La Adăpostul de noapte din Carei funcţionează Centrul de formare şi instruire a liderilor creştini
În acest sezon rece, Primăria Carei a amenajat un adăpost de noapte pentru oamenii străzii în curtea din spatele Bibliotecii Municipale Carei, într-un fost garaj de maşini, recompartimentat în 4 încăperi. Unii dintre nevoiaşi mai lucrează cu ziua, alţii sunt mai bolnavi dar toţi primesc o masă caldă de la Cantina Socială.
În faţa uşii de intrare în camere, Primăria a instalat un robinet cu apă curentă.
Una dintre încăperi a fost amenajată ca sală de rugăciune unde se ţin în fiecare duminică după amiază slujbe religioase, după cum am mai menţionat. aici
Astăzi, în sala de rugăciune am constatat că funcţionează un Centru de formare şi instruire al liderilor creştini – România.
redacţia
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Horia Mărieș la 24 februarie 2016 - 04:49
Subiectul este interesant și ar mai putea fi dezvoltat, s-ar mai putea purta discuții pe marginea lui. Nu o să fac acest lucru, fiindcă nu sunt specialist în problema numită „culte religioase”, voi face doar câteva simple constatări, mai mult sau mai puțin obiective și in final voi pune două întrebări.
Libertatea conştiinţei este posibilitatea cetăţeanului de a avea şi de a exprima public o concepţie a sa despre lumea înconjurătoare. Această libertate este reglementată prin art. 29 din Constituţie. Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice, în art. 18, consacră de asememea o importanță deosebită dreptului persoanei la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, pe care îl defineşte ca implicând libertatea persoanei de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, în public sau privat, prin cult şi rituri, practici şi învăţământ.
Din câte cunosc eu, cultele recunoscute oficial ín România sunt : Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica Evanghelică Lutherană din România, Biserica Unitariană din Transilvania, Cultul Creștin Baptist- Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, Biserica Creştină După Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România, Biserica Evanghelică Română, Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România- Cultul Mozaic
Cultul Musulman, Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova”.
Cu referire strictă la articolul de mai sus:
Presupun, dar nu sunt sigur (însă acest lucru poate fi aflat/ lămurit foarte ușor pe plan local), că inițiativa înființării unei săli de rugăciune și a așa numitului „Centru de formare si instruire al liderilor creștini – România, Satu Mare, Carei” in locația numită „Adăpostul de noapte din Carei” aparține Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Că locația „Adăpost de noapte Carei” este potrivită sau nu pentru a găzdui un centru denumit mult prea pompos ba chiar foarte pretențios „de formare si de instruire a LIDERILOR CREȘTINI”, este o altă discuție.
Părerea mea este că nu este o locație potrivită, dar ‘de gustibus non disputandum’.
Chiar nu s-a găsit in tot Careiul o locație mai acătării in care să se intrunească și să fie formați/instruiți acei așa numiți LIDERI creștini? Mare minunăție, mare mai este grădina ta Doamne!
Oricum, funcționarea unui astfel de „centru” in cadrul unui „adăpost de noapte” ar trebui in mod normal dar și formal să fie aprobată/agreată de proprietarul clădirii, adică de Consiliul Local al UAT Primăria Municipiul Carei.
Este de presupus că există un astfel de acord. Sau totuși o astfel de hotărâre a CL Carei nu există?
Dacă cumva nu există un astfel de acord (o hotărâre a CL al UAT Primăria Mun. Carei), atunci cine a fost persoana – și in virtutea cărui drept, a permis funcționarea „centrului” în „adăpost”? Aceasta ar fi prima intrebare la care aș dori să mi se ofere un foarte scurt răspuns.
Să fie foarte clar. N-am absolut nimic impotriva Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, sau împotriva oricărui alt cult, chiar dacă se fac uneori excese în activitatea de prozelitism. Și in domeniul cultelor religioase, se pare că libera concurență este cea care stabilește regulile pe piața vastă de atragere a adepților, a „drept-credincioșilor”.
Fiind o sală de rugăciune aflată, evident, sub aripa ocrotitoare a Primăriei Muncipiului Carei mă intreb doar dacă celelalte culte (tradiționale) din Carei, cum ar fi de exemplu Biserica Ortodoxă Română, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică Lutherană din România, au sau nu acces la respectiva sală de rugăciune.
