Ultimii pantofari din Carei

• publicat la: 25 August 2016
Ultimii pantofari din Carei

Odată cu evoluţia tehnologiei, meserii precum cea  pantofar, tocilar, pălărier sau ceasornicar au ajuns  pe cale de dispariţie. Nici municipiul Carei nu face opinie separată. Momentan, mai  avem doar  cinci  meşteri pantofari  care bocănesc  zilnic în cele două mici  ateliere din Carei. Duc o viaţă modestă  pentru că veniturile sunt din ce în ce mai reduse din cauza împuţinării clienţilor.

Un atelier de reparat pantofi găsim în Cartierul Mihai Viteazul 1. Aici lucrează  Tyukodi Iuliu, originar din Căpleni. La intrarea noastră, meşterul tocmai repara o  pereche de pantofi bărbăteşti de piele. Este  unul dintre cei mai vârstnici  pantofari, pregătit la Cooperativa Stăruinţa. Îşi  aminteşte că a îmbrăţisat această meserie  pe când avea numai 17 ani …..

Meseria, brăţara de aur

„Era în 1969 când mi-am ales meseria, şi am vrut să fac asta pentru că  mi-a plăcut întotdeauna. Am venit la Stăruinţa ca ucenic  şi acolo am  lucrat la Cooperativa Stăruinţa vreo  30 de ani’’ a declarat  cu nostalgie pentru Buletin de Carei  pantofarul .

Apoi a continuat ca meseriaş independent, a obtinut   autorizaţie şi de  atunci lucrează ca  particular. Mii de încălţări au trecut prin mâinile lui şi mii de oameni  i-au deschis uşa atelierului.

” Mai demult făceam pantofi noi, e o meserie foarte frumoasă, ca orice  meseriaş tâmplar sau croitor care găseşte frumuseţea în meseria lui. Dar în  ultimul timp fuge toată lumea după bani si nu se mai face nimeni pantofar. A fost această meserie frumoasă cândva…dar ce să faci...’’

Aparitia pe piaţă a pantofilor din toate colţurile lumii, la preţuri mai mult decât accesibile a îndepărtat clienţii de atelierele de reparaţii încălţăminte, în lipsă de timp oamenii optând pentru renunţarea la perechile  cu probleme şi cumpărarea altora noi. Ce a pus însă capac  meseriei de pantofar a fost  apariţia magazinelor de încălţăminte second-hand .

,, Este foarte ieftină reparaţia, 10-15 lei dar  pantofii cumpăraţi de la  piaţă, din magazine sau de la second-hand sunt mai ieftini. Nu ai cum să  trăieşti din meseria asta. Şi cine lucrat în această meserie, s-au  reprofilat şi s-au îndreptat spre alte ocupaţii din care să câştige bani  mai mulţi sau au mers în străinătate. Dacă am făcut atâta timp această meserie este pentru ca  mă trage  inima, meseria asta am învăţat-o , din ea am trăit toată viaţa şi nu mai pot merge spre alte meserii, am 63 de ani …Punem flecuri, tălpi, petice, modificăm cizme, schimbăm fermoare…Clienții sunt din ce în ce mai puțini…’’

Te gândeşti cât e curentul, cât e apa, cât e chiria, cât e impozitul şi  după aia vine salariu, dacă vine 15, 20, 25 de lei, atât câştig pentru  o  comandă de reparaţie şi e cam greu să strângi din aceşti bani. În plus  într-o meserie îţi trebuie multe materiale, mai trebuie  o aţă,trebuie o  soluţie, e foarte greu  …ca sa rezisti pe piata trebuie sa fii  conştiincios, sa iti respecti cuvantul si mai ales calitatea reparatiei. Dacă nu, apoi nu mai vine la tine nimeni ,  nu te mai caută. Dacă sunt plătit pentru asta sunt plătit ca să fie oamenii mulţumiţi de munca pe care o realizez.’’

O meserie pe cale de disparitie.Tinerii nici nu vor s-audă de meseria de pantofar

L-am întrebat dacă are cui lăsa moştenire meseria. Cu tristeţe-n glas şi  în privire, a mărturisit că in Carei cel mai tânăr pantofar este colegul lui, Csikos Csaba şi el are 43 de ani.

