Fatidicul an 1940, începutul calvarului familiei Coposu

• publicat la: 13 October 2016
Fatidicul an 1940, începutul calvarului familiei Coposu

Agoniseala de-o viaţă a familiei Coposu s-a dus pe apa sâmbetei în anul 1940, când, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august, este nevoită să părăsească satul natal, Bobota.
Anul 1940 a fost ultimul în care familia lui Corneliu Coposu a petrecut Paştele acasă, în satul Bobota, din judeţul Sălaj. Cum tatăl, protopopul Valentin Coposu, figura pe lista neagră întocmită de autorităţile maghiare, întreaga familie s-a văzut nevoită să se refugieze în comuna Coşlariu, din judeţul Alba.

După cum susţine istoricul sălăjean Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, a fost „cea mai neagră vară din istoria României, când am pierdut Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilaterul şi Ardealul de Nord. Semnarea Dictatului de la Viena a căzut ca o adevărată bombă pentru românii din Ardeal. Au urmat patru ani de ocupaţie horthysto-hitleristă, teroare psihică şi fizică, asasinate în masă, precum au fost cele de la Ip sau Treznea”.

Din fericire, însă, precizează istoricul, Iuliu Maniu a aflat de la ataşatul cultural român la Budapesta, Moise Baltă, despre listele negre care se întocmeau, dar şi că trupele de ocupaţie urmau să intre în Ardeal mai repede decât promiseseră în aşa-zisul Arbitraj de la Viena din 30 august. În aceste condiţii, l-a chemat de urgenţă pe Corneliu Coposu şi l-a trimis la Şimleu să ia arhiva de la Bădăcin şi pe sora sa, Cornelia, după care să se deplaseze la Bobota să-şi salveze familia din calea urgiei ce avea să vină.
Într-un interviu pe care Marin Pop i l-a luat Flaviei Coposu  aceasta rememora acele momente: “Era ambasadorul nostru la Budapesta, unul Moise Baltă, care era în relaţii de prietenie cu Maniu, şi care a prins o listă făcută de unguri cu toţi cei care o semnat actul Unirii, pe care-i urmăreau să vadă dacă trăiesc, cu adresele lor respective, din localitate… Nu ştiau dacă trăiesc, da ştiau adresa.
Şi-au făcut pentru ei nişte manifeste d-astea… cu poza tatii făcută la Seghedin în închisoare. Scria acolo: prins viu sau mort; recompensă 100.000 de pengo. Şi atuncea, domnu` Maniu l-a trimis pe Cornel la Mera. A luat autobuzul, a mers la Bădăcin, a încărcat arhiva lui Maniu. Şi l-a trimis să vină s-o ia pe sora Cecilia şi arhiva de la Bădăcin, să vină să ne ia pe noi. A venit şi ne-a luat pe noi, cu ce-a fost pe noi. Exact o jumătate de oră o stat, şi am plecat”.
continuare pe adevarul.ro

Lasati un comentariu