549 de ani de la victoria lui Ștefan cel Mare împotriva lui Matei Corvin la Baia

• publicat la: 15 December 2016
549 de ani de la victoria lui Ștefan cel Mare împotriva lui Matei Corvin la Baia

Bătălia de la Baia (14/15 decembrie 1467) a fost o confruntare între domnul Moldovei, Ştefan cel Mare (1457 – 1504), şi regele Ungariei, Mathias I Corvin (1458 – 1490), determinată de apropierea lui Ştefan de Polonia şi de faptul că Ungaria îl adăpostea din 1459 pe rivalul acestuia, fostul domn Petru Aron (1451 – 1452, 1454 – 1457); la rândul său, Ştefan atacase ţinuturile secuieşti (1461), Chilia (1462) şi sprijinise răscoala nobililor din Transilvania (1467). În aceste condiţii, Mathias Corvin decide să-l pedepsească pe Ştefan şi să-l înlocuiască cu Petru Aron, pe care-l adăpostea din anul 1459 şi care-i făgăduise ascultare.

În noiembrie 1467, regele maghiar trecea pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40.000 de oameni (după alte surse, de circa 25.000), îndreptându-se spre Suceava. Poposind la Târgu Trotuş, la 19 noiembrie, iar apoi la Roman, căruia îi dă foc la 7 decembrie, Mathias Corvin părăseşte Valea Siretului, pentru a înainta pe sub munţi. Înainte de ultima etapă a campaniei, care viza Suceava, regele maghiar îşi stabileşte tabăra, pentru un scurt răgaz, la Baia, unde se afla sediul unei episcopii catolice şi o colonie de saşi.

După lupte de hărţuire pe traseul urmat de oastea maghiară, Ştefan decide să dea bătălia decisivă la Baia, pentru a opri înaintarea regelui maghiar. După unele surse, domnul dispunea de circa 20.000 de luptători, iar după altele, de circa 12.000. Inferioritatea numerică a moldovenilor nu poate fi pusă la îndoială.

Atacul s-a produs noaptea, iar cronicarul polon Jan Długosz povesteşte cum Ştefan: „„gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând…; craiul Matiaş, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal… Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV (1447 – 1492) prin solii săi, în semn de biruinţă”.”

Relatarea lui Jan Długosz se apropie considerabil de modul cum însuşi Ştefan a descris lupta de la Baia, într-o scrisoare adresată regelui Cazimir, fiind foarte probabil ca Długosz să fi avut acces la aceasta, pentru redactarea cronicii sale.

În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467 oastea lui Ștefan a atacat pe neașteptate orașul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale orașului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală, având loc crâncene lupte stradale de noapte, soldate cu mari pierderi omenești pe ambele părți. Grigore Ureche, autorul letopisețului Țării Moldovei relatează că incendiul pus noaptea de moldoveni a creat o mare învălmășeală, în care au fost tăiați cu săbiile aproape jumătate din soldații regelui Matia.

Biruinţa lui Ştefan ar fi fost şi mai deplină, dacă o parte a oştirii, condusă de vornicul Crasneş, ar fi atacat aşa cum plănuise domnul. O posibilă trădare a unei părţi a boierimii este sugerată şi de executarea, după bătălie, a 24 de mari boieri, între care şi vornicul Crasneş, alţi 40, de rang mai mic, fiind traşi în ţeapă.

Matei Corvin ar fi fost rănit cu trei săgeți și cu o lovitură de lance în fund, ceea ce a determinat transportarea sa în mare grabă spre Ungaria.

După dezastrul din Moldova, Mathias Corvin probabil a dorit să întreprindă o expediţie de revanşă, dar evoluţia situaţiei internaţionale, îndeosebi izbucnirea războiului ungaro-boem, nu i-a mai permis. În schimb, Ştefan a mai întreprins în anii 1468 şi 1469 două expediţii de represalii în Transilvania, în cursul cărora, în condiţii neclare, a fost prins Aron Vodă şi executat. Victoria lui Ştefan de la Baia a aşezat pe baze noi relaţiile moldo-maghiare şi a întărit prestigiul intern şi internaţional al domnului.

În anul 1919, după realizarea Marii Uniri, au existat demersuri pentru demolarea monumentului, considerat un simbol al naţionalismului maghiar. O altă variantă a fost mutarea acestuia la Hunedoara, locul de baştină al tatălui regelui, Iancu de Hunedoara. Soluţia salvării monumentului i-a aparţinut istoricului Nicolae Iorga, prin amplasarea unei plăcuţe trilingve, care să evidenţieze originea română a regelui Matia.

În anii de după primul război mondial statul maghiar a solicitat în mai multe rânduri statuia, însă autorităţile române doreau să-l păstreze, referindu-se la dreptul de păstrare din cauza originii române a regelui. În urma dictatului de la Viena statuia a revenit din nou în centrul atenţiei. În anul 1945 a fost îndepărtată de pe postamentul statuii stema Ungariei şi inscripţiaMátyás király, fiind înlocuită cu inscripţia Mathias Rex.

După ce preiau puterea, comuniştii au îndepărtat inscripţia lui Iorga de pe statuie, iar o plăcuţă identică cu cea a istoricului a fost repusă pe statuie în 1992, de Ziua Naţională a României, de către primarul Gheorghe Funar. Plăcuţa atestă originea română a lui Matei Corvin pe care maghiarii îl consideră regele lor şi a fost prilej de dispute între cele două comunităţi.

sursa NapocaNews

Lasati un comentariu