,,Tinerii nu sunt interesaţi să devină pantofari, nu cred că se mai îndreaptă spre această meserie, nu  poţi să-ţi susţii familia din ea  pentru că merge  foarte slab.’’

Un alt pantofar din Carei este Czumbil Karol care-şi desfăşoară activitatea  la atelierul său de lângă Poliţie. El mai are  doi  colegi care s-au   format  tot la Cooperativa Stăruinţa din Carei, promoţia 1982.

El îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile de dinainte de 1990 când  meseria aceasta era în floare în Carei.

,,Când am lucrat la Stăruinţa eram în jur de 30 de meseriaşi, acum suntem  5 care mai practicăm această meserie.’’

O perioadă,  atras de mirajul occidentului, şi Czumbil Karol a lucrat în străinătate. A fost apreciată  munca sa manuală  şi astfel că şi câștigul   a fost pe măsură.

,,Am fost şi în Germania, am lucrat tot ca pantofar. Acolo este mai bine, în fiecare dintre ultimii ani am fost câte o lună. Am lucrat la ortopedie, iar pentru reparaţii primeam câte 10 euro, faţă de România unde reparaţia  este în jur de 10 lei. În străinătate există un mai mare respect pentru  munca noastră’’, dezvăluie Czumbil Karol pentru Buletin de Carei.

De clienţi în România nu duce lipsă, dar şi el se plânge că produsele de  încălţăminte second hand le-a facut foarte dificilă menţinerea activităţii  şi aşa grea în aceste timpuri.

,,Avem încă clienţi. Cine are bani, nu are probleme să plătească reparaţiile, dar în general oamenii sunt din ce în ce mai săraci. În plus, Caritasul ne  face multe necazuri. Oamenii cumpărăr de la second-hand  de multe ori, iar când spunem cât costă reparaţia preferă să cumpere de acolo sau chiar  să arunce încălţăminte defectă pentru a cumpăra din piaţă sau din magazine.  Încălţămintea este importată din China şi de multe ori după 2-3 luni poate  fi aruncată pentru că nu este de calitate.

El rememorează cu nostalgie timpurile în care se trăia bine din această  meserie.

,,Eu din această meserie am trăit bine în trecut, chiar mi-am făcut casă  din banii pe care-i câştigam ca pantofar. Acum trăim de pe o zi pe  alta…’’

Fiecare dintre cei doi pantofari afirmă că odată cu ieșirea lor la pensie meseria practicată de ei va dispărea din Carei .

,,Nu mai vin tinerii spre această meserie, nu mai sunt interesaţi şi îi  înţeleg. De 15 ani nu mai sunt meseriaşi care să vrrea să se formeze ca  pantofari. Dacă noi mergem în pensie, nu ştiu cine va mai face reparaţii la  încălţăminte în oraş’’, dezvăluie cu tristeţe în glas domnul Czumbil Karol.

 AnaMaria Roman

comentarii

de Horia Mărieș la 25 August 2016 - 10:00

Interesant articol.
Interesanți meseriași.
I-am cunoscut și eu in copilărie, aveam ca vecin pe un foarte priceput meșter pantofar, pe Halász bácsi și pe care, copil fiind, eram în stare să-l urmăresc ore întregi in timp ce lucra, mai ales atunci când confeciona pantofi noi – de la “a” la “z”.

Mi-ar face plăcere să mai pot citi articole de acest gen in BdeC.

de Maria la 26 August 2016 - 21:48

Pacat ca nu are cine sa preia ,sau mai bine zis,cui sa i se ofere aceasta meseria.Cei doi pantofari au atelierul in cartierul in care locuiesc.Lucreaza ireprosabil, sunt oameni de cuvant.
Felicitari pentru articol,e bine sa vorbim si de putinii meseriasi care mai sunt.

de Jozsef Molnar la 27 August 2016 - 04:55

Un pantofar foarte bun , ai, un picior mai scurt ? Adaoga la talpa pantofului si te deplasezi normal. Am mai fost la el , am vreo doua tije (cleme) si poate va face ceva bun pentru mine !!! Este un super pantofar . Bravo lui !!!

Lasati un comentariu