Eroii nu mor niciodată

• publicat la: 25 October 2015
Eroii nu mor niciodată

In preajma zilei de 25 octombrie, o cunoștiință de pe facebook, care știa că sunt născut și crescut în Carei, mi-a semnalat ca într-un document apărut pe site-ul ONCE (Oficiul National pentru Cultul Eroilor  – inființat in baza Legii 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război și a Hotarârii de Guvern nr. 635/2004 – este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, in subordinea Ministerului Apărării Naţionale, este continuatorul de drept al Așezământului Național Regina Maria pentru Cultul Eroilor) și intitulat “Lista morților de război români înhumati în parcela eroilor din municipiul Carei, județul Satu Mare”, apare numele unei “femei”: Olivoto Amalia.

Am verificat documentul postat pe site și intr-adevăr la Nr. crt. 34 din listă figurează “Locotenent Olivoto Amelia din Regimentul 4 Dorobanți.”

http://www.once.ro/2015_morti%20de%20razboi%20Carei.xls

Mi s-a părut interesant să aflu că o femeie cu grad de locotenent a participat la luptele pentru eliberarea Careiului în luna octombrie 1944 și am rugat printr-un comentariu postat în Buletin de Carei  în ziua de  24 Octombrie 2015 – 05:16 pe careienii care își vor apleca cu pioșenie frunțile în fața mormintelor eroilor, cu ocazia depunerilor de coroane de flori ce vor avea loc în dimineața zilei de 25 octombrie a.c. sau, mai apoi, în ziua de 1 noiembrie, de “Ziua Morților” sau a “Iluminațiilor” la Cimitirul Eroilor de pe str. Tireamului din Carei, să încerce să descopere, dacă va fi posibil și mormântul locotenentului (presupus a fi fost femeie) Olivotto (sau Olivoto) Amalia.

Spre cinstea lui, domnul Todea Daniel Vasile, o altă cunoștiință de pe facebook, a dat dovadă de multă solicitudine și promptitudine și peste câteva ore mi-a și trimis o serie de fotografii făcute de dânsul in Cimitirul Eroilor din Carei, inclusiv fotografii ale mormântului respectiv. Am și semnalat acest lucru printr-o altă postare în Buletin de Carei , cea de la ora 12:02 din aceeași zi, cu mulțumirile de rigoare.

Piatra funerară este acoperită cu pete de mucegai (s-ar impune, pentru a cinsti memoria eroilor neamului ca toate aceste pietre de mormânt să fie curățate cel puțin cu o perie de sârmă și ca inscripțiile de pe ele să fie împrospătate cu vopsea neagră prin grija autorităților locale) și la prima vedere n-am observat că numele înscris este de fapt Olivoto “Amelio” și nu Olivoto “Amelia”, deci că este vorba de un locotenent-erou bărbat și nu de o femeie. Imi cer scuze pentru această eroare.

Intrigat, am făcut cercetări mai atente și am aflat apoi, din volumul “Ultima brazdă”, autor profesor Ioan Ciarnău, 2004, Editura Fidelia, din lista eroilor căzuți la Carei în luna octombrie 1944 de la pagina 230 că cel înmormântat în Cimitirul Eroilor din Carei s-a numit de fapt OLIVOTTO AMELIO din Regimentul 4 Infanterie, născut la Nucșoara-Muscel la data de 26.11.1913 din părinții Marcu și Francisca, decedat la data de 15.01.1945.

Numele Olivotto Amelio este menționat (ca personalitate) și pe paginile (in diverse limbi) intitulate “Italienii din România”, din Wikipedia precum și pe pagina de web a RO.AS.IT. – Asociația Italienilor din România.

Pe site-ul WordWar2 de pe domeniul .ro – “Armata Română in al Doilea Război Mondial” din lista “Ofiţerii români decoraţi cu ordinul “Mihai Viteazul” cl. III (în ordine alfabetică)” rezultă că Locotenent (r) Olivotto M. Amelio – din Regimentul 4 dorobanţi „Argeş” a fost decorat prin decretul regal  DR 3230/11.11.1946 – cu Ordinul “Mihai Viteazul cl. III cu spade (post-mortem).

M-am simțit dator să fac cuvenitele rectificări la comentariul postat de mine pe BdeC.

Pe piatra de mormânt se poate citi și numele eroului Locotenent Dr. Bubu Petre, menționat în cartea domnului profesor Ioan Ciarnău la pagina 229, cel care a servit patria la Ambulanța Diviziei 3, născut la Glimbocel-Muscel la data de 11.06.1908 din părinții Gheorghe și Maria, decedat la data de 16.01.1945 și aflat la nr. crt. 9 pe lista publicată de ONCE.

La pag. 217 din volumul “Ultima brazdă”, autorul, prof. Ioan Ciarnău consemnează:

“La scrisoarea dvs. adresată soției mele, sora eroului locotenent Dr. Bubu Petre, vă răspund eu, cumnatul eroului care mi-a fost nu numai rudă prin alianță, ci și cel mai scump și mai drag prieten al meu, iar prietenia este mai presus de orice rudenie. Inițiativa dvs. m-a mișcat profund și vă felicit pentru o astfel de inițiativă, care vă arată un om de inimă, un sentimental, un patriot, trăsături esențiale ale iubitorilor de om și de țară.

Eu sunt preotul Catedralei Sf. Gheorghe din Pitești de 50 de ani. Am vârsta de 81 de ani împliniți (…) Am fost și profesor și ziarist și director de reviste și directorul Căminelor culturale din Argeș (…)

Osemintele lui (Dr. Bubu Petre) nu mai sunt în Careii Mari, unde fusese îngropat ci le-am adus în satul lui natal unde i s-a ridicat o cruce – monument în cimitirul satului. Eu cu mâna mea le-am spălat numai in vin. Am numărat 110 oase. Le-am spălat în vin amestecat cu lacrimile mele. Sora lui, soția mea, n-a putut să suporte această priveliște a spălării oaselor fratelui ei, cu care seamănă foarte mult și la chipul văzut și la cel nevăzut (…) Cu doriri numai de bine, Preotul Marin S. Diaconescu”.

Cinstire eternă eroilor neamului, locotenenții Olivotto Amalio și Dr. Bubu Petre, doi dintre cei foarte mulți care și-au jertfit viața pentru eliberarea Careiului, a “ultimei brazde” de pământ românesc.

Horia Mărieș
București, 25 Octombrie 2015,
cu ocazia Zilei Armatei Române

comentarii

de helga la 2 November 2015 - 15:03

foarte interesant!
ar fi frumos ca orasul sa repare crucile de la morminte si sa se vada bine toate numele celor ingropati la carei.

Lasati un comentariu