Andrei Păunescu și metaforele din limba română

• publicat la: 8 November 2016
Andrei Păunescu și metaforele din limba română

Cu siguranță cei care  iubesc Cenaclul Flacăra își mai amintesc  de  cântecul lui  Bob Dylan (Blowin in The Wind), tradus de Adrian Păunescu în 1973 și   interpretat de   Florian Pittis,    ,,Vânare de vânt.,,

https://www.youtube.com/watch?v=8rxPEaGWrmY

Ați citit  vreun comentariu legat de faptul că vântul nu se poate vâna?

Nu la fel s-a întâmplat în cazul afirmației făcute de Andrei Păunescu la Carei în data de 7 noiembrie 2016 în fața bustului lui Avram Iancu. E drept că au trecut multi , foarte mulți ani de la destrămarea Cenaclului Flacăra. Dar limba română a rămas aceiași…dulce și frumoasă și armonioasă.

Andrei Păunescu afirma  ieri că limba română se vorbește în șoaptă la Carei.  Oare chiar  am uitat de  faptul că  putem folosi în limba română cuvinte cu sens metaforic?

Sau cei care au sărit cu cometarii referitoare strict la înțelesul din DEX  al cuvântului ,,șoaptă,,   să nu știe că la Carei nu poți să te pregătești în instituțiile   de învțățmânt ale statului pentru meserii ca ospătar sau vânzător decât în limba maghiară?

Ce o fi în sufletul părinților careieni români  care au copii elevi care vor să aplice pentru aceste meserii și află că de fapt nu o pot face decât în altă limbă  decât cea pe care o știu din tată-n fiu?

http://www.buletindecarei.ro/2016/09/au-disparut-clasele-de-profesionala-in-limba-romana-la-prestari-servicii-discriminare-in-forma-continua-la-carei.html

Cum se simt oare careienii care se duc să aprindă o lumânare la mormintele celor dragi și  trebuie să aibă grijă să nu își rupă piciarele pe  căile de acces deși a fost aprobat un proeict de către Consiliul local pentru reabilitarea lor încă din mai 2015?

Cum se simt oare careienii români  care cinstesc eroi precum Simion Bărnuțiu sau Avram Iancu sau ostașii căzuți la datorie în octombrie 1944 când  văd că administrația locală către care plătesc taxe și impozite  nu se interesează deloc  de întreținerea acestora?

Fiecare popor are valorile sale culturale și spirituale, are eroii săi pe care îi cinstește și venerează. De ce ar fi românii altfel decât alte popoare?

De ce toate locurile în care de desfășoară acte culturale de altă limbă decât cea română arată impecabil  iar un Cămin Cultural al singurului sat care aparține de UAT Municipiul Carei arată astfel?

Sunt doar câteva dintre exemplele ce pot fi date pentru a explica expresia ..,,la Carei se vorbește în șoaptă românește,,

Îndrăzniți să citiți despre ce se întâmplă în Carei nu numai din presa de casă a  administrației locale că doar au fost alocați pentru primele 9 luni ale anului peste 155.000 lei pentru reclamă într-un oraș  multietnic cu 21 mii locuitori.

De ce concerte ca cel susținut de Furdui Iancu în luna augusrt au loc doar odată la câțiva ani? De ce la sărbătoarea moților din Ianculești artiștii Veta Biriș și Ionuț Langa au evitat a intrepreta vreun  cântec  patriotic dipă care tânjea inima  spectatorilor ce le cunoșteau repertoriul?

Și atunci de ce să ne facem că nu vedem și nu auzim ceea ce se întâmplă în jurul nostru? Cui  folosește această atmosferă tensionată  tensionată întreținută de administrația locală? Nouă, locuitorilor Careiului multietnic, în niciun caz.

