GROAPA

• publicat la: 28 November 2015
GROAPA

Un subiect care la prima vedere pare să fie cât se poate de banal, care să nu merite nici un fel de atenție.
Pe cine pisici mai interesează în zilele de azi o “groapă”, în condițiile în care Hrebenciucii, de exemplu, ca să citez doar cazuri recente și bine cunoscute publicului larg, cereau șpagă zeci de mii de hectare de teren forestier,  sau atunci când deputatul bistrițean Ioan Oltean si  numita Crinuța Dumitrean se învârteau de șpăgi de ordinul sutelor de mii de euroi?

Reamintesc că începând cu data de 24 iunie 2013, Hrebenciuc Viorel, lider al grupului parlamentar al P.S.D. din Camera Deputaților, membru al Comitetului Executiv Național al P.S.D. și vicepreședinte al Camerei Deputaților, la data faptelor, împreună cu inculpaţii Paltin Gheorghe Sturdza, Hrebenciuc Adrian, Adam Ioan şi Bengescu Dan Costin, a constituit un grup (la care au aderat/sprijinit ulterior și alte persoane), ce urmărea să obțină venituri prin oferire de mită, cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței (art. 13 din Legea nr. 78/2000) cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului forestier în suprafață de 43.227 hectare dobândit printr-o hotărâre a Tribunalului Covasna, emisă în mod presupus fraudulos.

Pe de altă parte, notez în context că preacinstitul ardelean (atenție foarte mare aici din partea tuturor celor interesați să publice drepturi la de replică mai ales măzgălite pe opinii și în anzix: individul ăsta, despre care băsădesc acum, nu poate fi acuzat in nici un caz de “stil balcanic” ci eventual doar de un foarte pur “stil partium”), bistrițeanul Ioan Oltean, deputat în Parlamentul României la data faptelor și în prezent, este anchetat de D.N.A. împreună cu Teodorescu Cătălin Florin, membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Numitul Teodorescu C.F., la data de 17.06.2010, prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, cu încălcarea prevederilor legale, a aprobat raportul de evaluare prin care un teren în suprafață de 61.857 mp situat în municipiul Pitești a fost evaluat la 108.932.000 lei, sumă acordată drept despăgubire unei persoane. Terenul a fost supraevaluat cu suma de 87.291.596 lei, ceea ce reprezintă prejudiciu în dauna bugetului de stat și totodată a facilitat obținerea unor avantaje patrimoniale pentru persoana beneficiară a sumei de bani. Suma plătită în acest dosar de despăgubire pentru un teren reprezintă un sfert din totalul despăgubirilor civile plătite de ANRP în tot cursul anului 2011. Persoana beneficiară a sumei de 108.932.000 lei (aprox. 25 milioane euro) cumpărase drepturile litigioase de la o altă persoană cu câteva luni înainte de decizia comisiei ANRP, mai precis la data de 27.11.2009, cu suma de 750.000 euro. Persoana a vândut aceste drepturi după ce, timp de 8 ani nu reușise să obțină proprietățile revendicate, ceea ce condusese și la inițierea unui proces in instanță. Din probele administrate în cauză a rezultat că deputatul Oltean Ioan, care avea “relații cointeresate”, ca să nu zic de “amantlâc”, fiindcă eu unul n-am fost de față, cu fosta președintă a ANRP (numita  Crinuța Dumitrean, “protejata deputatului”), și-a exercitat influența la aceasta din urmă pentru urgentarea și aprobarea despăgubirii în favoarea cesionarului. În schimb, cesionarul i-a remis suspectului Oltean Ioan suma de 600.000€ anterior datei de 17.06.2010, locul primirii banilor fiind în incinta unei parohii (sic!).

Revenind la subiectul “groapă”, dezvoltat și în articolul intitulat “Afacerea “Groapa”?…Cine şi-ar dori o groapă în loc de teren arabil? Video”, publicat în ziua de 26 Noiembrie 2015 în ziarul online Buletin de Carei, inclusiv la cel din videoclipul https://vimeo.com/147084710 , eu unul, care sunt un individ total nevinovat, sărac cu duhul, extrem de naiv și care trăiesc pe Lună într-un pur “stil balcanic”, fiindcă nu sunt destul de bine informat, fiindcă habar n-am de evidentele matrapazlâcuri funciare care se practică in mod curent și fără nici un fel de jenă pe la Primăria din Carei, am mai aflat cel puțin următoarele lucruri certe, bune de băgat la căpățână:

1) În cadrul Primăriei Carei există totuși “Comisia Locală de Fond Funciar” sau, așa cum rezultă din adresa nr. 244/14.09.2015 a Societății Agricole “Înfrățirea” ce-l are ca președinte pe ing. Ciucoș Liviu, tatăl consilierului local Ciucoș Marius Laurențiu de la Primăria din Carei, o așa numită “Comisie Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor”.