Sau, pun intrebarea intr-un alt mod. Bisericile tradiționale enumerate, au oare ceva preocupări legate de ajutorarea, prin rugăciune sau prin diverse donații, a celor ce sunt locatarii „Adăpostului de noapte din Carei”, sau de spiritul/sufletul/trupul acestora se ocupă exclusiv pastorii Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România? Aceasta ar fi a doua întrebare la care aș dori să mi se ofere un foarte scurt răspuns.
de Horia Mărieș la 14 martie 2016 - 10:52
Dacă te ei după mintea cea cu doi doi neuroni a unor politicieni locali, dar și a consultanților lor politici, recte (de la rect) a consilierilor personali jurnaliști și chiar și a finului sas, se pare ca nu ai șanse să câștigi un loc în Consiliul Local sau în Primăria Carei dacă nu îi ai alături pe taximetriști, pe preoți, pe Iustin Sigheteanul, pe László Tökés, pe Schönberger Jenő, pe penticostali, pe pocăiți și pe țigani. In capul lor, ăla plin de șpăgi, politicienii locali fac scenarii, categorisindu-i pe alegători ca pe mezeluri adică „fraieri și naivi”.
Mai nou, viceprimașul dă mereu târcoale Adăpostului de noapte din Carei, unde funcţionează Centrul de formare şi instruire a liderilor (sic!) creştini (penticostal). De când le dă târcoale, a început să circule underground în urbe o legendă, anume aceea că el ar fi „penticostal” și că automat, voturile acestei categorii se vor duce către el și către partenerul lui frate în politichie, primașul aflat încă în funcție. In fapt, adevărul este cu totul altul: Șvabii sunt în marea lor majoritate romano-catolici, cu excepția celor care, maghiarizați fiind, au devenit eventual reformați, iar primașul este în mod cert reformat. Nu știu ca viceprimașul să fi negat vreodată această legendă fiindcă îi (le) convine din punct de vedere electoral.
Baptiștii, adventiștii, penticostalii careieni, ar trebui să înțeleagă starea de fapt și să nu se mai lase manipulați de asemenea legende, să nu mai accepte statutul de oaie care este „teleghidată” pe drumul impus de turma care este deja manipulată.
Eu am invatat, ca elev, intr-o școală din Carei și într-o clasă colorată ca un fluture. Il aveam pe țiganul Gadzsó, pe pocăita Silaghi, pe șvăboaica Müller, pe unguroaica Szabó, pe evreul Goldstein. Pentru noi n-a contat niciodată in acea școală, de acum aproape 60 de ani, care-i catolic, care-i maghiar, carei svab, care-i român, care-i baptist sau ortodox. Astea ne-a făcut să dobândim, incă de mici, sentimentul toleranței si al colaborării. De aceea, eu unul n-am privit niciodată ca pe niște „mezeluri” ca pe „fraieri și naivi” etniile sau apartenența religioasă a vreunui careian. Ca personaje particulare, putem avea o etnie aparte sau o credință a noastră, dar, în plan social, noi suntem cu toții cetățeni. Iar etnia pe care eu mi-o imaginez eu, din care cred eu că fac parte toți locuitorii Careiului, este „etnia careienilor”, iar credința unui cetățean este în viitorul orașului in care trăiesc.
Penticostali, adventiști, pocăiți, ortodocși, catolici, români, maghiari, șvabi, țigani, etc., sunt toți careieni ce trăiesc de sute de ani împreună în acel oraș. Pe careieni trebuie să-i intereseze orașul lor, dacă trăiesc bine în el sau nu, dacă Careiul va fi un oraș bun pentru copiii lor. De aceea, cred că, indiferent de religie, cetățenii de „etnie careiană”, trebuie să nu se mai lase manipulați de politicienii locali corupți și să aleagă la 5 iunie a.c. oameni gospodari și corecți în fruntea orașului. Careienii trebuie să devină cetățeni implicați, responsabili, care să nu mai accepte să fie manipulați sau mințiți, cărora să nu li se mai poată spune cum să gândească și ce să voteze. Careienii au puterea să se schimbe pe ei înșiși pentru ca sa poată schimba totul în jur. Gândiți-vă puțin la asta.
Pentru un primar adevărat, careienii nu trebuie să fie niciodată „fraieri și naivi”, nu trebuie să fie niciodată „penticostali” sau „pocăiți”, etc., ei nu trebuie să fie niciodată un „mezel” sau un „bogrács electoral”. Punct.