Sf. Mucenic Ştefan, primul martir creştin

• publicat la: 27 December 2016
Sf. Mucenic Ştefan, primul martir creştin

Sfântul Ştefan, pe care credincioşii îl prăznuiesc a treia zi după Naşterea Domnului, a fost, potrivit Scripturii, întâiul Mucenic şi primul dintre diaconi (slujitor) ales de apostoli ca să slujească în Biserică.

“Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia”, relatează sfântul Evanghelist Luca, enumerând primii şapte diaconi aleşi, prin care s-a şi făcut, de altfel, treapta diaconiei în Biserică.

A apărat credinţa cu privire la Mântuitor şi a propovăduit mărturisind cu îndrăzneală că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar a fost judecat şi condamnat de sinedriu pentru hulă împotriva Lui Moise şi a lui Dumnezeu.

Acuzat de blasfemie, iudeii îl omoară cu pietre în Valea lui Iosafat, nu înainte însă ca Sf. Ştefan să îi acuze pe evrei de prigonirea şi de uciderea de proroci, inclusiv de uciderea lui Hristos.

„Voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor 7, 51-53).

Potrivit Tradiţiei, în timp ce Sfântul Ştefan era ucis cu pietre de mulţime, pe Muntele Măslinilor se rugau, dându-i putere de a suferi mucenicia, Maica Domnului, însoţită de Sfântul Ioan.

Aproape toţi mucenicii au avut un sprijin, ocrotitori, îngeri ori apostoli, fie în temniţă unde erau aruncaţi, fie pentru a le vindeca rănile sprea uimirea celor care îi chinuiau. Sfântului Ştefan i s-a arătat însă chiar Dumnezeu Tatal şi Fiul în toată slava.

Din Faptele Apostolilor aflăm că în acele momente, văzându-L în slavă pe Hristos, la dreapta lui Dumnezeu, Sf. Ştefan a murit rugându-se, însă nu doar pentru el, ci şi pentru cei care îl loveau cu pietre.

„Doamne Iisuse, primeşte duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor 7, 59-60).

A fost îngropat cu cinste chiar acolo, însă a dispărut pentru multă vreme, pentru ca în anul 415 trupul său să fie descoperit şi pus cu cinste la Constantinopol, într-o raclă de argint aurit. Astăzi, părţi din sfintele moaşte se află în mai multe locuri din lumea creştină.

Numeroase biserici poartă hramul Sfântului Ştefan şi aproape 400.000 de români, atât femei, cât şi bărbaţi, îşi serbează ziua numelui.

sursa  NapocaNews

Lasati un comentariu