Denumirea corectă a comisiei respective, pe care sunt ferm convins că în cincinalul viitor o să ne-o comunice unul din cei trei jurnaliști care se erijează azi în funcția de purtători de cuvânt, sau cel puțin în cea de purtători de opinie ai Primăriei din Carei și a primașului Eugen Kovács Jenő, nici nu este atât de importantă.
Important este pentru mine să știu că această comisie există, așa cum fără nici un dubiu a rezultat și în timpul discuțiilor purtate în ședința din 25 noiembrie a.c. a C.L. Carei.

2) Dacă există o astfel de “Comisie” la Primăria din Carei, ea trebuie să aibă neapărat și niște membri, sau niște membrane, în plus, ea trebuie să aibă musai și un președinte. Conform legislației în vigoare, președintele comisiei locale de fond funciar este una și aceeași persoană cu primașul unității teritorial administrative respective, adică cu cetățeanul Eugen Kovács Jenő. Acesta este al doilea lucru care este cât se poate de cert.

3) În ce privește membri sau membranele respectivei comisii locale de fond funciar Carei, eu unul n-am în ziua de azi nici o certitudine, fiindcă eu nu țin minte să fi văzut o hotărâre a C.L. Carei prin care să se fi stabilit componența ei, așa cum ar fi fost cazul, deși o astfel de H.C.L. Carei ar trebui totuși să existe! Muszaj.

Sunt ferm convins că încă în actualul cincinal o să ne fie comunicată componența acestei comisii de unul din cei trei jurnaliști care se erijează azi în funcția de purtători de cuvânt, sau cel puțin în cea de purtători de opinie ai Primăriei din Carei și a primașului Kovács Jenő.

Din videoclipul cu înregistrarea ședinței C.L., ar trebui să înțeleg, sau măcar să pot să deduc, ținând cont de elocința, de șvungul [șvung, șvunguri s. n. 1. temperament. 2. eficiență. Sursa: Dicționar Argou (2007) ] de care dă dovadă și având in vedere și atenția nedisimulată cu care este ascultată (practic cu gura căscată, așa cum ai asculta un “guru” atoateștiutor) de toată lumea prezentă, că o membră a comisiei ar putea fi, eventual, doamna consilier juridic Clara Sróth.

Insă, eu unul nu mai sunt la curent cu ultimele mișcări de trupe, cu statutul doamnei Sróth în cadrul organogramei Primăriei Carei, având în vedere faptul că dânsa a ieșit la pensie (acesta este un lucru cert) și că documentele oficiale emise de primărie poartă în ultima vreme viza consilierului juridic Anca Demian. Sunt ferm convins însă că încă în actualul cincinal unul din cei trei jurnaliști care se erijează azi în funcția de purtători de cuvânt, sau cel puțin în cea de purtători de opinie ai Primăriei din Carei și a primașului Kovács Jenő o să ne lămurească buștean și cu privire la acest aspect.

Din informațiile pe care le aveam în prin luna mai 2015, dar care nu erau confirmate oficial de Primăria Carei rezulta că celebra Comisie Locală de Fond Funciar din Carei îi avea în componență pe primarul Kovács Jenö ca președinte al comisiei și ca membri pe secretarul primăriei adică pe cons. jr. Anca Demian, pe juristul Sut Marcel, pe Mariana Tout și pe ing. topograf Kozma jr. de la OCOT Carei.

4) Din adresa Societății Agricole “Înfrățirea” precum și din lucrările ședinței C.L. din ziua de 25 noiembrie a.c. rezultă și faptul că pe lângă că ea există, Comisia de Fond Funciar Carei mai și lucrează uneori, atunci când o dictează interesele, sau când atunci când vor mușchii președintelui ei, fiindcă s-a întrunit de exemplu în ședințe de lucru în zilele de 03.07.2015 și 18.09.2015.

5) In ce privește tranzacția imobiliară pe care eu unul o cataloghez ca fiind una extrem de dubioasă și care a fost avută în vedere și în cadrul ședinței din 25 noiembrie a.c. a C.L., dar care a eșuat lamentabil până la urmă, aș avea de remarcat, până când o să reușesc să mă documentez mult mai bine, doar următoarele:

5.1. Mi se pare mie, dacă am înțeles eu bine, dar nu sunt încă foarte sigur, că la un moment dat, un grup local de interese, de care se pare că nu sunt străini de fel consilierii locali Ciucoș Marius Laurențiu, Oneț Ioan și Poósz Szabolcs-István, a tras în piept, a țepuit, dar nu in “stil balcanic” ci in cel mai pur “stil mafioso” Primăria din Carei, asta, cu complicitatea evidentă a primașului, fiindcă i-a vândut acesteia, când nu era se pare de fel cazul, din partea unor asociați ai Societății Agricole “Înfrătirea”, cu prețul de cca. 3.700€ pe hectar, o suprafață de teren  de 10 hectare, situată pe  str. Tireamului din Carei, pe partea stângă cum mergi spre Tiream.

Primii doi consilieri citați mai sus, numiții Ciucoș și Oneț, care sunt legaţi de societatea Înfrăţirea, s-au și retras de altfel de la dezbaterea, în ședința C.L. din 25 noiembrie, a punctului anunțat în convocator ca fiind nr. 10 aflat pe ordinea de zi, intitulat “Proiect de hotărâre privind aprobarea punerii la dispoziția Comisiei de Fond Funciar a două parcele din extravilanul localității având categoria de folosință “neproductiv” înregistrate în domeniul privat al municipiului Carei” fiindcă, conform art. 47. alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001: “nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată.”

