Decesul unui titan al scenei româneşti, Radu Beligan

• publicat la: 20 July 2016
Decesul unui titan al scenei româneşti, Radu Beligan

Un moment sfâşietor pentru teatrul românesc. Actor de geniu, a fost de cele mai multe ori gazdă a visului, a speranţei şi a marilor revelaţii, pe care le-a transmis publicului prin tehnica desăvârşită, prin intuiţia extrordinară, prin inteligenţa scenică neasemuită, cu măiestrele-i frazări şi cu o sensibilitate nebănuită. A încercat să descopere oameni, să descifreze psihologii, fiind un partener de scenă excepţional.

Şi-a intersectat existenţa, în dueluri şi replici savuroase, cu aceea a unor nume mari ale scenei şi artei, de la Birlic la Victor Eftimiu sau Liviu Rebreanu, de la Eugène Ionesco la Gheorghe Dinică, de la Valentin Uritescu la René Claire, de la Marin Moraru la Salvador Dali, de la Jean-Louis Barrault la Alain Paruit, de la Lucian Pintilie la Jean Anouilh, până la mai tinerele Monica Davidescu, Medeea Marinescu sau Lamia Beligan.

„Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt”, scria maestrul în „Note de insomniac”. De câte ori încerci să priveşti dincolo de uimirea inteligentă a lui Radu Beligan, simţi că eşti atras într-un univers fabulos, simţi că acolo stă ascunsă o minune.

Numele lui Radu Beligan nu este doar legat de teatru, el se confundă cu teatrul. Un lung monolog, cu privirea îndreptată spre noi, cei uluiţi de acest actor şi mag deopotrivă. Senior al teatrului românesc, Radu Beligan a devenit o personalitate proeminentă de-a lungul anilor, într-o continuă evoluţie datorată talentului, glasului său inconfundabil şi dragostei pentru scenă, care nu l-a părăsit niciodată.

Un talent înnăscut şi crescut numai din fibre, umor, fineţe, limpezime, cultură, vibraţie, conştiinţă, inteligenţă de laser, clarviziune de fulger, o ureche muzicală extraordinară, precizia unui arcaş în marile simboluri şi în pluralitatea de sensuri. A exercitat o uluitoare fascinaţie asupra publicului care a mers cu el din prima secundă.

Era omul de tip renascentist, care ne impresiona cu aplombul marilor navigatori care aduc pe scenă, cu fiecare rol, un nou continent.

Într-o lume fără modele avem mulţumirea că a existat Radu Beligan.

Drum bun printre stele, Maestre!

continuare pe cotidianul.ro/ Magdalena Popa Buluc

Lasati un comentariu