune  „un adevărat rol de ridicare a populaţiei băştinaşe, (n.n. cu menţiunea că aceasta este)  păstrătoare trudnică şi curagioasă a marilor virtuţi româneşti.” (pag. 15).

Planul de reînnoire  şi îmbunătăţire a statutului social şi economic al zonei nu se putea pune în operă fără o structură de măsuri prestabilite, iată de ce societarii „Mica” prestabilesc o structură doctrinară de urmărit. Structură pe care o redăm potrivit  informaţiilor din pag. 13 a raportului:

-„ un om perfect sănătos, muncitor, moral şi cult.

- o familie indestructibil închegată, cu o viaţă morală şi socială perfectă, cu adânc simţ al curatului, al utilului şi al bunului, cu nevoi bine echilibrate şi complet satisfăcute, cu rosturi precis determinate pentru fiecare membru al său, cu o armonie a colectivităţii care izvoreşte din sentimentul apartenenţei sociale şi a înrudirii de sânge.

- un sat în care stăpâneşte sentimentul obştei, născut din prietenie şi solidaritate, un sat viu, activ şi rodnic în treburi obşteşti, în realizări de natură şi de interes colectiv, în fapte de solidaritate socială şi creştină, un sat sănătos, cu adâncă sănătate trupească şi sufletească pătruns de evlavie creştină şi de respect faţă de lege şi autoritate.

- o regiune închegată pe asemănare de muncă şi de viaţă, pe trăire comună, în care sentimentul solidarităţii de sate şi de naţiune, pe care istoria naţională a cunoscut-o în minunate pilde de acţiune comună în acest frământat ţinut al Zarandului.”

Aducerea la îndeplinire a planului doctrinar redat mai sus s-a realizat pe structuri de operare,  pe care redactorii raportului din care cităm le subsumează unor aşa numite „Culturi” cum sunt: „Cultura Muncii”; „Cultura  Sănătăţii”; „Cultura Minţii”; „Cultura Sufletului”.

            Luate pe rând:

                       Cultura Muncii

cu trei  subcapitole:

I.Asociaţii de muncitori şi funcţionari în structura căreia regăsim:

a. Casa de economie şi împrumut a muncitorilor

b. Casa de economie şi împrumut a funcţionarilor.

            II.Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă:

a. Consumul de alimente şi articole de îmbrăcăminte (A se înţelege unităţi de desfacere din structura magazinelor comerciale, în care  se ofereau condiţii de desfacere avantajoasă pentru  personalul societăţii şi aparţinătorii   acestuia.

b. Măcelăria şi distribuirea cărnii.   

c.  Cantina Muncitorilor.

 III. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de gospodărie agricolă şi casnică

a.Încurajarea creşterii vitelor . Societatea a cumpărat animale  de rasă pe care le-a distribuit gratuit muncitorilor, cu obligaţia de a le aduce la montă la reproducătorii de rasă existenţi la gospodăria societăţii . 12 tauri de rasă distribuiţi în centre precum: Brad; Criscior; Ţebea; Ormindea şi Zdrapţi.

S-au distribuit pe centre comunale 33 de reproducători porcini.            S-a înfiinţat un centru de montă pentru cai

S-a experimentat creşterea fazanilor şi a păstrăvilor, în care sens s-au organizat voliere şi respectiv bazine şi s-au captat izvoare.

S-au organizat două expoziţii zootehnice la Brad, în cadrul cărora s-au distribuit  404 premii, suportate integral de societate.

b. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă agricolă

Pe lângă societate se organizează şi funcţionează  O secţie agricolă, care asigură asistenţă privind îmbunătăţirea activităţilor gospodăreşti, precum utilizarea unor  seminţe, care distribuite gratuit, seminţe selecţionate şiîngrăşăminte chimice,  efort pentru aclimatizarea unor plante străine de regiune. În acest sens s-a inoculat interesul pentru cultivarea mentei, punând la dispoziţia cultivatorilor o distilerie în care se prelucra planta în vederea obţinerii uleiului de mentă.

Secţia agricolă a societăţii înfiinţează şi o pepinieră de pomi fructiferi din care livrează gratuit minerilor puiet. S-a încurajat cultura dudului. S-au făcut demonstraţii de întreţinere şi igenizare a  pomilor fructiferi, ne referim la curăţare, stropire, dăruindu-se gospodarilor interesaţi instrumentarul necesar acestor operaţii.

            c.Creşterea viermilor de mătase:

Având în vedere specificul mineritului care ocupă copleşitor forţă de muncă masculină, societatea a avut în vedere şi asigurarea de venituri gospodăreşti  prin munca soţiilor, fiicelor şi  fiilor înainte de cooptare în minerit, motiv pentru care a indus  sericicultura şi ţesutul borangicului. S-a distribuit gratuit  material sericicol seminal . s-au organizat cursuri de calificare în sercicultură, în cadrul cărora persoane calificate au  preparat fiicele şi soţiile de minieri în tainele creşterii viermilor de mătase, la filatul borangicului şi ţesutul mătăsii. La sfârşitul cursului de calificare fiecare participantă la instruire a fost dotată cu un război de ţesut mătasea pentru a o produce la domiciliu atât pentru nevoi proprii cât şi pentru valorificare în vederea obţinerii de venituri băneşti.

d. Educaţia profesională a muncitorilor:

Societatea  a luat în pregătire o seamă din tinerii doritori să deprindă meserii din cele ce presupunea procesul complex al mineritului. A organizat şi o şcoală profesională şi un cămin pentru ucenici în Gurabarza.