Daniela Ciută

 

 

 

comentarii

de andrei la 9 November 2016 - 09:01

ascultati baietii care spun cand sunt intrebati, magyarul, si pe invatatoarea daniela Pop care spune ca au fost probleme…spalare pe creieri intr-o limba romana stricata

de Horia Mărieș la 13 November 2016 - 18:43

(1) Sunt nativ careian. Din acest motiv, îmi dau și eu cu presupuțul.
Dar, nu este musai să mă luați în serios. Puteți considera că fac și spun mereu bancuri. Nu o să mă supăr din cauza asta.

Mă așteptam ca postarea făcută pe facebook de Andrei Păunescu să provoace reacții pro și contra. Chiar a provocat. Las la o parte scremelile, rămase la faza pupincurismului, de pe blogurile proprii ale celor doi jurnaliști obedienți și sclavi ai primașului.
Cu ele sunt obișnuit. Sunt și vor fi mereu tendențioase.

Mă refer acum mai ales la cele 772 comentarii apărute (până azi) la postarea “live” de pe pagina de facebook a lui Andrei Păunescu din ziua de luni 7 noiembrie 2016. Spre cinstea lui, nu a șters, nu a indepărtat comentariile “defavorabile”, injurioase (asta ca să mă exprim elegant). Te crucești pur și simplu ce faună și ce floră cuvântă și se exprimă liber în țara asta! Asta da democrație!

Pe lângă comentariile unora cu două clase primare (judecând după felul în care au învățat să scrie), ale unora duși cu pluta sau proști (Grămadă), mi-a atras atenția și faptul că multe comentarii par să fie ale unor tineri (mai mult sau mai puțin) școliți. Nu-l includ în această categorie pe “jurnalistul hip-hopist”. Despre dânsul am mai scris, pe dânsul “l-am bifat” deja.

Astfel de comentarii, ale unor tineri români și maghiari (aparent) școliți m-au dus cu gândul la GUYLAND.

Guyland, tradus in românește ca “Ținutul bărbaților imaturi”. Guyland e un termen sociologic creat de sociologi cu ani in urmă. Originea lui e atribuită lui Michael Kimmel, sociolog la State University din New York care în 2008 a publicat o carte cu același titlu. Guyland denotă, in termeni nesofisticati, inabilitatea tinerilor bărbați de a se transforma în bărbați maturi. E un fenomen observat de sociologi de câteva decenii incoace la tinerii americani din zonele urbane care ramân imaturi până la anii de mijloc ai vieții ori nu se maturizează deloc. Sunt educați. In anii studenției dezvoltă o viziune și mentalitate a vieții care le intârzie maturizarea ori le-o blochează în intregime. Sunt tineri care, trăind ani la rând în campusurile universitare, izolați de realitate, dezvoltă o cultură proprie, o mentalitate tipică, un set de valori de care nu se dezlipesc cu anii ori chiar deloc. Pot și exemplifica cu un “nume”. Eitri Svartálfaheimr. Nu aduc nici un prejudiciu persoanei respective fiindcă este vorba de un “alias”. Habar n-am cine este în realitate acest puștiulică. Pot afirma doar că folosind un alias pe pagina lui de pe feisbuci, din punctul meu de vedere, dânsul este în mod evident un laș.

La cursurile universitare tinerii de tip guyland stau impreună, iau aceleași cursuri, merg la masă impreună, mănâncă aceași mâncare (preferă berea și pizza), merg la aceleași evenimente sportive, la aceleași concerte rock, heavy metal sau de care or mai fi ele și își petrec weekendurile impreună în beție ori în sălile de biliard. Își formeaza un cod de conduită aparte. Sunt imaturi în gândire, în vocabular, în comportament. Nu cunosc grijile vieții. Rămân necăsătoriți. Pentru ei fetele sunt doar un mijloc de împlinire carnală. Nu au orizonturi profesionale deosebite. Nu sunt motivați de nimic și de nimeni. Sunt sarcastici. Locuiesc cu părinții, nu au bani sau nu vorvsă-și inchirieze un apartament unde să locuiască singuri. Intârzie să-și obtină chiar și un permis de conducere auto. Mănâncă mâncarea părinților, gătită de mama ori aflată în frigider, și nu contribuie la cheltuielile din casă. Pentru că nu vor sau penteu că nu au bani. Se mulțumesc cu slujbe mediocre, mediocru plătite, nu sunt ambitioși să avanseze la locul de muncă. Nu îi pasionează politica ori implicarea în proiectele civice. Stau pe capul părinților cât pot. Iar când trebuie să se dezlipească de părinți, se ingrămădesc mai mulți intr-o casă luată în chirie unde trăiesc în grup și iși împart cheltuielile.

