25 Octombrie – Ziua Armatei Române

• publicat la: 23 October 2016
25 Octombrie – Ziua Armatei Române

La 25 octombrie Armata României prezintă onorul eroilor neamului nostru, care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru unitatea şi integritatea naţională a statului român.

Această zi, a rămas în conştiinţa românilor ca un moment simbolic, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet.

În ziua de 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţia străină, oraşul Carei.

Acţiunile militare purtate de Armata Română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvănean cu numeroase jertfe.

Operaţiunile militare de eliberare a oraşului Carei s-au desfăşurat într-un context mai larg, făcând parte din cadrul general al operaţiei Debreţin, plănuită şi menită a înfrânge grupările inamice din partea de nord-vest a României.

În urma luptelor desfăşurate în a doua jumătate a lunii septembrie şi începutul lunii octombrie 1944, aliniamentul frontului din România, întins pe circa 800 de km, forma un arc de cerc, urmărind Munţii Rodnei, Bârgăului şi Căliman, de-a lungul Mureşului(superior şi mijlociu), Arieşului, pantelor de nord ale masivului Bihor, la sud de Oradea şi apoi, continuând în sud până în Iugoslavia.

În acest cadru strategic, trupele Frontului 2 ucrainean au executat, între 6 şi 28 octombrie 1944, operaţia Debreţin.

Frontul 2 ucrainean, însumând 42 de divizii, plus 8 corpuri mobile, includea şi forţele române formate din 22 de divizii grupate în 2 armate, un corp aerian, diferite mari unităţi şi unităţi special. În cadrul luptelor desfăşurate pe teritoriul ţării noastre în timpul operaţiunii Debreţin, trupele române  din compunerea Armatei 1, comandată de generalul Atanasiu şi a Armatei a 4-a, comandată de generalul Dăscălescu, au luptat pentru eliberarea nordului Transilvaniei şi al Crişanei, pregătind marea acţiune de eliberare a oraşului Satu Mare şi Carei.

În faţa Frontului 2 ucrainean se apăra Grupul de armate hitlerist ,,Sud”, compus din Armatele 8 şi 6 germane, Armatele 2 şi 3 hortiste, plus câteva mari unităţi din Grupul de armate ,,F”. Forţele germane-ungare totalizau acum 32 divizii şi 5 brigăzi. În podişul Transilvaniei acţionau Armatele 8 germană şi 2 maghiară, iar la vest de Munţii Apuseni, Armata 6 germană şi Armata 3 maghiară.

Trebuie scoasă în evidenţă această aglomeraţie de forţe pentru a reda măreţia vitejiei ostaşilor români în luptele pentru eliberarea ultimei porţiuni din pământul ţării.

La luptele pentru desăvârşirea eliberării teritoriului patriei, armata română a participat cu 27 divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265735 de militari. Pierderile suferite de trupele noastre între 21 septembrie şi 25 octombrie 1944 s-au ridicat la 33469 oameni, iar însumate cu cele dintre 1 şi 20 septembrie, la 49744.

În timpul ofensivei întreprinse pentru alungarea fasciştilor de pe teritoriul României, trupele româneşti au eliberat 872 localităţi, dintre care 8 oraşe şi 18 localităţi importante.

Prin victoria de la Carei, partea de nord a Transilvaniei a revenit în graniţele fireşti ale României, fiind practic înlăturate efectele Dictatului de la Viena din august 1940.

În scopul cinstirii trecutului de luptă al armatei române pentru libertatea şi independenţa naţională a ţării şi îndeosebi a luptei duse de ea pentru eliberarea României de sub ocupaţia fascistă, a contribuţiei aduse la înfrângerea Germaniei hitleriste, autorităţile statului român au hotărât ca în fiecare an la 25 octombrie să se sărbătorească Ziua Armatei Române.

Acum, în prag de 25 octombrie 2016, găsim Armata României în plin proces de restructurare, redimensionare şi modernizare, precum şi cu o nouă doctrină privind apărarea naţională.

Ne aflăm la mai bine de 10 ani de la aderarea României la NATO şi la 8 ani de la intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline.

Strategia naţională de apărare reafirmă caracterul ireversibil al acestui parcurs şi al angajamentelor pe care acesta le presupune. Parteneriatul strategic cu SUA, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană sunt fundamentele politicii externe ale României.

