Atenţie! Isus a venit – vine – va veni

• publicat la: 16 November 2016
Atenţie! Isus a venit – vine – va  veni

Perioada postului Crăciunului pe care am  început-o , este o perioadă de aşteptare, de speranţă, şi în acelaşi timp de pregătire pentru venirea lui Isus Cristos, şi tocmai de aceea are o nuanţă de bucurie. Din sufletul şi inima noastră vor trebui să iasă necontenit strigăte, rugăciuni, chemări, ca Mesia, Cristos, să vină, să coboare în mijlocul nostru. Aceste zile pe care noi le trăim,au o semnificaţie particulară. Timpul acesta se caracterizează prin faptul că Dumnezeu  ia iniţiativa, aşa cum a făcut-o la prima creaţie, şi  sfâşie cerurile pentru a se întâlni cu noi. El vine cu iubirea sa fără margini în întâmpinarea noastră si prin faptul  ca omulu este invitat să iasă din izolarea sa, din starea în care se află, pentru a răspunde lui Dumnezeu.

Dacă vom simţi în aceste zile un zbucium, o frământare a inimii, să ştim că nu e altcineva decât Cristos care încearcă să deschidă uşa  şi să intre în sufletul nostru.

Iată un fapt care s-a întâmplat în Italia, la sfârşitul anului 1994. Nicolas, un copil venit în Italia în vacanţă cu familia sa, în timp ce dormea liniştit pe bancheta din spate a maşinii, a fost rănit grav într-un schimb de focuri de criminalii care voiau să-i jefuiască familia. Nicolas a fost dus la spital cu un aparat de respirat, dar violenţa i-a curmat scurta viaţă.

Desigur, un fapt care ar trebui să ne dea de gândit foarte mult în legătură cu starea în care ne aflăm. Ceea ce vrea să ne spună acest exemplu este că indiferent de ce condiţie suntem, bogaţi sau săraci, copii sau bătrâni, bărbaţi sau femei, trebuie să fim oricând gata pentru întâlnirea cu Domnul. Mesajul lui Cristos de a veghea este valabil pentru fiecare dintre noi, indiferent la ce vârstă ne aflăm. Să nu ne jucăm cu veşnicia noastră, cu destinul nostru.

Vegherea este o virtute exigentă: ea cere fidelitate faţă de datoriile credinţei  şi ale dragostei, din care cauză se transformă în perseverenţă. Vegherea cere dezlipirea şirenunţarea la cele pământeşti, dar nu o renunţare sentimentală, ci concretă.

Când mareşalul Antonescu a preluat conducerea ţării, laitmotivul său era: „Va trebui ca totdeauna să fim gata să dăm socoteală de actele noastre. Istoria le va judeca!”    Noi, creştinii, suntem gata să dăm socoteală de actele vieţii noastre? Trebuie să fim mereu pregătiţi, deoarece nu istoria le va judeca, ci judecătorul istoriei – Cristos însuşi.

Desigur, în drumul nostru spre întâlnirea cu Isus Cristos trebuie să fim conştienţi că nu suntem singuri pe acest drum. Aşa cum odinioară Maria a fost alături de Isus în momentele cele mai grele, chiar şi în momentul răstignirii, aşa este cu noi pe drumul nostru spre Cristos, care este viaţa noastră. Dar noi, după cum ne îndeamnă unul din documentele Conciliului al II-lea din Vatican, „trebuie să ne străduim să împlinim cu fidelitate îndatoririle pământeşti, călăuziţi de spiritul evangheliei” (GS 43).

Dacă în viaţa noastră am vegheat mereu în spiritul evangheliei ca să nu se stingă candela faptelor noastre bune, atunci nu ne va fi frică de Cristos, ci vom avea puterea să spunem din tot sufletul:

Să trăim   dară  acest timp de har, prin dechiderea inimii, prin sensibilitate, prin  toleranță, prin a-l accepta pe celălalt.Să   pregătim un loc Pruncului Isus, in inima si  viata   noastră. Dicolo de renuntarea la alimente, trebuie să renunțăm la orgolii,la indiferență, la păcate, la ipocrizie , la răceala la tot ce ne indepărtează de Dumnezeu și de semeni.

Cât timp mai avem,să facem binele!

 

Voi, neguri, bezne, nori şi noapte,

Ce-aţi înecat pământ şi zare,

Fugiţi: se-albeşte cerul, iată,

Cristos din cer din nou apare.

PACE SI BINE  !

Pr.Cristian Tiba  O.F.M.Conv.

Lasati un comentariu