Consilierul local Poósz Szabolcs-István, Președintele Comisiei Economice din C.L. Carei  a absentat de  la respectiva ședință din 25 noiembrie2015.

Citez (fiindcă așa semnează) din Preşedintele Comisiei Economice, consilier local Poósz Szabolcs: “Administrația locală a achiziţionat cu sprijinul societăţii agricole, dar de la asociaţii acesteia, o suprafaţă de zece hectare în 2008. Acest lucru a fost necesar întrucât municipiul Carei nu dispunea de suficient teren pentru o serie de proiecte de dezvoltare. A venit criza economico-financiară, terenul a rămas al Primăriei, însă nu s-au mai făcut investiţiile preconizate.”

Subliniez faptul că în conformitate cu prevederile art. 38, alin. (2) lit. f), g) și h) din Legea nr. 215 din 2001 a administrației publice locale (publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001) DOAR CONSILIUL LOCAL – și nici un caz primarul orașului respectiv, adică în nici un caz Eugen Kovács Jenő – ARE ATRIBUȚII legate de domeniul public și domeniul privat al orașului și este în drept să administreze domeniul public și domeniul privat al orașului; hotărește darea în administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publică a orașului, in conditiile legii; hotărește vânzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privată a orasului, in conditiile legii!

Ar mai fi de notat și faptul că în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1), lit.b) din Legea nr. 215/2001 primarul are o funcție executivă, în sensul că el este cel care asigură aducerea la indeplinire a hotărârilor consiliului local, deci el nu este în nici un caz cel care-și poate impune în mod autocratic și dictatorial, ca un fel de gróf sau baron local, voința în fața Consiliului Local, lucru care nu se înțelege de nici o culoare și care se pare că nu va fi niciodată înțeles in cadrul U.A.T. Primăria Municipiului Carei.

În plus, conform art. 125 alin (1) și (2) din Legea nr. 215/2001 numai Consiliile Locale – și în nici un caz nu primarul – hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie inchiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local, în condițiile legii. Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.

Nu pot verifica acum prin ce hotărâre (H.C.L.) a Consiliului Local Carei s-a aprobat tranzacția imobiliară, cel puțin ciudată – după umila mea părere- făcută cu Societatea Agricolă “Înfrățirea” prin anul 2008 (parcă, dacă e să ne luăm după cele scrise de Poósz Szabolcs-István, sau parcă în anul 2010 dacă e să ne luăm după alte surse), fiindcă deșteptul de P.F.A. care s-a ocupat în ultima vreme de administrarea paginii oficiale de web a Primăriei Carei a îndepărtat, adică a șters în mod samavolnic de pe site toate hotărârile consiliului local anterioare anului 2013. Prinde orbul, scoate-i ochii. Această acțiune demnă de un neprofesionist iresponsabil este în mod evident una ilegală și pentru care individul respectiv ar cam trebui să răspundă în fața legii (fiindcă primăria din Carei trebuie să aibă in mod obligatoriu, conform legislației în vigoare, prin grija secretarului primăriei, afișate pe site-ul propriu, TOATE hotârârile Consiliului Local).

În acest fel, administratorul portalului a reușit să șteargă, de parcă ar fi fost un delicvent notoriu oarecare, toate urmele ce-l puteau compromite pe dragul lui primaș pe care-l pupincurează harnic și zilnic, adică pe primașul aflat în funcție începând cu A.D. 2008.
Bref, dacă cele pe care le presupun eu sunt și adevărate, atunci superinteligenta Primărie Carei a plătit “Infrățirii” unor nelegiuiți suma rotundă de 37.000€ pentru cele 10 hectare de teren, care, mai mult ca sigur, nu erau de nici un folos S.A. “Înfrățirea”, fiindcă altfel respectivii nu l-ar fi vândut Primăriei Carei doar pentru ochii ei frumoși, că doar n-or fi nici ăia, presupun eu, adică cei înfrățiți în afaceri strâmbe și mult cotite, chiar în intregime proști.

5.2. Tupeul unora nu se termină niciodată, fiindcă el tinde mereu spre infinit.
Prin propunerea de hotărâre de consiliu local pe care primașul ar fi dorit extrem de mult ca cei din C.L. Carei să o adopte muszaj în ziua de 25 noiembrie a.c., dar care a eșuat în final fiindcă nu a întrunit un vot pozitiv din partea a două treimi din numărul consilierilor prezenți la ședință (mare ghinion, având în vedere uzuala putere de vot tributară numai primașului, datorată coaliției făcută contra naturii între udemeriștii-fedegeniștii-pesediștii-aldeiștii din consiliul local!), dar care, nici o grijă, va fi pusă din nou pe tapet de către cei interesați atunci când va scădea vigilența celor puțini care se opun unor astfel de mânăreli imobiliare made by famiglia primașului de nagycărei, se dorea practic retrocedarea, așa, de-a moaca, pe gratis, a unui teren neproductiv, a unei “gropi”, localizate pe undeva pe Str. Ghenciului sau pe lângă sediul S.C. An-Sat S.R.L. de pe Calea Armatei Romane 96 B Carei (minunat de inspirată această localizare geografică definită de primaș în timpul ședinței!), către celebrala “Comisie Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor”, pentru ca, cândva, ulterior, să poată fie “despăgubiți” (adică inșelați pur și simplu) unii dintre cei care se pare că sunt îndreptățiți să reprimească niscaiva teren agricol din partea Societății Agricole “Înfrățirea”.

