40 de cetăţi dacice în Sud-Estul şi Estul Transilvaniei

• publicat la: 9 September 2015
40 de cetăţi dacice în Sud-Estul şi Estul Transilvaniei

Interviu cu dr. Dan Buzea, de la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, despre cercetările arheologice şi aşezările dacice de pe raza judeţului Harghita şi împrejurimi

În cadrul unui proiect coordonat de Magdalena Ştefan (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca), Dan Ştefan (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti) şi Dan Buzea (Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu-Gheorghe), cetăţi dacice din Harghita au fost studiate cu ajutorul tehnologiilor non-invazive, reaşezându-se documentaţia topografică a repertoriilor arheologice existente pe baze moderne, transmite Informația Harghitei

– În ultimul an s-a derulat un proiect de reevaluare a cetăţilor dacice din Harghita şi Covasna. Vorbiţi-ne puţin despre acest proiect.

– Începând din mai 2014 şi până în septembrie anul acesta, patrimoniul arheologic al regiunii Estului Transilvaniei beneficiază de atenţia a două proiecte de cercetare postdoctorală finanţate prin proiectul „Minerva. Cooperare pentru cariera de elită în cercetarea doctorală şi postdoctorală, cod contract: POSDRU/159/1.5/S/137832, proiect co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”. Un proiect postdoctoral a fost dedicat siturilor de epocă dacică, fiind derulat prin intermediul Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca – Institutul de Arheologie şi Istoria Artei (prin dr. Magdalena Ştefan) şi cel de-al doilea siturilor de epocă neolitică aparţinând culturii Ariuşd, patronat de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (prin dr. Dan Buzea de la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni).

Ambele proiecte investighează originalitatea culturii materiale şi organizarea habitatului, fiecare centrat pe epoca sa de interes, în contextul geografic şi cultural special al depresiunilor intramontane din Estul Transilvaniei – ca spaţiu tradiţional de contact şi interferenţă culturală între civilizaţiile intracarpatice şi cele ponto-danubiene. Cele două proiecte au avut o semnificativă componentă de cercetare de teren bazată pe aportul tehnologiilor non-invazive ca geofizica şi teledetecţia, propunându-şi să reaşeze, pe baze moderne, documentaţia topografică a repertoriilor arheologice existente. Tehnologiile folosite au fost dezvoltate în cadrul altui program postdoctoral (UEFISCDI, programul PN II, Resurse Umane – PD) de către dr. Dan Ştefan (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti).

Dintre concluziile importante ale acestui efort s-a desprins destul de devreme ideea că, nu în puţine situaţii, siturile cheie ale celor două epoci coincid ca amplasament; în special cetăţile dacice, mult mai numeroase, tind să ocupe poziţii în teren folosite şi în epoci mai vechi sau mai noi. Această suprapunere le transformă într-un element reprezentativ al peisajului arheologic din acest spaţiu, şi în prezent caracterizat prin multiculturalitate, demonstrând pe de o parte vitalitatea civilizaţiei dacice din Estul Transilvaniei, dar şi valoarea lor de monumente cu o identitate complexă, cu adevărat element de patrimoniu cultural al locului.

Deşi în zona depresiunilor din Sud-Estul şi Estul Transilvaniei sunt amintite în repertoriile arheologice mai bine de 40 de puncte fortificate – cetăţi atribuite dacilor din perioada clasică, monumentele în sine, dar şi fenomenele cultural-istorice pe care le reprezintă – sunt prea puţin accesibile publicului larg ori specialiştilor. Trimiterile topografice sunt adesea extrem de vagi, uneori contradictorii, folosindu-se referinţe descriptive, în nici un caz coordonate absolute. Pentru o bună parte din cetăţi interpretarea lor ca atare se bazează pe menţiuni vechi, neverificate sistematic în teren. Doar în 5 cetăţi s-au derulat săpături în ultimii 15 ani, în timp ce pentru alte 7 situri data ultimei cercetări nu este mai nouă de anii 1930, iar săpături arheologice se desfăşoară în prezent doar la Cetatea Zânelor, în Covasna, singura cetate dacică din Estul Transilvaniei care se bucură de o mai mare vizibilitate.

Cartea d-nei dr. Viorica Crişan, responsabila săpăturilor de la Cetatea Zânelor – Dacii din Estul Transilvaniei (2000) rămâne, de altfel, cea mai completă sinteză a epocii în această regiune, disponibilă în prezent, noteaza Dan Tanasa.ro.

Lasati un comentariu