Regrete şi durere la despărţirea de Vasile Necşe

• publicat la: 10 August 2016
Regrete şi durere la despărţirea de Vasile Necşe

A fost odata,ca Niciodata! Toate povestile incep asa, indiferent in ce colt al lumii sunt citite! De ce?  Pentru ca persoanele din poveste nu mai sunt printre noi, dar fiecare Trecut a fost candva si el, un Prezent…Astazi,sunt foarte trista,la fel cum am fost si ieri, la fel cum voi fi de acum incolo cand imi voi aminti de colegul meu ,Vasile Necse,dar am sa scriu in primul rand pentru fostii mei colegi de la CFR Carei , pentru a incerca sa ne descatusam durerea, sa ne eliberam sentimentele , sa scoatem furia din noi pricinuita de plecarea acestui suflet bland intr-o alta Lume…
Sunt departe de casa, in Austria!  Am grija de 2 batrani,pentru care timpul este mereu pretios!  Se tem ca nu au timp, fug de el si incearca sa faca lucruri imposibile pentru varsta lor, tocmai pentru a le demonstra celor din jur ca inca mai pot!  Se comporta ca niste copii si cred ca viata le apartine in totalitate …ii inteleg ,  pentru ca si eu am fost copil…Dar ce ne facem cand timpul devine nesigur pentru cei trecuti de 40 de ani,care mereu considera ca sunt in contratimp?  Ce speram sa obtinem in viata fugind mereu dupa lucruri imposibile de realizat la varsta asta?  Mereu m-am intrebat acest lucru,dar de multe ori chiar nu avem ce face pentru ca suntem pur si simplu comprimati de trecerea alerta a secundelor,minutelor ,orelor…parca am fi intr-o alta bucla de spatiu care ne imbatraneste inainte de vreme!
A murit un coleg…un Nume si Prenume,un Om simplu,muncitor,pe care-l cunosteam de 20 si ceva de ani…de fapt, nici nu are importanta de cand te cunosc,VASILE !   Stiu ca nimeni nu va scrie nimic despre el, nu a fost vedeta, nu a fost VIP,a fost un simplu SEF DE MANEVRA la CFR MARFA, un OM cu familie,sotie si o fetita!

Pentru noi ,colegii de la CFR MARFA CAREI care l-am cunoscut ,a fost un om deosebit,sufletist si oricand la datorie la orice ora din zi sau noapte!Si fostilor nostri sefi sunt convinsa ca le pare rau,e imposibil altcumva…Niciodata nu a ezitat sa se aventureze in munca de zi cu zi…As putea sa scriu despre el multe lucruri frumoase ,intamplari hazlii ,lucruri stranii,momente induiosatoare ,dar mi se pare acum ca am prea multe lacune in memorie,parca toate gandurile imi sunt imprastiate peste tot!Stiu doar ca a fost un coleg bun si ca toti cei care l-am cunoscut,l-am si iubit !

Stiu doar ca merita sa traiasca ani multi de acum incolo pentru a-si putea vedea fetita realizata-n viata!  Stiu ca Gabi, sotia lui si colega noastra nu merita asta si nici noi ,cei care l-am cunoscut si iubit!  Inclin sa cred ca mama, tatal si sora lui ,l-au vrut langa ei, sa-si reintregeasca familia acolo,in Cer, dar e crunt sa si-l doreasca atat de repede !Dumnezeu l-a vrut prea repede sus…era un OM BUN…
Dumnezeu sa te ierte VASILE!!!Imi pare atat de rau…si sunt fff trista,iar familiei tale ii doresc puterea sa depaseasca acest moment greu si sa se insanatoseasca!

Cuvintele sunt de prisos,atat pentru noi ,colegii tai de la CFR imprastiati din pacate peste tot in lume,cat si pentru toti cei care te-au cunoscut!Uneori,(asa cum am mai scris si acum 5 ani cand drumurile noastre s-au despartit prin inchiderea CFR Marfa in Carei ),suntem atat de preocupati de noi,incat uitam de cei din jur ,uitam de prieteni,de cunostinte,de fosti colegi,alergam incontinuu sa supravietuim si uitam de noi insine…

Trecem unii pe langa ceilalti purtand in coltul buzelor un zambet amar si trist si ne bucuram in sinea noastra ca a mai trecut o zi,ca ne-am revazut!Nu ne scriem,nu ne telefonam decat la sarbatori,cu toate ca 20 si ceva de ani am fost o mare familie!Am uitat tot?

Am uitat de noi?  Ce se intampla cand cu adevarat vine o clipa cand nu mai avem cui sa ne impartasim gandurile? ,,Vine o zi,cand totul va fi prea tarziu!”Ramai cu bine si Dumnezeu sa-ti netezeasca pasii,oriunde te-ai afla…Vasile!

Gabriela Dimitriu

comentarii

de Barnabas Birta la 11 August 2016 - 09:46

Sunt unul dintre prietenii lui.Am rămas înmărmurit la aflarea tragediei lui şi a familiei.Acum sunt la fel de trist şi mâhnit ca toţi cei care l-am avut aproape,cărora le-a fost un prieten drag.Dumnezeu să te odihnească în pace suflet blând! Noi îţi vom păstra amintirea vie in gândurile şi sufletele noastre.
Sincere condoleanţe familiei greu încercate!
Vor trece săptămâni,luni şi chiar ani să vă refaceţi sănătatea,dar pe Vasile nu-l veţi putea uita niciodată.
Dumnezeu să vă dea putere şi mângâiere!

Lasati un comentariu