Acasă la foștii refugiați din Lucăceni

• publicat la: 22 August 2016
Acasă la  foștii refugiați din Lucăceni

An de an, Asociaţia Foştilor Refugiaţi, Strămutaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940, filiala Carei, acordă o Diplomă de Onoare pentru cei care au supraviețuit ororilor regimului de teroare instaurat , celor cu vârsta cea mai înaintată.

În zona Careiului sunt cei mai mulţi refugiaţi, persoane care au suferit de pe urma instaurării regimului hortyist în Ardealul de Nord, sunt sate româneşti ai căror locuitori au trebuit să-şi  părăsească  gospodăriile şi avutul de o viaţă ca să îşi salveze viaţa lor şi a familiei lor. Unii au ajuns în Maramureș, alții prin Petroșani, alții prin Deva, Alba Iulia, cert e că toți au fost împrăștiați în toate colțurile țării.

Conducerea filialei Carei a acestei asociaţii, ing.Daniela Ciută preşedinte şi prof. Elena Coşarcă vicepreşedinte,  a poposit astăzi în satul Lucăceni ce aparţine de comuna Berveni.

Diplomele şi premiile  au fost înmânate celor mai vârstnici refugiaţi, Tămaş Cornel şi Todorca Gheorghe, de 88 de ani fiecare. Vizibil emoţionaţi, aceştia au rememorat o parte din suferinţele îndurate începând cu  acel fiebinte şi sângeros septembrie 1940.

“…mai întâi au intrat în celălalt capăt de sat de care stăteam noi…am trimis înainte pe cineva să anunţe acasă ca să ascundă din lucrurile noastre şi din bucate ca să ne rămână şi nouă câte ceva….le-am dus în spatele şurii şi le-am acoperit cu lucernă proaspăt cosită..apoi a început iadul pe pământ…în ziua de 8 octombrie 1940 tot satul a fost nevoit să plece …am stat în Maramureş  până au plecat hortystii şi am putut veni înapoi la casele noastre…grele vremuri…am găsit casele prăduite, unele bombardate şi distruse…”,îşi aminteşte Gheorghe Todorca şi cu soţia. foto sus

Domnul Cornel Tămaş locuieşte cu fiica sa şi s-a bucurat de vizita conducerii Asociaţiei Refugiaţilor filiala Carei. Şi domnia sa are amintiri despre perioada în care a fost nevoit să îşi părăsească căminul alături de familia sa…“aveam 12 ani pe atunci şi ţin minte tot ce am văzut şi am auzit….familia mea avea pământ mult, o batoză  şi am rămas apoi…cu nimic…am văzut multă violenţă şi suferinţă …ţin minte tot şi nu pot să uit!”

Foștii refugiați nu s-au lăsat doborâți de greutățile vieții și la revenirea lor acasă și-au construit sau reconstruit casele iar astăzi au unele mai frumoase decât le-au avut pe cele distruse. Au curțile pline de  orătănii, straturi de flori multicolore ce te întâmpină de la poartă și o tărie și dârzenie pe care  nu le vezi în ziua de azi la multă lume. File vii de istorie locală așteaptă tineri cărora să le poată povesti despre perioada  scoasă din orice  manual școlar de istorie.

Buletin de Carei

comentarii

de Horia Mărieș la 23 August 2016 - 08:55

“File vii de istorie locală așteaptă tineri cărora să le poată povesti despre perioada scoasă din orice manual școlar de istorie”.
Frumoasă invitație.

Dar eu aș propune totuși ca aceste “file vie de istorie locală” să fie musai așternute pe hârtie de cineva priceput în ale scrisului. Poate chiar (sau mai ales) cu sprijinul Asociaţiei Foştilor Refugiaţi, Strămutaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940, filiala Carei.

“Cine uită, nu merită” (N.Iorga).

In plus: VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT (lat.) vorbele zboară, scrisul rămâne – Terențiu, „Andria”, 1, 1, 41. Expresie care subliniază faptul că, spre deosebire de o mărturie orală, un act scris este greu de contestat.

de Teger Mariana la 23 August 2016 - 15:03

Toata stima si respectul pentru acesti oameni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale si sa traiasca printre ,,straini” ,am auzit multe povestiri chiar din gura bunicii care a trecut prin aceeasi durere de-as parasii familia . Sunt recunoscatoare ca se afla inca printre noi ….traiste in Carei ajunsa la respectabila varsta de 98 de ani ….

de Horia Mărieș la 23 August 2016 - 15:23

@Teger Mariana: Cel de Sus să-i dea viață lungă bunicii Dvs.!

Lasati un comentariu