În aceste condiţii, Armata română şi-a adus şi va aduce în continuare o contribuţie hotărâtoare la înfăptuirea obiectivelor ce-i sunt stabilite.

De asemenea, Armata română dispune de o strategie de transformare a structurilor , adaptabile continuu la schimbările şi riscurile care apar în lumea modernă.

Cerinţa Alianţei Nord-Atlantice de a face faţă tuturor ameninţărilor, precum şi natura responsabilităţilor constituţionale ce-i revin, presupune ca Armata României să-şi dezvolte capabilităţi care să-i permită să desfăşoare operaţii pe teritoriul naţional, în aria de responsabilitate NATO, precum şi într-un mediu strategic mai extins, influenţat permanent de factori care impun schimbarea.

Devenită simbol, ziua de 25 octombrie a rămas întipărită în memoria şi sufletele românilor ca fiind ziua în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost şi sunt în slujba ei.

LA MULŢI ANI ARMATEI ROMÂNE!

 

 Col.(r)dr.ing. AVĂDANEI CONSTANTIN

comentarii

de Horia Mărieș la 25 October 2016 - 03:39

Motto:

http://www.buletindecarei.ro/wp-content/uploads/2016/10/DSC00369.jpg

Cu tot respectul.

Scriam acum trei ani următorul comentariu la subsolul articolului “Pregătiri pentru Ziua Armatei”, publicat în Buletin de Carei la 17 octombrie 2013

“de Horia Mărieș la 17 October 2013 – 10:43

Am citit diverse versiuni (care uneori se contrazic) privind desfășurarea evenimentelor care au avut loc în Carei în ziua de 25 octombrie 1944.

Apelez respectuos pe această cale la istorii locali cunoscuți mie din presă, ca de exemplu la dr. Némethi János, la prof. Ioan Ciarnău, la domnii Hágó Nándor și Romát Sándor, ba chiar și la sătmărenii dr. Viorel Câmpeanu și la dr. Ioan Viman și îi rog să se pună de acord și să redacteze istoria EXACTĂ, rezultată numai din documente, a acelor evenimente și să le facă publice.

Le place unora și/sau le displace altora, dar ziua de 25 octombrie 1944 este, cred eu, una importantă în istoria orașului și sunt de părere că toată lumea este foarte interesată să cunoască adevărul și numai adevărul.

Le mulțumesc cu anticipatie și le voi fi recunoscător.”

Au trecut trei ani. Poate că alții nu au, dar eu am încă mai multe nelămuriri legate de ziua de 25 octombrie 1944, la Carei. Eu unul n-am reușit să aflu mai multe decât știam în 2013. Dar pot să mă înșel, poate că de atunci s-a mai scris pe această temă. Dacă da, îi rămân profund recunoscător oricui mă va putea informa.

Posibil că mi-am făcut iluzii deșarte că voi fi băgat de seamă, atunci cu comentariul meu din 2013. Nu mă afectează acest lucru, era chiar de așteptat.

Mă repet: Mă înteresează doar istoria FOARTE EXACTĂ a zilei de 25 octombrie 1944 la CAREI, desfășurătorul pe ore (sau chiar pe minute, dacă se poate) al evenimentelor care s-au petrecut în Carei în aceea zi. O istorie bazată pe documente (eventual pe mărturii credibile), o istorie care să conțină inclusiv numele participanților la evenimente, nu afirmații vagi, impersonale de genul
“In relatarea general locotenentului în rezervă Ion Botea, fostul comandant al Regimentului 34 infanterie se scrie: “Către ora 11 o delegație din notabilitățile orașului, în frunte cu primarul, s-au prezentat, după tradiție, cu pâine și cu sare, la comandantul Diviziei 9 infanterie, care se afla la câteva sute de metri în spatele nostru, pentru a face urarea cuvenită de bun sosit”.

- Cine a făcut parte din “delegația notabilităților orașului”?
- Cine era atunci, în 25 octombrie 1944 “primarul Careiului”?

sunt doar două dintre întrebările la care aș vrea să primesc un răspuns competent și exact. Mai am și altele.