Pe scurt, din toată această încurcătură de mațe, din tot acest scărpinat pe după ureche, din care eu unul n-am înțeles chiar mare lucru, decât că pute decla o poștă a escrochrie imobiliară, Primăria Carei, adică, în fond și la urma-urmei, onestul contribuabil careian, rămânea și cu buza umflată, adică fără teren în patrimoniul privat al Primăriei Carei și cu banii (37.000€) luați (furați).

Cât poate fi oare de tembel, sau de corupt, un președinte de Comisie Locală de Fond Funciar, care mai este și primaș pe deasupra, ca să poată să accepte o astfel decescrocherie imobiliară dubioasă făcută pe spinarea domeniului privat al primăriei și apoi să mai și încerce să o supună spre aprobare Consiliului Local?

Răspunsul la această ultimă intrebare (una pur retorică de fapt) poate să-mi fie oferit, încă în actualul cincinal, dacă domnii respectivi vor fi ceva mai culanți cu mine în viitorul apropiat, de unul din cei trei jurnaliști care se erijează azi in funcția de purtători de cuvânt, sau cel puțin în cea de purtători de opinie ai Primăriei din Carei. Aștept și în continuare, cu cel mai mare drag, să-i citesc în prag.

6.) Cred eu, dar este doar părerea mea, că ar fi foarte interesant de aflat, nu numai de mine ci și de alți cetățeni onești ce populează încă orașul Carei, din partea publicațiilor apropiate mediului in care se invârte primarul Kovács Jenő și mai ales din partea jurnaliștilor care sunt atât de apropiați sufletește de primar și sunt și plătiți regește de el din bani publici, adică din partea finului și a celor doi consilieri personali: care este situația adevărată in ce privește rezolvarea problemei retrocedărilor în zona Careiului (inclusiv in satul Ianculești), care este treaba cu existența sau inexistența comisiei locale de fond funciar din cadrul Primăriei Municipiului Carei și toate astea, cât se poate de repede, adică până când nu se va ajunge la soluția avută deja foarte serios in vedere de prefectul dr. Eugeniu Avram prin luna mai 2015 și anume “că va solicita sprijinul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) pentru a face lumină în aceste cazuri.”

Evident, ar fi interesant de aflat adevărul doar dacă celor trei jurnaliști pe care i-am menționat mai sus, primarul Eugen Kovács Jenő nu le-a și pus deja o batistă foarte mare pe țambal, adică nu le-a și ordonat deja direct “mucles” și “faceți ciocul mic” sau, in traducere neacademică: “pofa be”, că vă tai și tainul și mălaiul, nu suflați nici măcar un cuvințel, fiindcă dacă o faceți, s-ar putea să ajung la Beciul Domnesc.

7.) Reiterez și acum unele întrebări pe care le-am mai pus de nenumăratele ori în comentariile mele cârcotașe și nesărate publicate în BdeC pe tema retrocedărilor si rămase până și în ziua de azi fără nici un răspuns din partea autorităților locale careiene:

7.1. Oare ce se mai aude despre sesizările pe care Prefectul Eugeniu Avram le-a făcut instituţiilor abilitate în cazul unor primari care, în calitate de preşedinţi ai comisiilor locale de fond funciar, refuză să pună în practică unele hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care sunt obligaţi să le reconstituie cetăţenilor dreptul de proprietate?

7.2. Oare ce se mai aude cu hectarele lipsă azi din pășunea comunală Ianculești (de la 73 hectare în 1926 s-a ajuns la 64,57 hectare în 1947, apoi la 58,57 hectare in 1992, iar în zilele noastre, atunci când se discută despre acest subiect, primarul Kovács Jenö vorbește de cca 35 de hectare)?

