Pagina principala / Eveniment / Vă mai amintiți de Grigore Gheba și culegerile lui? Lansare de carte în curând

Vă mai amintiți de Grigore Gheba și culegerile lui? Lansare de carte în curând

Răsfoind prin biblioteca personal mi-am dat seama că profesorul , matematicianul copilăriei noastre Grigore Gheba mai este printre noi şi încă mai scrie culegeri de matematică.

Profesorul – și generalul în retragere – Grigore Gheba, omul care a scos la tablă țara întreagă, va scoate în curând o culegere de matematică la 91 de ani.

Cel mai cunoscut autor de culegeri de matematica din Romania, profesorul Grigore Gheba, aşteaptă în aceste zile să-i apară o nouă lucrare, „Teme fundamentale în studiul matematicii – Clasele IV-X”.

Culegerea, este prima pe care venerabilul profesor nu o testează mai întâi pe elevii săi şi are pe copertă „figura Gheba”, model geometric ce a limpezit ani de-a rândul mințile elevilor.

Într-o dimineață nehotărâtă de primăvară din anul al 91-lea al existenței sale, Grigore Gheba a făcut roata cu gândul peste întâmplările ce-i umplu ființa: anii de școală, anii de război și de lagăr, două neveste, copiii, o iubire care l-a readus din morti, altele mai mici ce doar i-au reamintit că e în viață.
Și culegerile de matematică, 34 la număr, tipărite în peste șase milioane de exemplare. Rândurile de mai jos încearcă să recompună povestea profesorului Gheba.

Profesorul – și generalul în retragere – Grigore Gheba îşi trăieşte viaţa în condiţii modeste, în cartierul bucureștean Drumul Taberei.

Profesorul îşi deapănă gândurile cu mare pasiune:

„M-am născut într-un sat de munte din  judetul Vrancea, se cheama Poienița – Dumitrești, ca

unul dintre cei șapte copii ai unei familii sărace. Mama mea, Maria, punea gaz în lampa doar sâmbăta și duminica, în restul săptămânii culegeam surcele ca să țin focul treaz în soba și să pot face socoteli cu condeiul pe tăblița din piatră moale.

Lucram dintr-o carte, se numea „1001 de probleme de matematică”, primită de la un unchi, inspector de matematică”, povestește profesorul Gheba”.

Baiatul nu împlinise încă 12 ani când știa pe dinafară cartea de probleme, stârnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, într-o dimineată, Maria Gheba aruncă într-o traistă patru ouă fierte lingă un pumn de mămăligă și, cu Grigore de mână, o luă peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, să-și dea feciorul la liceul din Râmnicu-Sărat.

Ajunseseră înainte de căderea soarelui, plini de praf și flămânzi.

Femeia începu să plângă fără să poată spune de ce. Îi agăță copilului traista pe umăr, făcu o cruce mare cu dreapta și-l împinse pe poarta școlii. Puiul de țăran intra într-un hohot de râs. Uniformele apretate din bănci se hlizeau de opincile lui.  Se opriră doar când directorul Gherda își slobozi glasul către nou-venit:

„Ce știi tu din matematici, baiete !?”.

„Știu tot din cartea asta!”, îndrăzni Grigore, scoțând din traistă cărțulia de la uncheș. Peste clasa se  lasă o tăcere curioasă.

„Ia scrie-mi tu pe tablă trei milionimi!”.

Nou venitul apucă creta și scrijeli cu zgomot ascuțit…0,000.003.

Gherda zâmbi, apasă un buton și-n câteva clipe pe ușă apărea contabilul școlii.
„Îl iei pe țărănoiul ăsta, îl îmbraci la magazinul „Mireasa” și-l pui la internat, o să fie elevul școlii mele”.
Lui Grigore i-au trebuit trei săptămâni să învețe să meargă în ghetele galbene cu toc de patru centimetri pe care le primise de la școală.

După ce a fost prizonier la cotul Donului Tânărul Gheba urmează apoi Școala de ofițeri în rezervă de la Bacău și obține gradul de sublocotenent. Își amintește că a rămas concentrat permanent la Râmnicu-Sărat „pentru că nevestei colonelului Anastasescu, comandantul regimentului, îi plăcea cum dansam”.

Știa ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai în timpul unui bal, sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase învățătoare, Lilica Popescu, care, în 1936, avea să-i devină soție.

Războiul îl purtă pe sublocotenentul de artilerie Grigore Gheba în Transnistria, să lupte împotriva rușilor.

Pe 3 noiembrie 1942 cazu prizonier la Cotul Donului.  El scrie în amintirile sale: „In vagonul meu aveam nouă morți și, în mijloc, o grămadă mare de excremente. Într-un alt vagon, cei rămași în viață tăiaseră fesele morților și le mâncaseră. După ce am trecut prin trei lagăre, dintr-un bărbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem să cântăresc 39 de kilograme.

