Uneori Peștii vin singuri la Hotoan

• publicat la: 19 September 2016
Uneori  Peștii vin singuri la Hotoan

Cercetările  arheologice  desfăşurate în  2014 în  situl„Căuaş-Sighetiu” şantier  ce în evidenţele arheologice este numit „aşezare fortificată” au dus la  descoperirea unui ac de pescuit confecţionat din bronz, de dimensiuni ce au atras atenţia. Grosimea un centimetru iar lungimea de zece centimetri, stabilindu-se că vechimea acestuia este de trei mii de ani.Informaţia i-a determinat pe arheologi să creadă că la vremea de referinţă populaţia din zonă trăia şi  din piscicultură. Au pus cap la cap  descoperirea cu informaţii din urmă cu peste o sută de ani. Concluzia la  care au ajuns a fost că propunând printre ocupaţiile omului de peste  milenii datele existente în scrierile rămase din urmă cu un secol, pescuitul ca ocupaţie şi peştele ca sursă alimentară în zonă, n-au greşit.

Le-a stat la îndemână monumentalele lucrări„Cronica Hotoanului” şi „Cronica parohială,” lucrări ,ce potrivit lui Nicoleta Latiş în Tezaur Spiritual şi Cultural Careian Ed. „Citadela” Satu Mare 2014, pag.117 se constituie într-un tot informativ unitar şi o monografie a  localităţii, pe care autoarea o dă pierdută, lucrare existentă în  colecţiile Muzeului Judeţean Satu Mare, însumândtrei sute de pagini olografe, a cărei copie online aveam să o dobândim şi noi prin  bunăvoinţa cercetătoruluii Dr. Viorel Ciubotă cercetător ştiinţific la  unitatea de referinţă, lucrări propuse posterităţii de preotul greco-catolic hotoănar Vasile Pătcaşiu, fiu al Hotoanului, născut în ziua Sfântă a Crăciunului anului 1844 şi plecat în cele veşnice în anul 1932.

A oficiat ca preot, în satul natal, din martie 1873 „… până aproape de sfârşitul vieţii” ne spune Nicoleta Latiş la pagina 116 a lucrării citate. Aceeaşi autoare ne încredinţează că V.P. a prestat un activism socio-economic de proporţii în localitate. În acest sens aminteşte : „…a  organizat o Şcoală Confesională Românească greco-catolică, Şcoala de Duminica şi Sărbători, un Grânar Bisericesc pentru a veni în sprijinul nevoiaşilor”.  A înjghebat o formaţie corală locală, cu participarea tineretului, cor ce potrivit autoarei avea să devină faimos în epocă.

Formaţia corală condusă de Vasile Pătcaşiu avea să oficieze în 25 mai 1919, la primirea în gara Carei a Majestăţii Sale Regele Ferdinand  al României şi a Reginei Maria (pag. 117 din lucrarea citată) fiind la acea  vreme unica unitate de protocol. În 22 noiembrie1918 , ne spune autoarea  la pag. 117, „ a prezidat Adunarea pentru Constituirea Consiliului Naţional Român, Secţia Tăşnad, fiind ales preşedinte”. A participat la Adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 …” La aceeaşi pagină autoarea spune „Pentru meritele sale deosebite, părintele Vasile  Pătcaşiu a ajuns arhidiacon onorariu şi a fost decorat cu ordinul „Steaua României în grad de cavaler.”

În vremuri, numite, după dicţionare,diluviale, râurile, pâraiele şi  suprafeţele înclinate, datorită exceselor pluviale fiese răzvrătesc fie  din aplicare înspre duioşie se hotărăsc să facă vizite prin vecinat, iar actul lor de ospeţie nedorită se cheamă inundaţie sau la plural indundaţii iar nu de puţine ori pagubele produse de aceste vizite intempestive, sunt incalculabile sau greu de suportat atunci când există  posibilitatea de a fi prinse în cifre.

Cu privire la acest fenomen „Vocea Transilvaniei” din 9 august 2015 sub semnătura lui Ciprian Fabian în articolul „Descoperire şocantă a arheologilor; Sătmărenii au fost cândva pescari”, exploatând informaţii extrase şi din scrierile lui Vasile Pătcaşiu, cronicarul istoric al Hotoanului şi al vetrelor vicinale, avea să se refere la inundaţia din 1913. În articolul  citatCiprian Fabian spune */„Localnicii îşi amintesc că anterior desecărilor din urmă cu 50 de ani, /*(n.n. aproximativ prin 1964) /zona Căuaş; Hotoan; Tiream şi Ghenci era o zonă bogată în faună piscicolă, …în smârcurile şi zonele cu luciu de apă aflate la confluenţa a trei  pâraie Ierul, Cubicul şi un pârâu mai mic ce venea dinspre Tiream/*(n.n.exista faună piscicolă) /”. /Că pescuitul din zonă satisfăcea şi nevoi  alimentare populaţiei, îl întăreşte cu precizarea:/„Una din mâncărurile intens utilizate /(n.n. aici)/era _moarea de curechi cu pişcari, o ciorbă făcută pe murătură de varză”. _/Iar în continuare citează din V.P., textul pe care-l aşezăm şi noi în pagină în rândurile ce  urmează.„/dezastrele potopului de anul trecut (/n.n. 2013 – spunea, în1914, V.P. în cronicile sale ) /şi-au avut urmările rele şi anul  acesta, întrucât păşunile înămolite au produs boala numită călbază la vite … au pierit peste 160 capete ”… /şi V.P.continuă */„După zicala /_-în tot răul este şi ceva bun s-_/a adeverit şi în cazul de  faţă. În urma exundărilor (n.n. /inundaţiilor/)_de ape de anul trecut s-aucoadunat în ierurile_/ (n.n.râuri, pâraie/_noastre atâţia peşti, încât oamenii …afară de hrana avută, au făcut bani peste 6.000 de  cor(oane). Au fost oameni care într-o zi şi o noapte au prins câte 15  măji de peşte_/ ( n.n. o majă echivalentul a 100 kg.)./

Pescuitul a  ţinut până în vară când apele au scăzut./ (n.n. de aici se înţelege că inundaţias-a produs mai timpuriu, respectiv primăvara)./Acest fenomen de pescuit abandonat (/*pescuit abandonat adică peşti ce la retragerea  apelor au rămas captivi în locurile ce nu aveau pantă de scurgere spre  râurile ce i-au scos din albii) */s-a ivit în toate comunele riverane Ierului /(n.n.râul ce îşi are albia şi în extravilanul Hotoanului).

/_„Capturile de peşti erau imense, aceştia fiind duşi la pieţele din  Carei, Tăşnad, Marghita, dar şi în oraşele Satu Mare, Oradea şi Debreţin”._/

Aşa dar, în 1913râurile Ier şi Cubic, ajutate şi de pârâul fără nume ce vine de la Tiream, au venit la Hotoan şi în satele învecinate şi cu  necaz, moartea de călbază a unor animale din gospodării, cum spune maladiei V.P, dar şi cu daruri, cele 6.000 de coroane rezultate din vinderea peştelui la orăşeni, după cum a estimat V.P..

 

19 speptembrie 2016

Hotoan: sat aparţinând de administraţia locală Căuaş, cele două  localităţi fiind situate într-un areal aflat la limita sudică a Câmpiei  Tisei, zonă învecinată la sud oraşul Tăşnad iar la nord de municipiul Carei.

 

TIBERIU VANCA

Lasati un comentariu