7.3. Cum de s-a putut întâmpla ca unui număr de 28 cetățeni din Ianculești să li se reconstituie pe adeverințele primite, în total 19,50 hectare de “pășune”, atunci când este foarte bine cunoscut, că în Ianculești nici un locuitor n-a avut în proprietate privată nici măcar un metru pătrat de pășune, pășunea comunală din Ianculești fiind mereu în proprietatea STATULUI ROMÂN și în folosința (drept de uzufruct) Coloniei Ianculești. De unde până unde au primit in adeverinte cei 28 de localnici “pășune” in proprietate privată? Acest lucru era absurd, era imposibil, era de necrezut, nu era permis de Legea 18/1991, deci este vorba clar de o escrocherie funciară la mijloc.  De ce nu li s-a scris pe adeverințe “teren arabil”, dacă ei au intrat în CAP cu “teren arabil” fiindcă ei pășune n-aveau de unde să aibă? Ce este cu șmecheriile astea făcute de cei care le-au eliberat adeverințe de proprietate pentru pășunea pe care ei n-au avut-o niciodată în proprietate? Cred că atât Comisia de fond funciar Carei cât și cei 28 de cetățeni din Ianculești care au primit porțiuni de pășune comunală (in total 16,22 hectare) urmare aplicării Legii 18/1991 pot fi subiectul unei acțiuni în instanță, proces care să le fie intentat datorită faptului că cei 28 cetățeni au pus mâna, ilegal, pe o parte din “pășunea comunală Ianculești”. Prin Hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar Carei nr. 672/88/29.01.1993 suprafața de teren de 16,22 hectare a parcelei nr. 1164 din Procesul Verbal nr. 5350/1991 a fost “retrocedată” (acesta este doar un fel de a zice) unui număr de 28 de cetățeni din satul Ianculești pe ale căror adeverințe de proprietate primite de la Comisia locală de fond funciar Carei, figurau în total 19,50 hectare de pășune,  terenuri pe care aceștia au refuzat categoric să le primească, deoarece la intrarea în CAP, fiecare din acești cetățeni a predat teren arabil, deoarece în evidențele cadastrale acest teren figura ca și teren arabil, dar în ultimii ani de funcționare a CAP-ului din Ianculești acest teren a fost folosit ca și bază furajeră. Explicația privind modul de “reîmproprietărire” a celor 28 cetățeni ai satului Ianculești în anul 1993 cu 16,22 hectare “pășune”, aparține Consilierului Juridic Adela-Crina Oprițoiu de la Prefectura Satu Mare, fiindu-mi comunicată printr-o adresă oficială.

7.4. Cum rămâne cu redarea, pentru uzufructul ianculeștenilor, a celor 50 jugăre cadastrale (28,77 hectare) de pădure comunală care au fost în folosința comunității? În cazul pădurii comunale Ianculești, problema este foarte mult băgată (oare voit, oare interesat?) în ceață și în niscaiva picioare de scaune. Am intrebat despre acest subiect mai multă lume. Toată lumea auzise, toată lumea știa ceva extrem de vag despre pădurea comunală Ianculești, dar parcă nimeni nu voia, sau nu avea curajul să vorbească. Din investigațiile mele a rezultat că ar fi vorba de Padurea Mică Foieni (Fényi Kis Erdö) dar acolo se pare că sunt mult prea multe interese mafiote cărora, eu unul, aflat la 750 distanță, încă n-am reușit să le dau de cap.

7.5. Oare ce se mai întâmplă cu fâneața de cca 18 hectare de prin zona Dindești-Andrid (Dâmbul lui Tarfan, sau așa ceva) care s-a aflat sigur in folosința ianculeștenilor?

7.6. Oare ce mai face comisia locală de fond funciar din cadrul Primariei Municipiului Carei prezidată de primașul Kovacs Jeno și care trebuie să rezolve până la 1 ianuarie 2016 toate solicitările celor indreptățiti urmare Legii nr. 165/2013?
Mai există comisia?
Mai există, mai trăiesc cei 3-4 membri ei?
Lucrează ceva membri comisiei sau dorm pe ei?

7.7. Oare domnul ing. Emil Petcu, șef birou PDDPPA (mamma mia!), a dat curs ordinului “conducătorului”? Remember ce i-a zis “în față” primașul lui Emil Petcu, în prezența unei grămezi mari de martori (cei 19 membri ai C.L. și asistența de rigoare) : “În cartea funciară sunt aberații care TREBUIE corectare domnu’ Petcu!”

Ați auzit domnu’ Petcu ordinul primașului? Ați corectat domnu’ Petcu aberațiile din cartea funciară? Mai ales pe cele referitoare la pășunea și la pădurea comunală Ianculești? Aud? Nu le-ați corectat? Cum de vă puteți permite să nu executați ordinul primașului? Aud? Și nu v-a dat incă primașul afară din slujba în care adăstați comod, de-a dreptul cu picioare trase în dos? Mă mir, fiindcă dânsul are faima unui “conducător” (vorba lingușitoare a consilirului local Oneț Ioan) dat driakului!

Bref: Nu știu sigur dacă Comisia Local de Fond Funciar Carei mai există sau nu, nu știu sigur dacă mai lucrează sau nu. Nu mă informează nimeni, deși i-am rugat respectuos pe toți cei trei jurnaliști oficiali ai primăriei, aflați in relații excelente cu primașul, deci foarte bine informați, adică direct de la sursă, de la botul calului, de la bikavér, îi numesc aici cu tot respectul cuvenit, dar fără nici o jenă pe distinșii domni Boros Ernő, Megyeri Tamás-Robert, Szász Emil Lóránd, să facă investigații și să ne informeze în detaliu despre acest subiect, însă dânșii preferă să se ocupe de cu totul alteceva, cum ar fi caii verzi de pe pereții asociației Equus, dar mai ales și în mod special de teoria mirobolantă, fantasmagorică și existențialistă a punerii corecte a virgulelor între subiect și predicat.