Cu tot respectul.

de Patru Marin la 25 October 2016 - 06:47

Romani mari specialisti in a se ascunde dupa deget si a fura palaria vecinului are intotdeauna ideii da a imbarliga adevarul istoric….remarc lipsa din articol a cuvantului…alaturi de glorioasa armata rosie…inlocuita de frontul 2 ucrainian…mai aveati sa scrieti ca a fost condus de tatal lui Porosenko….un articol chinuit scris la comanda….ati uitat sa adaugati participarea stapanului nostru SUA la razboi cu osanalele de rigoare [ pupicurism ]..la care ne pricepem bine…dupa 45 de ani de pupat in cur pe rusi,cu acieasi efrevescenta creatoare ii pupam in cur pe americani….bineinteles rezultatele vor fi aceleasi…daca nu mai grave…

de si la 25 October 2016 - 08:33

pai are si asta un doctorat isi insira titlurile ca izmana

de patriot la 25 October 2016 - 11:07

Traiasca si infloreasca scumpa noastra Patrie
Moarte cotropitorilor

de petru musat la 25 October 2016 - 16:08

un comentariu chinuit scris la comanda antiromanilor mai Patru marinica!
sa iti vezi tu de natia ta si lasa romanii in pace!

de sorin-iulian florut la 25 October 2016 - 23:16

Patru Marin, comentariul intenționat ironic se intoarce împotriva dvs. pentru că relevă că aveți mari lacune în cunoștințele istorice, fără a mai vorbi despre cele de gramatică. Frontul 2 ucrainean era un grup de armate din cadrul Armatei Roșii care a acționat în acele momente pe teritoriul României, grup de armate căruia i-au fost subordonate trupele române și era comandat de mareșalul Rodion Malinovski, nu de tatăl lui Poroșenko. Subordonarea față de sovietici a fost rezultatul acțiunii regale de la 23 august 1944, moment care a dat URSS mână liberă în România și a răsturnat tot sistemul german din Balcani, nu degeaba i-a acordat Stalin ordinul ”Pobeda” regelui Mihai. Nu era necesară menționarea armatei sovietice, pentru că la Carei unitățile sovietice nu au participat la luptele de eliberare de sub ocupația ungurească. În ce privește pupăturile pe care vi le asumați, după 1968 ele au cam încetat. Pe de altă parte, oricât nu ne-ar conveni, armata sovietică a fost cea care a avut contribuția militară majoră la înfrângerea Germaniei în Europa, aliații anglo-americani fiind prezenți pe continentul european abia după 6 iunie 1944, moment în care sovieticii deja trecuseră Nistrul pe teritoriul românesc.

de sorin-iulian florut la 25 October 2016 - 23:23

@Horia Mărieș

Vă pot spune, pe baza memoriilor generalului Ionașcu, comandantul diviziei 9 infanterie, că în dimineața zilei de 25 octombrie 1944 în Carei nu mai erau forțe ale inamicului, care se retrăseseră în timpul nopții, probabil încercând să evite încercuirea pe care le-o pregătea manevra dublu învăluitoare a forțelor române.

de adela la 25 October 2016 - 23:29

Vad ca d-nul Florut nu si-a pus gradul de colonel (r) la comentariu. Sper ca nu ii este rusine!?

de sorin-iulian florut la 26 October 2016 - 19:51

@adela
Nu mi-e rușine de gradul meu militar în rezervă, doar că dacă l-aș fi așezat în fața numelui ar fi trebuit să mai adaug și titlul de profesor. Și n-am considerat că e nevoie.

Completare la postarea din 25 Octombrie, orele 23:16
6 iunie 1944 reprezintă momentul din care anglo-americanii s-au manifestat ca forță serioasă în Europa, împotriva Germaniei, fiindcă simbolic ei erau deja prezenți aici după debarcarea din Sicilia și sudul Italiei în 1943, însă acea prezență militară a reprezentat doar o problemă de importanță secundară pentru Germania și pentru evoluția războiului în Europa. Abia debarcarea din Normandia a reprezentat cu adevărat deschiderea celui de-al doilea front.

de nicu la 7 December 2016 - 11:40

Buna, nu ne puteti oferi si informatii cu eroul Burada Dumitru cazut in Ianculesti, in bataliile pentru eliberara Careiului, cine l-a ucis? de unde s-a tras?(batranii din sat ziceau ca se tragea dinspre Tasnad?) oare nu a fost ucis de artileria noastra?),la aceea ora Tasnadul era deja eliberat, nu? armata Romana ne datoreaza sa stim mai multe despre aceasta zi atat de importanta pentru ea…Chiar nu stie nimeni cine era primar atunci? cum s-a desfasurat batalia? o pagina a istoriei despre care stim asa de putin…..pacat….