                                                CULTURA SĂNĂTĂŢII

O deosebită preocupare a manifestat societate spre ansamblu de măsuri şi preocupări care să contribuie la formarea unei populaţii sănătoase, la protecţia sănătăţii salariaţilor săi şi a familiilor acestora şi la extinderea unor servituţi din domeniu şi pentru restul populaţiei.

a. Asistenţa medicală:

S-a realizat prin punerea în funcţiune a unui dispensar medical propriu, şi prin servicii de intervenţii a personalului societăţii pentru internarea personalului în spitale şi clinici în caz de nevoie . A achitat substanţiale ajutoare de boală personalului său, altele decât cele prevăzute în contractul colectiv de muncă.

b. Igienă şi întremare:

La acest capitol amintim : S-a construit o baie populară care s-a aflat la  dispoziţia  muncitorilor şi salariaţilor săi.  Anual  societatea a trimis muncitori şi copii ai muncitorilor la mare, pentru c lună de  confort şi odihnă.

c. Educaţia fizică:

Interesată pe toate planurile ca  să aibă la dispoziţie personal sănătos şi ca massa din care îşi recrutează personalul să propună persoane cu o bună stare fizică , societatea şi-a înfiinţat un serviciu de întrebuinţare raţională a timpului liber. Ca  un  efect firesc al acestui serviciu şi-au făcut apariţia şi terenurile sportive şi sălile de gimnastică, după cum urmează: La Gurabarza s-a amenajat un teren de fotbal şi atletism, terenuri de jocuri sportive, tenis ş.a. La Brad s-a amenajat un teren de tenis şi spaţii pentru jocuri sportive. În satul Bucuresci s-a amenajat o sală de gimnastică. Efective încurajatoare s-au implicat în practicarea mişcării sportive. Astfel au existat participanţi la gimnastică; la atletism; la jocuri sportive ( Baketball; voleyball; ping-pong;; la football; la sky şi nu în ultimul rând la turism. Existenţa acestor secţii ale mişcării sportive dovedesc plenar grija şi preocuparea societăţii pentru susţinerea efortului, pe de o parte de întreţinere a sănătăţii iar pe de altă parte de petrecere în mod util a timpului liber.

            d. Sanatoriul.

Una din marile realizări ale societăţii a constituit-o construcţia şi asigurarea cu personal de specialitate a unui mare centru spitalicesc, „Sanatoriul”. O locaţie de tratament spitalicesc cu 200 de paturi, adăpostite  de o clădire ultra monumentală, ridicată  intr-o zonă forestieră, pe una din coamele colinare situate la altitudine din apropierea oraşului Brad.

Între preocupările  Societăţii privind sănătatea publică, a stat şi organizarea unui „Serviciu de asistenţă medico-socială”, care să opereze  privitor la toate satele  din care societatea îşi recrutează personalul (n.n. aşa cum am arătat la debutul acestui articol în număr de 44 localităţi), în fişa de preocupări al acestui serviciu intrând”cunoaşterea sănătăţii publice din întreaga regiune, ca urmare a unor cercetări la faţa locului, pe trei planuri distincte: individual; familial şi colectiv.”Această cercetare culege datele documentare pe formulare-tip, între care : foaia de familie (număr; sex; vârstă; profesiune; şcolaritate; înrudire etc.); fişa medico-socială (individuală şi familială); fişa economică (avere, muncă rezultate etc.); fişa de alimentaţie; şi fişa de locuinţă etc…. Prin documentare medicală se va cerceta natalitatea, mortalitatea, copilăria, şcolaritatea, căsătoria, maturitate, bătrâneţea, pe grupe de vârstă şi îndeletniciri.” (pag. 36).

                                                CULTURA MINŢII

O altă latură a acţiunii desfăşurată de societatea „MICA” pentru ridicarea satelor miniere din regiunea Bradului este cultura minţii. Se înţelege prin cultura minţii, pe de o parte adâncirea şi sporirea cunoştiinţelor dobândite în şcoală, prin trezirea plăcerii de a citi şi a intereselor pentru carte şi revistă, iar pe de altă parte folosirea radio-ului, cinematografului şi teatrului precum şi participarea la şezători” (pag.37)

a. Sprijinirea şcoalei:

Societatea în perioada 1927-1938  a acordat ajutoare băneşti în vederea satisfacerii nevoilor şcolilor din zonă în sumă de 5.722.629 lei.

A construit şi a dotat cu mobilier Şcoala din Satul Zdrapţi şi a început construirea şcolii din Criscior.