Atunci a apărut îngerul vieții mele.”Marusia, îngerul cu ochi albaștri. Era medicul lagărului, avea gradul de căpitan, era blondă cu ochi albaștri. O chema Marusia Anka. S-a așezat lângă patul meu, plângeam, convins că mai am câteva ore de trăit. M-a întrebat de ce plâng, i-am răspuns că nu voi mai vedea niciodată țara. M-a mutat într-o altă cameră și s-a îngrozit de oasele mele când m-a dezbrăcat să mă consulte. A revenit cu niște lapte și ouă. Nu mai văzusem de doi ani așa ceva.

Mai târziu am aflat că erau din rația ei…”

Așa începu între cei doi o poveste de dragoste care continuă tot războiul.

La îndemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a înscris în Divizia Tudor Vladimirescu și a luptat împotriva nemților.  A fost de două ori rănit și decorat de opt ori.

În ciuda acestei evoluții, a avut relații tensionate cu câțiva conducători sovietici, accentuate imediat după razboi, când, ca prefect, pentru scurt timp, al județului Râmnicu-Sărat, a fost acuzat de antisovietism.
„Am părăsit toate structurile și m-am înscris la Facultatea de Matematică din București. Nu mi s-a permis să acced la catedre înalte pentru că am refuzat să mă înscriu în partid.” În 1955 prima lui soție a murit, iar Gheba s-a recăsătorit doi ani mai tirziu cu Lucreția, care-i stă și astăzi alături.
Dintre culegerile care l-au făcut faimos, cea dintâi a scris-o profesorul în 1958.

Erau vremuri tulburi, când învățământul românesc suferea de lipsa profesorilor calificați de matematică.
Profesorul îşi aminteşte în continuare:” Fiind cooptat într-o brigadă de inspecție în școli, am constatat că profesorii necalificați făceau erori grosolane în rezolvarea unor probleme din  manualul de matematică. La o astfel de vizită, făcută chiar în comuna mea natală, profesorii m-au rugat să le rezolv problemele din manual și să le trimit prin poștă.

Am lucrat două luni împreună cu soția, le-am multiplicat în 50 de exemplare și le-am expediat Inspectoratului-Școlar din Râmnicu-Sărat. Am primit apoi cereri din toată țara. Atunci am scos prima culegere în 350.000 de exemplare. S-au epuizat în câteva zile”.

Nici una dintre culegerile care au urmat nu dădea greș pentru că profesorul proba toate exercițiile cu elevii pe care ii avea acasă, la meditații.

„Țin minte că, odată, la un concurs de matematică, din 18 câștigători, 16 erau pregătiți de mine. Aveam două serii pe zi, a câte 3-4 copii, nu acceptam mai mulți într-o serie pentru că nu era eficient. Mă sună și acum din America să-mi mulțumească foștii elevi.

Culegerile saleau fost vândute în șase milioane de exemplare !

Profesorul – și generalul în retragere – Grigore Gheba Gheba nu s-a sfiit niciodată să critice concepția manualelor şcolare, fapt care i-a atras antipatia autorilor, dar și simpatia profesorilor din țară. El a avut marea inteligență pedagogică să împartă probleme pe genuri de soluții, „a ipotezelor, a restului din rest, a comparației”, lucru care avea darul să facă algebra, dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai ușor de înțeles.

În 1975, când faima lui era la apogeu, Suzana Gâdea a încercat să-i interzică să mai publice.       Dar la intervenția altor capi ai regimului, a lui Gogu Rădulescu, în special, profesorul și-a putut continua munca.

A publicat 34 de culegeri într-un tiraj total de peste șase milioane de exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat Lucreția Gheba, actuala soție, și Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptivă a cuplului.
La 15 aprilie, Editura Univers va scoate pe piață cea mai recentă dintre culegerile profesorului Gheba, pentru ca  „ultima” nu îndrăznim să spunem.

Profesorul e puțin  emoționat. Nu mai are de ani buni copii la pregătire și nu a probat pe ei, ca în atitea alte rânduri, metodele de rezolvare.

„Dar n-am cum să dau greș, e experiența mea de-o viață acolo!”, a spus profesorul.

Nu a uitat să scrie şi despre o amintire frumoasă din viaţa sa, povestea capitanului cu zulufi și ochi albaștri.

În 1998, cu acordul soției și cu 340 de ruble în buzunar, a zburat la Moscova, să dea de urma îngerului. Când a ajuns în fața blocului de pe Bulevardul Maxim Gorki, unde s-a petrecut o noapte din dragostea lor, i s-a oprit inima in loc. N-a mai găsit-o pe Marusia. A rămas la locul ei doar pădurea de molizi de la marginea Moscovei.

Nu-i așa că resimțiți fiorii admiterii la liceu? Desigur, întrebarea este adresată doar oamenilor normali, cu comportament general acceptat ca firesc, nu și „geniilor” insensibile sau capitaliștilor precoce care fiind ei anticomuniști încă de mici, într-o formă de protest bine mascată, refuzau să se pregătească într-un aşa regim totalitar, așteptând cu răbdare vremuri mai bune, când va fi posibilă ofensiva tuturor descreieraților și analfabetismul în variile lui forme va fi promovat la rang de virtute !

 

Col(r)dr.ing. AVĂDANEI CONSTANTIN

Vicepreşedinte Filiala Alba ,,GEMINA” a ANCMRR ,,Al.I.Cuza”