Funeraliile lui Vadim Tudor

• publicat la: 17 September 2015
Funeraliile lui Vadim Tudor

După slujba oficiată de un sobor de 16 preoţi, Corneliu Vadim Tudor a fost înmormântat, joi, cu onoruri militare. Sicriul a fost învelit cu drapelul național, iar fanfara militară a intonat Imnul României. În acest timp, militari din Garda de Onoare au tras focuri de armă.

Sicriul în care se afla fondatorul PRM a fost purtat pe braţe de mai mulţi militari români şi dus la groapă. Coborât în cavou, sicriul a fost scos pentru puţin timp pentru că era prea mare. A fost din nou coborât după ce groapa a fost redimensionată, notează cotidianul.ro.

S-a alăturat familiei îndurerate o mulţime impresionantă de oameni care a umplut curtea cimitirului Ghencea. Au scandat Vadim! Vadim! şi au aplaudat minute în şir.

Au fost prezenţi, de asemenea, colegi de partid, oameni politici şi artişti care l-au condus pe ultimul drum. Printre aceştia, președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, primarul municipiului Craiova, Lia Olguța Vasilescu, Marius Marinescu, Dumitru Dragomir, cântărețul Marian Nistor, Miron Cozma, Gheorghe Funar, Irina Loghin. Din judetul Satu Mare nu a participat nici o delegatie la funeralii.

Ceremonia a fost una specială, s-au recitat poezii şi au fost ţinute discursuri.

IN MEMORIAM

CORNELIU VADIM TUDOR

1949-2015

Corneliu Vadim Tudor este, a fost și va rămâne, fără putință de tăgadă, unul dintre reperele majore ale culturii române contemporane. Valoarea poetică, de substanță, profundă și cu mesaj direct a poemelor sale este un lucru care se remarcă, iese în evidență la prima lectură și fără a fi un cunoscător al genului literar. Sensibilitatea artistică a omului de cultură Corneliu Vadim Tudor dar și a gazetarului, a aprins, în fiecare creație a sa, scântei care au luminat viguros ideile pe care le exprima prin scrierile sale. Trăirile sale intense au scos în evidență și o latură patriotică, naționalistă a poemelor sale, creații care au adus un plus substanțial de valoare operei sale literare.

Corneliu Vadim Tudor a fost și va rămâne unul dintre cei mai mari apărători ai geniului național Mihai Eminescu, în fața atâtor atentate trecute, prezente și viitoare, atentate la memoria, mesajulși opera acestuia. Poemul În apărarea lui Eminescu, publicat în volumulSaturnalii (1989) și reluat apoi în Carte Românească de Învățătură (1990), este o dovadă de mare patriotism în apărarea lui Eminescu. Poemele închinate Poporului Român, Muncitorului, Ardealului, Marelui Mircea Voevod, Slugerului Tudor din Vladimiri, lui Nicolae Iorga, Martirilor de la Mărășești sau elogiul sublim adus lui Horea Rex Daciae, poemele închinate Sfârșitului de secol, Carului cu Boi și neprețuitelor noastre mame (Recviem pentru Mama), sunt doar câteva din nestematele literare cu care poetul și patriotul Vadim Tudor ne-a încântat și ne-a mângâiat în toți acești ani.

Finețea literară și puterea de creație pe care a demonstrat-o din plin Vadim Tudor a avut, pe lângă reperele culturale și istorice naționale și universale și un alt punct de „sprijin” în lumea necuvântătoarelor, cum le numea sensibilul Emil Gârleanu, necuvântătoarepe care Corneliu Vadim Tudor le-a iubit atât de multși pe care le-a asemuit cu niște copii și cărora le-a dedicat un număr însemnat din poemele sale, toate de un profund sentimentalism și iubire sinceră. De altfel, eruditul profesor univ. dr., critic literar și academician, Edgar Papu aprecia poemele lui Vadim Tudor în felul următor: „…Poezia sa nu se constituie ca o improvizație facilă, de suprafață, ci provine dintr-o incandescentă tensiune lăuntrică, gata să izbucnească, deci dintr-un nucleu dramaticCe altceva poate constitui mai adecvat noblețea poeziei adevărate și invariabil profunde?”.

Trecerea în lumea drepțilora poetului Corneliu Vadim Tudor, în zi de mare sărbătoare pentru națiunea română,  Înălțarea Sfintei Cruci, lasă și va lăsa un alt gol însemnat în cultura română, la scurt timp după plecarea din această lume a unui alt mare patriot român, Adrian Păunescu.Așa cum menționa istoricul Nicolae Iorga într-una din lucrările sale, evocând fapta și memoria unui mare voievod român, tot așa spunem și noi despre vestea ce ne-a întristat pe noi toți cei ce am iubit și iubim poezia, proza, limba română, istoria reală (nu cea oficială, mistificată), cei ce am apreciat și apreciem finețea unei scrieri profunde și purtătoare de mesaj patriotic, mistic și divin, cei ce am apreciat și apreciem valoarea unui om de cultură care a promovat, prin creațiile sale literare, interesul național al României, al națiunii Române dreptmăritoare: „Ca un trăsnet ne veni vestea” morții unuia dintre cei mai mari patrioți români ai ultimilor 25 de ani, trăiți de națiunea română în deznădejde, trădare, deznaționalizare, vânzare de țară și aservire națională. Păstrând nota cronicilor, plină de colbul vremurilor, îl parafrazăm pe Mihai Eminescu, pe care Vadim Tudor l-a iubit și apărat atât de mult, care se referea la Cuza Vodă ca la un mare patriot și afirmăm și noi că Vadim Tudor a fost și va rămâne unul dintre oamenii „cei mai patriotici” pe care i-a avut România.

Ne exprimăm profundul regret pentru trecerea în neființă, atât de timpuriu, a lui Corneliu Vadim Tudor, îi mulțumim omului de cultură, sincer, pentru opera sa literară pe care o lasă moștenire unei națiuni întregi .

av.Adrian Iscru

Lasati un comentariu