Mă opresc deocamdată aici azi cu măzgălelile mele legate de subiectul “groapa” dar s-ar putea să mai revin cândva, fiindcă pare să fie unul destul de interesant și de promițător. Accept, în cazul în care am greșit cumva mai sus cu câte ceva, orice corectură necontondentă, civilizată, chiar și în “stil balcanic” cu condiția să fie una semnată, deci neanonimă, neinjurioasă, din partea oricui dorește să o facă și care este animat doar de cele mai bune intenții în scopul aflării adevărului.

Să auzim numai de bine și să ne iubim ca frații.

Horia Mărieș
București, 28 noiembrie 2015

comentarii

de Mos Karacsony la 28 November 2015 - 17:18

Cosaşul frate cu sasul hehehe

de ioiii la 28 November 2015 - 19:40

dapoii va da in gura mariesul de va indoaie/ia sa va vad ce suntet in stare sa nasteti ca sa aratati ca minte?
satui de minciunile pesedistoudemeriste din careiimari!
la munca cu voi nu la luat terenurile oamenuilor cu japca

de Rica la 28 November 2015 - 21:44

Tot inainte Horia Maries! Mai putina rautate si mai mult fair play ar fi minunat de echilibrat! Fara suparare, e doar o parere sa fiti mai domn cu rai.

de Horia Mărieș la 29 November 2015 - 07:36

@Rica la 28 November 2015 – 21:44

Mulțumesc pentru îndemn.
Sigur că da, eu oricum nu mai am de ales și o să incerc să merg “Tot Înainte”, mai ales fiindcă asta era lozinca pionierilor cu cravată roșie în copilăria mea și sunt (încă) familiarizat cu ea.

Mi-ați ajuta probabil mai mult și chiar mi-ar face plăcere, dacă ați putea încerca să vă explicați, în sensul detalierii celor căteva cuvinte pe care le-ați scris in comentariul dvs: 1. “mai puțină răutate”, 2. “mai mult fair play”, 3. “mai domn cu răii”.

Anticipez puțin cele pe care (eventual) ați putea să mi le scrieți.

1. “Mai puțină răutate”. Nu știu exact la ce anume vă referiți, ar fi util să exemplificați, arătându-mi, măcar un singur loc (fragment de text), unde, în opinia dvs., dau dovadă de “răutate”.

“Sudiștii” (chiar cei pripășiți întâmplător prin sudul cel însorit al țării, dar de fapt nativi ardeleni ca și mine), cei ce gândesc și acționează în mult hulitul, tot de către ardeleni, “stil balcanic”, fac deosebire între noțiunea de “răutate” și cea de “mișto”. Eu unul zic că practic miștoul în textele mele și nu răutatea.

Fac mișto de prostie în principal, dar fac mișto de toată lumea, fiindcă fac mișto de mine, fac mișto de cunoscuți și de necunoscuți, fac mișto de prieteni, fac mișto de dușmani. Este adevărat, “mișto”, ca și “gagiu”, “gagică”, “gádzsó”,erc. nu sunt noțiuni elevate, academice, iar expresia (mai mult sudistă) de “a face mișto” are un sens destul de larg [a face mișto expr. a ironiza, a batjocori. Sursa: Argou (2007); a lua la mișto (pe cineva) v. a lua împrejur. Sursa: Argou (2007); a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic. Sursa: Argou (2007)].

Eu nu sunt nici pe departe un jurnalist cu pretenții de limbaj academic, nu sunt nici măcar jurnalist, sunt un oarecare, un neica-nimeni, scriu și eu ce pot și cum pot, cum m-a învățat mama și învățătoarea Florica Diaconu în CArei, dar scriu mai ales cum îmi vine și cum îmi convine. Sper că nici dvs. nu sunteți exagerat de pudibond, fiindcă nu se mai poartă, nu mai este la modă.
95% din textele mele sunt doar miștocăreală, ironie, pamflet, glumă. Însă 5% din fiecare text de-al meu este înfricoșător de serios. 5% este o nimica toată.

2.”Mai mult fair play”. Față de cine? Nu știu exact la ce anume vă referiți, ar fi util să exemplificați, arătându-mi, măcar un singur loc (fragment de text), unde, în opinia dvs., eu nu dau dovadă de “fair play”. O să suport să citesc, n-o să mor din cauza asta.
Am crescut și am făcut școală până la 18 ani în Carei. Am avut privilegiul să copilăresc într-un oraș unde am putut face sport exact cât cuprinde și cât poate încape (la limita de sus) în cineva. Am avut onoarea să învăț ce înseamnă fair play-ul în sport de la niște oameni cărora o să le fiu recunoscător cât timp voi mai mișuna pe acest minunat Pământ: antrenorul meu la handbal si la baschet, regretatul prof. de sport Bucsin Laszlo; regretatul meu fost diriginte, tot profesor de sport, Silaghi Traian; sportivi mai în vârstă decât mine, sau unii de vărsta mea sau mai mici ca mine cu care am jucat în aceleași echipe sau cărora le-am fost adversar, dar care au reprezentat în mod cert valori atât pentru sportul careian cât și pentru cel național: dr. Karácsonyi Károly (Kara); Podoabă Mircea Sr.; Tegzes Nicolae (Bebe), Tegen Janos, Dohan Mircea Sr., Serly Tibi, Szabo Tibi, Pop Mihai (Milu), Pauleanu Viorel, etc., de la care am avut sigur ce invata privind notiunea de fair play in sport, sau pe care i-am invatat si eu la randul meu ce inseamna de fapt fair play-ul in sport. Mi-au folosit mult aceste notiuni in intreaga mea viata si am incercat sa nu ma abat de la ele nici si in viata cea de toate zilele.

