Forţa miturilor în istoria românilor

• publicat la: 25 September 2016
Forţa miturilor în istoria românilor

Cum se ştie, manualele de „Istoria românilor” au dispărut din şcoli, ceea ce înseamnă că politicienii consideră că n-au făcut destule fărădelegi până acum şi că a sosit vremea să ne şteargă dintre popoarele lumii. Desigur, acesta este unul dintre cele mai grave atentate la orgoliul nostru naţional, care oricum nu s-a prea mai manifestat în ultimii ani. Au cârtit câţiva profesori de istorie şi jurnalişti, şi cam atât. Academia Română nu a insistat pe această temă. Străzile nu s-au umplut de români care să protesteze împotriva acestei infamii. Şi-atunci, de ce să ne mai mirăm că penibilul ambasador al SUA s-a pozat cu steagul secuilor? Păi, aceştia chiar îşi studiază istoria şi sunt mândri că sunt secui…

Istoria românilor nu se bucură de prea multă simpatie din partea celor care ar trebui s-o studieze şi s-o prezinte în adevărata ei lumină. Lumină! Da, acesta este şi unul dintre supranumele primului rege al Valahiei, cel care a eliberat ţara, izgonindu-i pe romani la Sud de Dunăre, care a unificat moşia străbună, a ridicat sau a întărit cetăţi şi poduri, a bătut monede şi a rămas în legendele şi datinile românilor.

În presă, pentru verificarea unei informaţii, trebuie să ai cel puţin două surse. În ce-l priveşte pe conducătorul Valahiei, despre care este vorba aici, una dintre surse este celebrul poem eroic german Das Nibelungenlied („Cântecul Nibelungilor”), care datează din veacul al XIII-lea, unde, în rândul 13 al manuscrisului C. Aventura 22. Căsătoria Krimhildei cu Atilla, este pomenit şi Der herzoge Ramunch uzer Vlachen lant, care, în germana medievală, înseamnă „principele Ramunch din Ţara Vlahilor”. A doua sursă este un alt poem eroic, Bitterolf und Dietleib „Bitterolf şi Dietlieb”, scris de asemenea în germana medievală la jumătatea secolului XIII, unde iarăşi este pomenit Ramunch, care provine tot din Vlachen lant, „Ţara Vlahilor”. Amândouă poemele se referă la întâmplări petrecute pe la începutul Evului Mediu, dar, pentru că în veacul XIII titlul suprem în teritoriile locuite de români era acela de voievod, îl echivalează cu cel de „principe” sau „duce”.

Cel ce luminează această istorie este un opaiţ ştampilat, descoperit în ruinele castrului de la Drobeta. O ştampilă presupune imprimarea ei pe mai multe obiecte, nu doar pe unul. Aşadar, prin părţile locului trebuie să fi existat multe opaiţe de acest gen. Autorul textului dovedeşte o înaltă ştiinţă de carte, scriind, concomitent, şi în alfabetul latin şi în cel grecesc, permiţând mai multe lecturi. Una dintre ele este aceasta: ROMANCH S-IS. O posibilă traducere – „Romanch să apară!” (cf. rom. ; a ieşi; a sosi) – presupune că eroul aşteptat începuse luptele pentru alungarea romanilor din Dacia, dar nu ajunsese încă la Drobeta. Alte lecturi, în grafie eleno-latină: LOMANE S-IS „Să fie lumină!” (cf. rom. lumină; ; îs); LOMANESIS „Luminatul; Curatul; Tămăduire; Salvare; Eliberare” (cf. rom. luminiş; liman); ROMANESIS „Vindecătorul; Salvatorul” (cf. rom. romaniţă „muşeţel”). În fine, tot într-un alfabet amestecat: ROMAN E SIS „Roman este conducătorul; Roman este superior; Roman este mărinimos” (cf. rom. român; e; sus; alban. sasi „cantitate”; sesa „de preferinţă”). Aşadar, am avea aici a treia sursă pentru Romanch, ajuns la germanici sub forma Ramunch, şi încă un nume al acestui conducător, amândouă atributele fiind de o importanţă deosebită pentru etnonimul nostru, de la ele fiind moştenite şi denumirile de româncă şi român! Să nu uităm că, în vechile texte româneşti, foştii cotropitori ai Daciei nu erau numiţi romani, ci râmleni! Termenul este atestat chiar din Antichitate, sub forma ROMULIANUM, denumire a unui castru de pe malul drept al Dunării, din Moesia Superior.

Tot ipotetice sunt şi lecturile inscripţiilor de pe celebrele monede denumite kosoni. Precum inscripţia de pe opaiţul de la Drobeta, şi acestea sugerează un alfabet amestecat. Astfel, în cheie grecească, inscripţia se citeşte chiar KOSON. Numai că acel S, sigma, este şi un M latinesc răsturnat. În acelaşi timp, pe mai multe astfel de monede, K este astfel înscris încât poate fi citit şi R. De altminteri, pe alte monede, separat de inscripţia KOSON, întâlnim iarăşi R sau/şi ligatura RK, ce ar putea fi o cheie pentru dubla citire ROMON şi KOSON. Vine încă o lectură a celor scrise pe monedele respective, de data aceasta în versuri. Pare a fi un strigăt de luptă:

ROMON

KO SON

ROMON

KOSON

O traducere a stihurilor este aceasta: „Romon cu fiii înving duşmanii”

Biografia lui Sigheher-Roman-Romon-Romanch a fost remarcabilă. Era un prinţ al dacilor liberi, poate al carpilor, a căror vitejie deosebită a rămas înscrisă în lucrările multor autori antici. În vremea împăratului Aurelianus, el va fi trecut graniţa de pe Olt, limes alutanus, şi, în fruntea carpilor, costobocilor şi a goţilor, ultimii fiind legaţi prin frăţie de cruce cu primii, îi va fi atacat şi zdrobit pe romani. Desigur, în ajutorul lui vor fi sărit şi dacii din teritoriile ocupate, izbutind să-i învingă pe duşmani şi să-i alunge peste Dunăre. Aceasta a fost aşa-zisa „retragere aureliană”, în realitate o ruşinoasă înfrângere pentru romani, despre care, bineînţeles, ei n-au scris nimic.

integral pe  cotidianul.ro

 

Lasati un comentariu