Poemul Zilei. Ninge peste Colinde

• publicat la: 17 decembrie 2016
Poemul Zilei. Ninge peste Colinde
NINGE PESTE COLINDE
 
Se-aşterne-n Ţară decembrie..,
Apar semnale în serie;
Printre atâtea măşti iluzorii
Parcă se-aud colindătorii;
 
Parcă un bocet coboară pe plai..,
Poate-i Zamfir trecut în nai…
 
                                   Parcă e viscolu-n codru nins..,
                                   Poate-n Ciuleandra, Maria s-a prins…
 
Parcă geme taragotul lui Mitru..,
Parcă Enescu e la pupitru…
           
                                   Parcă-i corola de-acord-final
                                   Într-un spectacol cu “Madrigal”…
           
            Pe culmi şi-n văi … cor de flăcăi..,
            Parcă e Bocşa cu moţii săi…
           
                                   Murmură cântec venit din istorie..,
                                   Parcă-i cavalul lui Leşe Grigorie…
 
            Alt cânt divin se-nalţă subţire..,
            Poate-al măicuţelor din mânăstire…
 
                                   Bântuie-n ocini răpite, urgia..,
                                   Parcă se tânguie-n Vicov, Sofia…
           
            Zboară acorduri prin Ţară… şi-afară..,
            Parcă e Hruşcă lipit de chitară…
 
                                   Pe Jii…roi de tremoluri se-aude..,
                                   Parcă e cobza lui Tudor în unde,
                                   Vrăjite de glasul şi struna lui,
                                   De menestrelul la “Curţile Dorului”…
 
            Între “Maluri de Prut” mai tare ca fierul,
“Colindă-n Română Grigore Vieru..,
 
 
Cu glas cernit, sobru şi …cu Zăbavă
Pentru captiva, Soră-bună-Moldavă…
 
Aceleaşi dureri cu rapturi de ţară
Plânse-n colinde iară şi iară…
 
Şi…nu m-aş lipsi de TOATE ACESTE..,
De minţi şi de glasuri sublime, celeste!…
                        Dar..,
 
UNDE-S COPIII, MOŞTENITORII,
MINUNILE FIRII.., COLINDĂTORII,
 
CEI  pentru care s-au născut, ele
Preafrumoasele noastre, colindele!…
 
Unde-s COPIII, flăcări pe VATRĂ?
Către COLINDE…Cine-i mai poartă?
 
Cine mai umblă , cu steaua rotundă
Prin satele noastre uitate în umbră?
 
Mai poate, azi, SATUL LUI BLAGA să fie
MATRICE a TAINEI şi a VEŞNICIEI?
 
                       “Şi mor colindele în sat…
                       Şi moare satul din colinde!… “
                       Şi din comori sacre votive,
                       În scurtă vreme vor ajunge
                       Relicve-n rafturi de arhive.
P.S.
                       De ţi-a plăcut ce ţi-am trimis
                       Răspunde-mi tot aşa..,în scris:
 
O ilustrată-format mic
Sau cinci cuvinte cristaline”
Ascunse tainic într-un plic..,
 
                       Să simt făptura ta aproape
                       Şi gândul-mesager distins,
                       Să mângâi mâna care-a scris!..
 
                      LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE !

Profesorul  şi autorul Stelian Răducanu  oferă spre postare Buletin de Carei această poezie.

 

Buletin de Carei

 

P.S.

Şi această  creaţie lirică cuprinde cuvântul  românesc VATRĂ  drept pentru care  atragem atenţia primarului Kovacs  că vom urmări şi păstra  eventualele articole  rău intenţionate ale consilierului său personal legate de creaţiile scriitorilor români ce colaborează cu Buletin de Carei.

Precizarea  este necesară  în contextul în care o altă poezie a fost prezentată tendenţios cititorilor  de limbă maghiară. Din relatările bunicilor şi părinţilor  noştri  a mai fost o perioadă în Carei în care  limba română şi vorbitorii ei erau prigoniţi  dar nu credeam ca în anul 2016 să revină acele vremuri de tristă amintire.

http://www.buletindecarei.ro/2016/11/un-angajat-al-primarului-kovacs-politician-deranjat-de-revista-vatra-veche.html

Lasati un comentariu