In aceste conditii, oare fata de cine (nominal) care joaca cinstit, onest, fara furtisaguri si murdarii josnice, considerati dvs ca eu n-am fost fair play în textul meu?

3. “Sa fiti domn cu răii”. Cred că asta ați dorit să-mi cereți (deși nu sunt foarte sigur, avand in vedere ortografia dvs puțin cam “neclară”).

Aici, recunosc, nu prea m-ați nimerit. “Sudistii”, cel puțin ăia care mai au niscaiva sânge în instalație, nu întind niciodată, chiar dacă sunt buni creștini, celălalt obraz, atunci când primesc o palmă pe unul, sau atunci când sunt scuipați și înjurați ca la ușa cortului în public de niște nesimțiți nenorociți. Niciodată sudiștii nu fac nici greseala si nici prostia asta! Sudiștii, doar fiindcă trăiesc i zone geografice calde și fiindcă la căldură, conform principiilor mișcării browniene și neuronii le sunt mai veseli decît în Ardealul de Nord, au mereu la îndemână o replică usturătoare, civilizată dar dură și pe măsura jignirii pe care au suferit-o.
Cam așa sunt și eu, ardelenul cel care a trait o viata printre sudiști: îi ard imediat, ca să-i doară bine, pe cei care se leagă de viața mea privată sau pe cei care îmi aduc acuze fără acoperire si jigniri gratuite.
Insă, întotdeauna replica mea este una “blindată”, este bazată doar pe probe certe, verificabile și din acest motiv ea nu este niciodată contestata decât, decat eventual de niște puștani mucoși & analfabeta, care n-au altă treabă decăt sa se joace de-a comentariile pe aici, pe la BdeC.

Cam asta este in mare situatia. Puteti face abstractie de tot ce v-am scris mai sus si puteti să vă dezvoltați, dacă doriți, fără nici o restricție, explicațiile detaliate, legate de cele 3 puncte evidentiate mai sus.

Numai cele bune să se adune.

de Horia Mărieș la 29 November 2015 - 10:36

O chestie cu trestie care mai mult ca sigur că a trecut neobservată.

Reamintesc că in timpul ședintei C.L. din ziua de 25 noiembrie a.c. la debutul discuțiilor referitoare la pct. 10 aflat pe ordinea de zi “Proiect de hotărâre privind aprobarea punerii la dispoziția Comisiei de Fond Funciar a două parcele din extravilanul localității având categoria de folosință “neproductiv” înregistrate în domeniul privat al municipiului Carei” consilierii locali Ciucoș Marius Laurențiu și Oneț Ioan, ambii din partea PSD și care au indubitabil anumite interese (rezultate din declarațiile de ave completate în 2015) la Societatea Agricolă “Infrățirea” Carei, au declarat că nu participă la discuțiile de la pct. 10.

Toate bune și frumoase, este dreptul lor garantat de Constituție.
Sedința a continuat, s-au purtat discuții, s-a votat, etc

http://youtu.be/NWQHMwrqV3o

S-a ajuns si la faza de numărarea voturilor.

Camera video amplasată (din intâmplare) chiar in spatele consilierului local PSD-ist Oneț Ioan (cel care anunțase, nota bene, că nu participă la discuțiille referitoare la acest punct 10) îl surprinde pe acesta agitându-se, foindu-se in scaun nervos și foarte nerăbdător, gesticulând chiar, de parcă ar fi avut mâncări.

Apoi, după renumărarea voturilor (fiindcă la prima numărare s-a încercat se pare o mică mânărie) și anunțarea de către doamna Clara Sroth a nefericitului verdict, a unuia nefavorabil (in sensul că hotărârea nu a fost adoptată) consilierul local Oneț Ioan își dă singur startul și se trezește vorbind: “Deci eu am o intrebare, (…) [procedurală, legată de faptul dacă speța va fi discutată numai in Comisia Locală de Fond Funciar, sau va fi discutată și în Comisia Judeteană de Fond Funciar (...) "părerea mea", etc.]. Poate nu știați până acum, dar orice propoziție, orice întrebare, orice răspuns inteligent al unui om școlit, trebuie să înceapă mai nou cu “DECI”. Așa stau lucrurile și in cazul domnului Oneț Ioan. La dânsul întotdeauna are loc, se întâmplă musai un anumit “deci”.

