Pagina principala / Istoric / Ultimul Sfat al lui Ștefan Cel Mare înainte de moarte

Ultimul Sfat al lui Ștefan Cel Mare înainte de moarte

Până în ultima zi a domniei şi a vieţii sale, Ştefan a ţinut sabia în mână. Grigore Ureche spune că Ştefan cel Mare a murit într-o zi de Marţi, la 2 Iulie 1504, în scaunul său domnesc de la Suceava […]. Într-o dimineaţă, pe când se îngâna ziua cu noaptea, Ştefan a chemat Ţara la ultimul lui sfat:

– Boieri dumneavoastră, v-am chemat să mă mărturisesc înainte de moarte, să mă spovedesc Ţării. […]. Am moştenit o ţara de ţărani şi vă las o ţară de oşteni […] toată suflarea care ştia să ţină în mâini numai coarnele plugului, ştie azi să ţină în mână şi sabia. Turcul ne-a dorit Moldova un paşalâc al Imperiului Otoman. Leşii (Polonezii) – un voievodat al Ţării Leşeşti. Ungurii – un teritoriu al Ţării Ungureşti. Tătarii – un loc de păşune pentru caii lor. Dar n-au izbutit. Vă las o ţară bine apărată […] Şed acum ca un spin în coasta ţării păgânii cei fără de Dumnezeu. Visul meu era să va las ţara întreagă şi neştirbită. Căci o ţară, atâta timp cât îşi va avea hotarele ştirbite, va sângera mereu. […] Ca să pot dormi liniştit în mormântul meu, aş vrea să-mi juraţi că nu veţi uita niciodată de ele şi, atunci când va sosi clipă prielnică, veţi face tot posibilul că să le întoarceţi […]. Mulţi ne-au vrut îngenuncheaţi. Mulţi ni s-au dorit «eliberatori» […] dar toţi urmăreau cum să ne facă robii lor […]. Vreau să mor împăcat […]. Ştefan, cu mâinile tremurânde, îşi scoase coroana de pe creştetul încununat de plete cărunte şi o aşeza pe fruntea lui Bogdan.
– Nu e o coroană de diamante, e o coroană de spini, fiule! […] Trăim vremuri tulburi. Din toate părţile, fiare gata de pradă se uită cu ochi pohticioşi către biata ţară. Eu şi boierii şi răzeşii mei am făcut tot ce mi-a stat în putinţă şi am aparat-o, pe unde cu cuvântul, pe unde cu sabia, de duşmani. Iar duşmanii ei sunt mai ales vecinii ei, care vor să-şi mărească ţările […] care jinduiesc să va aibă birnici. Toţi ne-ar vrea vasali şi birnici. […] Dacă vreţi ca fiii şi nepoţii voştri să mai vorbească limba noastră strămoşească, să nu o închinaţi străinilor […]. Aceştia, dacă vin, nu se mai duc din ţară. Au să vă treacă la altă credinţă şi au să vă impună să le vorbiţi limba şi jugul vă va fi dublu. […] Şi nu veţi fi stăpâni, ci străini în ţara voastră. […] Şi aş dormi la locul meu de veci împăcat, dacă aş şti că mi-aţi ascultat sfatul. Asta e ultima rugăminte a celuia care v-a fost mai mult decât un domn, v-a fost un părinte”.

Ridică-Te, popor român, la înălţimea înaintaşilor! Fă dreptate, apără-Ţi Neamul şi recâştigă-Ţi Demnitatea şi Independenţa pierdută pentru a lăsa copiilor Tăi o Ţara Liberă şi ÎNTREAGĂ!, iar pe străini, respectă-i tot atâta cât Te respectă ei pe Tine!