A acordat burse celor mai buni elevi din satele miniere, pe de o parte la liceul brădean sau la universităţi din ţară şi străinătate. În perioada 1927-1938 s-a alocat şi achitat  286 burse însumând o valoare totală de  995.871 lei.

La fiecare început de an se acordă rechizite şi cărţi copiilor de mineri. Premii la sfârşit de ani şcolari, cărţi şi  diferite alte, iar la serbarea Crăciunului articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte copiilor săraci.

b. Biblioteci:

A înfiinţat o bibliotecă principală în comuna Criscior şi şapte biblioteci mai mici în satele: Ţărăţel; Valea Brad; Şesuri; Câinelul de Sus; Ţebea; Hărţăgani şi Ormindea.

A înfiinţat şi întreţinut  Biblioteca Funcţionarilor. Atât aceasta din urmă cât şi biblioteca din Criscior sunt abonate la opt ziare şi  douăzeci şi şase periodice.

c. Şezători, serbări şi teatru:

Manifestări cu public, spre exemplu pe Stadionul I.P.Gigurtu din Gurabarza, fottball gimnastică; jocuri cu mingea.  Serbări; şezători şi reprezentaţii teatrale au loc la „Ateneul Mica” din Gura Barza, la Brad, şi în satele miniere  cum sunt Ţărăţel, Ţebea, şi Ormindea.. S-au prezentat şi 15 piese de teatru, puse în scenă de funcţionarii şi muncitorii societăţii.

S-au programat şi conferinţe, şi nu puţine din acestea au fost susţinute de personalităţi, cum sunt: Ioan Lupaş, profesor universitar, Silviu Dragomir, istoric,, membrii ai Academiei Române: Nichifor Crainic, Onisifor Ghibu I. Moga şi Mihai Vulpescu.

d. Cinematograf:

În Gurabarza s-a deschis un cinematograf în sala „Ateneului MICA” cu reprezentaţii Miercurea, Joia , Sâmbăta şi Duminica.

 S-a deschis Căminul Cultural „Octavian Goga” din Ţebea şi „Dimitrie Gusti” din Ţărăţel,  Căminul Cultural „Gheorghe Coşbuc” din Ormindea;, Căminul cultural I. Gigurtu din Criscior.

Prin grija Societăţii Mica a luat fiinţă Muzeul din Brad, cunoscut ca  „Muzeul Aurului”

CULTURA SUFLETULUI

a. Educaţia muzicală:

Pe lângă  Societatea Culturală I. Gigurtu a luat fiinţă o formaţie corală compusă din 100 de persoane.

S-a pus pe picioare şi o formaţie de fanfară compusă din 60 de instrumente.

b. Educaţia religioasă

Societatea a susţinut cu fondurile sale, 3.334.925 lei construirea  a două biserici: Biserica Mare din Brad şi Biserica din Musariu.

Desprindem de la  pagini le  44-45 a raportului:

„La sfârşitul acestor înfăţişări sumare a întregii activităţi sociale desfăşurată de societatea „MICA”, se cuvine o preciziune. Opera săvârşită în tăcere şi în modestie, chiar în vremurile când agitaţiile socialiste, interesate şi pătimaşe, frământau…, a izvorât din înţelegerea şi adânca iubire umană a d-lui Ing. I. Gigurtu, preşedinte şi director general al Societăţii  „MICA”. Cu sufletul vechilor boieri, ctitori de neam şi ţară, darnici şi veşnic aplecaţi spre nevoia celor mulţi D-sa a dat întregii acţiuni sociale desfăşurată în aproape două decenii de către Societatea „Mica”, căldura sufletului său mare şi înţelegerea hotărâtă a omului de fapte. Întregul program al acţiunii în curs, care se desfăşoară metodic şi persistent, precum şi viziunea unei vieţi noi, activă şi prosperă, în satele din jurul Bradului este opera de gând şi faptă a Ing. I. Gigurtu.”

                                   *

Scurtă fişă biografică a Ing. Ion Gigurtu: Inginer de mine (cu studii la Freiburg şi Berlin), director  general al Societăţii „Mica”, complex ocupaţional specializat în extragerea aurului şi al altor metale preţioase. Deputat (1926), Ministru al Industriei şi Comerţului (1937-1938; Ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1939;  Preşedinte al Consiliului de Miniştrii (4 iulie 1940 4 septembrie 1940) decedat 4 noiembrie  1959 în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

                                     *

 În închisoarea de la Râmnicu Sărat, au murit  douăsprezece personalităţi marcante ale vieţii publice interbelice, printre care şi Ion Gigurtu. Moartea acestora s-a produs, potrivit sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin tortură, inaniţie, şi condiţii impropii  de  vieţuire induse de un complex de acte criminale gândite şi puse în aplicare la comanda torţionarului Alexandru Vişinescu, persoană ce în perioada 1956-1963 s-a aflat la comanda penitenciarului.

Tiberiu Vanca

Lasati un comentariu