Tipul cu mâncărimi se pare că avea de dat lindicații, deși el trebuie să tacă “mucles”, “pofa be” din gură, să aibă foarte ciocul mic la acest punct, sau, și mai bine, ar fi trebuit să se retragă, să iasă din sală și să se ducă să petreacă tot timpul afectat discutării acestui punct 10 in meditație transcedentală la toaletă fiindcă, nu-i așa, oricum avea dânsul și mâncărimi.

Judecând imparțial, neutru, fair play, fără răutate lucrurile, încercând să fiu de data asta ceva mai domn ca de obicei cu răii, gestul consilierului local, al PSD-istului Oneț Ioan trădează fără nici un dubiu că are amestec, că este foarte interesat personal în tot ce privește S.A. “Înfrătirea” fiindcă nu s-a putut abține de fel să nu trăncănească in timpul ședinței de la care s-a autorecuzat.

Q.e.d.

Modul in care se reflectă acest gest nervos, necontrolat, copilăros in nivelul puncajului IQ, propriu consilierului local Oneț Ioan, președintele organizației locale a PSD, cel care, fără nici o tăgadă, este o mare speranță (neconfirmată încă de loc, ce-i drept) a politichiei locale, cel care vizează (zic cârcotașii răuvoitori, miștocari și mereu negri în cerul gurii) scaunul de viceprimar în viitorul mandat, urmare realegerili care va avea loc în 2016, la locale (oare într-unul sau în două tururi) a actualului primaș = mare gospodar falimentar a numitului Eugen Kovács Jenő), eu unul nu-mi permit și nici nu pot să-l comentez ín nici un fel, fiindcă pur și simplu nu mă pricep la acest domeniu.

de eugen la 29 November 2015 - 17:05

Consilierului Juridic Adela-Crina Oprițoiu de la Prefectura Satu Mare,aceasta nu cumva este sotia secretarului de la primaria Piscolt Opritoiu Lucian Valer????Acum inteleg de acest secretar isi permite sa falsifice terenurile unor persoane,ex.in loc de 0.50ha intravilan din ani 1980 apare 0.70ha in anul 2015 .in unele locuri apar modificari facute cu pixul in registre,desigur pentru rudeni si unii prieteni.Sunt curios cum se vor justifica aceste modificari!!!!

de Horia Mărieș la 29 November 2015 - 19:22

@eugen

Răspuns afirmativ la prima dvs. întrebare.
Justificările se fac tot cu pixul, dar de data asta la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei.

de Horia Mărieș la 13 March 2016 - 08:30

Apropo de retrocedări.

Senatorul PSD Ion Moraru a devenit proprietarul domeniului Stirbey din Buftea, care cuprinde, printre altele, un impunator palat si un parc ce reprezinta doua treimi din domeniul public al orasului.

Foarte bine a făcut. Nici nu mă așteptam să nu se întâmple așa. Cunosc bine palatul Stirbey de la Buftea. Acum are motive serioase d-șoara Laura Codruța Kövesi să-l ia serios la puricat, că doar lui Moraru nu i-a dat banii măsă ca să cumpere și să se joace apoi cu ditamai castelul. Mai mult ca sigur că îndividul i-a șutit de undeva.

http://www.jurnaluldeilfov.ro/files/localitati/galerii/buftea4.jpg
(În foto este doar biserica de pe domeniul Știrbey)

“Romania libera” a anuntat inca din luna ianuarie a acestui an ca senatorul PSD Moraru este interesat de cumpararea domeniului Stirbey din Buftea. Firma “Bucharest Arena”, unde senatorul Moraru este actionar, le-a platit ieri 9.000.000 de euro mostenitorilor domeniului Stirbey, reprezentati de baronul Jakob von Kripp, sotul Ilenei Constantinescu, nepoata printesei Maria Stirbey. Firma “Bucharest Arena” a fost inregistrata in septembrie 2006, imediat dupa ce statul roman, prin Ministerul Culturii, care avea drept de preemtiune, a refuzat sa plateasca 8 milioane de euro pe domeniul Stirbey de la Buftea, suma ceruta de mostenitorii familiei princiare. Domeniul Stirbey de la Buftea a fost retrocedat mostenitorilor printr-o decizie a Curtii Europene a Drepturilor Omului. In perioada 2001-2004, mostenitorii familiei Știrbey au reprimit mai multe bunuri revendicate, printre care domeniile viticole de la Dragasani si Palatul Stirbey din centrul Capitalei, fost muzeu. In acea perioada Ion Moraru a fost secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului.

Senatorul PSD Ion Moraru a negat faptul ca i-ar fi cunoscut pe mostenitori in perioada 2001-2004, cand era secretar de stat in Guvernul Adrian Nastase. “I-am cunoscut pe mostenitori abia in septembrie anul trecut. Atunci am incheiat un antecontract de cumparare cu ei. Avem de gand sa investim 18 milioane de euro in restaurarea domeniului Stirbey. Vrem sa amenajam spații pentru organizarea unor evenimente precum conferinte, expozitii sau actiuni corporatiste”, a sustinut senatorul PSD Moraru.

Lasati un comentariu