de Horia Mărieș la 13 November 2016 - 18:58

Nu mai pot posta. O să postez continuarea când se va putea.

de Horia Mărieș la 13 November 2016 - 19:04

Fenomenul guyland, însă, nu mai e doar american. E intâlnit peste tot in lumea occidentală, în Taiwan, Corea de Sud și Japonia. Studiile de genul acesta sunt frecvente și denotă aceași problemă și în Europa. Tinerii europeni trăiesc cu mama și cu tata, nu se căsătoresc, ajung in anii 30 ai vieții și încă sunt necăsătoriți și continuă să locuiască cu părinții. Același fenomen începe să se simtă și în România.
In ultimii câtiva ani, însă, sociologii au observat metamorfozarea stilului de viață guyland într-un fenomen nou dar și mai ingrijorător, generația post-guyland pe care sociologii o numesc “the snowflakes generation”, adică generația fulgilor de zăpadă. Această generație nu e limitată doar la barbații tineri și imaturi ci include și fetele.
Cine sunt ei, cum se manifestă fenomenul acesta, e cazul oare să ne ingrijorăm?
N-am un răspuns la această intrebare, nu sunt și nici nu o să mai devin vreodată un sociolog.
La “snowflakes” nu mai e vorba de imaturitatea intâlnită tipic la oricare generație tânără dar care în timp trece, mai ales după absolvirea universității. Societatea s-a obișnuit cu studenții necomformiști, intr-un sens rebeli, care pun la indoială totul, se impotrivesc autorității, se cred mai buni și mai inteligenti decât toate generațiile care au trăit inainte de ei, sunt anti-establishment, ori își disprețuiesc, indirect, părinții, crezându-se mai deștepți decât ei. Generația fulgilor de zăpadă e imatură în sens ireversibil, se ofensează extrem de repede, e supra-sensitivă, nu tolerează nimic cu ce nu e de acord, e ofensată în perpetuitate și rămâne ofensată in perpetuitate. In sensul acesta, se pare ca generația snowflakes e o simptomă structurală a societății europene, dar una care nu e de bun augur.

de Horia Mărieș la 13 November 2016 - 19:11

Oare părinții generației snowflakes fac o favoare copiilor lor căutând să-i țină la adăpost de realitățile zilei? De realitățile istoriei? De realitatea naturii umane – depravată, păcătoasă, incapabilă de perfecțiune? Făra indoială că nu. Tinerii nu se maturizează. Nu pot intra pe piața muncii. Nu pot intemeia familii. Nu pot deveni părinți responsabili ori capabili de a crește copii. De a aduce pe lume și a crește generațiile care să le ia locul. Generația snowflakes trăiește intr-o lume a fanteziei, o lume ireală, intr-un clăbuc de săpun (“bubble”) cum spun sociologii. Dorește să creeze o lume utopică, fantezistă, ireală, virtuală. Una care nu poate fi realizată. Sume enorme sunt investite în educatia tinerei generații iar intrebarea tot mai serioasă este dacă nu cumva aceste investiții sunt irosite. Aici rolul părinților e important. E obligația lor să se asigure că copiii lor devin cetățeni maturi și responsabili ai cetății. Ai Careiului.

Atât deocamdată pe această temă.

Să auzim numai de bine și să ne iubim ca frații gemeni!

de Horia Mărieș la 13 November 2016 - 19:13

Din motive (tehnice?) independente de mine, a trebuit “să sparg” textul în patru ca să-l pot posta.
Imi cer scuze, dar nu este vina mea.

Lasati un comentariu