de cristi la 7 December 2016 - 12:07

http://www.buletindecarei.ro/2014/08/dupa-70-de-anieroul-burada-din-ianculesti-are-cruce-la-capatai.html

o pagina neagra a istoriei careiului este si progonirea si haituirea romanilor in anul 1940 dupa cedarea ardealului catre hortisti!
romanii erau batuti si chinuiti pentru ca erau romani ,au fost suiti in vagoane de vite si trimisi la arad si la albaiulia numai sa plece de la casele lor!au fost adusi maghiari din umngaria in casele lor! copii erau batuti la scoala daca nu vorbeau si citeau ungureste. sunt lucruri adevarate de acum 76 de ani si nu trebuiesc ascunse mai ales ca noi care trai macum nu avem nici o vina pentru ca asa a fost atunci.

de nicu la 7 December 2016 - 12:44

Oameni batuti au fost si la Ianculesti dar nu de catre trupele hortyste ci de catre cetateni unguri din satele din imprejurimi….s-au platit niste polite…
Dupa 1928 cand in Ianculesti au venit motii , povesteau tot batranii ca motii erau porniti pe unguri si cum ai intalneau pe strada ai bateau fara motiv. normal ca dupa 40 inainte e a fi trimisi in refugiu , ungurii care au fost batuti au venit sa-si faca dreptate. Cum se fce ca la noi in sura au fost soldati unguri care nu au facut stricaciuni?Bunicii mei povesteau ca au fost pasnici,,,,, dar in paginele de istorie cei batuti au fost cei care erau mai violenti in sat….asta o stiu de la bunici…. Sunt roman dar hai sa vedem si lucrurile care ne plac mai putin……. refugiu a fost corvoada la care au fost supusi si bunicii mei….au lasat casa , animale tot si au fost pusi intr-un vagon de animale si trimisi initial in lagar,,,,,dar printr-o minune trenula fost intors din Ungaria din BEKESCSABA…..ar fi interesat de urmarit si trenul de ce a ajuns in ungaria si apoi dinou in romania,,,,,,pacat ca nu mai traieste bunicu…..

de Buletin de Carei la 7 December 2016 - 13:18

Pacat ca denaturati adevarul si veniti cu afirmatii mincinoase care nu fac decat sa ateste ca nu sunteti roman. Motii aveau deja casele ridicate in 1928 in Ianculesti si poate nu ar strica sa cititi documentele oficiale scrise de preotul satului care sunt mai presus de povestile fara noima pe care ni le serviti aici.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/24/tulburatoarea-marturie-a-parintelui-gheorghe-munteanu-despre-atrocitatile-hortyste-din-ianculesti-era-un-cosmar-apocaliptic/

de careian la 7 December 2016 - 13:23

lasati in plata domnului postacu ca o fi vreun mitic sorosistproautonom..ist

de emil la 7 December 2016 - 16:06

nicu 7 decembrie 12:44
Cei care au venit peste ianculesteni in noaptea aceea de pomina au fost svabi din Petresti si unguri din Carei. Au venit cu intentia de a-i distruge si jefui pe ianculesteni. Pare neverosimil ca niste oameni cu gospodarii asezate cum erau svabii din Petresti sa se lacomeasca la bunurile amaritilor veniti de la munte. Si totusi, asa s-a intamplat. Chiar fostul postas din Petresti, al carui fiu a si jucat fotbal (ironia sortii!) la Tricolorul Ianculesti, pe la inceputul anilor `80, s-a lacomit la niste icoane din casele abandonate. Aceia dintre ianculesteni care au apucat dupa ce s-a dat alarma prin tragerea clopotului bisericii ca se vedeau apropiindu-se “vizitatorii”, ca sa scape de barbaria invadatorilor, au luat-o prin culturile de porumb inspre Vezendiu, cu ce aveau pe ei sau cu ce au apucat sa puna la repezeala in care/carute. Furia civililor a trecut, dar ianculestenilor li s-a interzis sa se intoarca la casele lor de catre armata ungara care ocupase satul. Fiind “colonisti” au fost intre primii deportati.

Raspunsuri

Lasati un comentariu