1 Martie şi Mărţişorul

• publicat la: 1 March 2016
1 Martie şi Mărţişorul

Mărţisorul (martu la romani) este un obicei specific românesc moştenit de la daci şi romani.  Numele popular al lunii martie – “mărţişor” este de origine latină (martius). La 1 martie, după vechiul calendar roman, este prima zi din an si se celebra sărbătoarea “Matronalia”. In această zi se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii si agriculturii. Fetele si femeile primeau diferite cadouri.

Pentru strămoşii noştri, anul nou de la 1 martie însemna reînvierea naturii. Mărţişorul, simbol al primăverii, se confecţiona din fire de cânepă sau lână (mai târziu din bumbac), albe şi roşii, care se leagă în formă de 8. De acest şnur se atârnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarbă, muguri sau flori. In zonele româneşti străvechi, mamele prindeau copiilor mărţişorul la gât, la mână sau la picior, obiceiul păstraâdu-se si astăzi în unele sate. Mărţişorul se poartă toată luna martie.

Îmbinarea culorilor alb si rosu e traditională purtându-se la nunti, când se nasc copii, la hainele de înmormântare ale bătrânilor (in Oltenia), cele două culori simbolizând continuitatea vietii după moarte. Cu alb si rosu se împodobesc primele oi care intră în stână si primul plug iesit la arat.

Intre 1 si 9 martie, in “Zilele babelor”, primăvara se luptă cu iarna alungând-o. In cele nouă zile, baba Dochia apare torcând pe lângă oi, îmbrăcată în nouă cojoace, scuturând în fiecare zi câte unul.

La înmânarea mărţisorului de 1 martie, ritual arhaic , copiii vin din locurile însorite de pe munte până în pragul casei cu brazdele de iarbă si cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de trei ori pragul peste brazdă, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gură in gură, pentru ca oamenii să devină tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poartă legată împreună cu cele două fire, alb si roşu, până la sfărsitul sărbătorilor.

In ultima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, are loc ritualul scoaterii mărtisorului si predării lui către natură. In localităţile de câmpie mărţisorul se pune pe un pom înflorit sau în crengile vişinilor, cireşilor, prunilor etc. In satele de la munte si deal, mărţisorul se pune pe cornul sau măceşul înflorit. Cu monedele de la mărtisoare, fetele cumpără caş, pentru ca toată vara să le fie faţa bucuroasă si albă. Există credinta că mărtisorul este ridicat de rândunele si purtat spre soare, binecuvântând astfel norocul celui care l-a pus în pom.

Credinţele româneşti străvechi investesc mărtisorul cu puteri deosebite. Mărtisorul este asemenea unui talisman. Poartă noroc. Apără de forţele malefice. Previne îmbolnăvirea în lunile care urmează lui martie. Tine deoparte deochiul. Protejează împotriva razelor orbitoare ale soarelui. Totodată, dacă prinzi şnurul la încheietura mâinii, ai grijă să îl închei într-un nod. Nodul este înzestrat cu functie protectoare si, în perioada în care porţi firul de mărţişor, are puterea de a ţine răul departe de tine. La rândul lor, împletiturile te feresc şi ele de ghinion şi imprejurări nefavorabile.

Primul cărturar român care a scris despre mărţişor a fost Iordache Golescu in “Condica limbii române”, lucrare rămasă în manuscris la Academia Română şi cercetată de Cornelia Călin în studiul “Contribuţia lui Iordache Golescu la cunoaşterea culturii noastre populare”.

Lasati un comentariu