Avram Iancu şi „No,hai!”
Cică Avram Iancu s-o dus la împăratul de la Viena. Avea în spate vreo zece țărani ardeleni, căpetenii. Și Avram, care era un bun vorbitor, chiar în limbi străinești, i-a spus împăratului că noi, românii, suntem câteva milioane în Ardeal, iar ungurii câteva sute de mii și nu-i drept ca ei să ne conducă. Și? Și s-a nimerit ca împăratul să tacă.
Avram Iancu îi spunea un păs istoric și, tot istoric, împăratul tăcea. Tăcea profund, tăcea strategic. A tăcut atât de apăsat și atât de neclătinat, de parcă nu-l auzea, încât, privindu-l lung și probabil scârbit, transilvăneanul a decis să tragă o concluzie.
Și a zis-o către ai săi și cu spatele către împăratul austro-ungariei, măsurând la acest nivel cel mai scurt discurs istoric: –”No, hai!”.
Și s-a răsucit, Avram Iancu, pe călcâie, simțind că stă acolo degeaba și vorbește degeaba, către ai săi și a (au) plecat.
Poveste relatată de Florica Bradu, profesoară de limba română, interpret folcloric din Bihor.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr