Lansarea cărţii ,,Adrian Păunescu,,

• publicat la: 1 January 2017
Lansarea cărţii ,,Adrian Păunescu,,

Miercuri, 28 decembrie 2016, a avut loc la Târgu Mureş lansarea cărţii ,,Adrian Păunescu,,  în prezenţa autorului  Hajdu  Győző  (cel care se autodefineşte, constant, ca „patriot român de naţionalitate maghiară”) în cadrul manifestării cultural-artistice „Punţi de lumină” un proiect  iniţiat de scriitoarea Mariana Cristescu, preşedintele Asociaţiei Culturale „Punţi de lumină”, şeful secţiei cultură şi artă al cotidianului „Cuvântul liber”.

Cartea ,, Adrian Păunescu,,  a fost   tradusă în limba  română de doamna  Ferencz Rozalia şi  cuprinde  articole apărute în revista bilingvă „Egyutt – Împreună”, în „Flacăra lui Adrian Păunescu” şi în cotidianul „Cuvântul liber” din Târgu-Mureş, precum şi cuvântări rostite de autor cu prilejul unor manifestări culturale.

„Văzându-i pe marii fanfaroni maghiari care vor să-l nimicească pe marele poet Adrian Păunescu, m-am gândit că volumul meu va combate atacurile mârşave ale celor înstrăinaţi din cauza sentimentului de ură”, şi-a explicat autorul această impresionantă pledoarie „pentru solidaritate, fraternitate şi prietenie” a declarat autorul.

Despre cartea  scriitorului Hajdu Győző dedicată memoriei lui Adrian Păunescu  putem citi un material semnat  de  scriitorul şi publicistul  binecunoscut Lazăr Lădariu de la  cotidianul  ,,Cuvânul liber,,   din Târgu Mureş.

,,Tristă, parcă tot mai tristă ne pare acea zi de 5 noiembrie a plecării dintre noi a marelui poet Adrian Păunescu, înnegrind fila calendarului în fiecare an al aducerilor aminte.
Aceasta-i şi senzaţia pe care am avut-o, citind cartea prietenului şi scriitorului Hajdu Győző, despre marele poet Adrian Păunescu. Citesc şi parcă-l văd pe „poetul fără frontiere” aplecat peste versurile: „Dacă mâine ar începe lumea, / Ce-aş păstra din tot ce am acum / Şi în calendare ar fi lunea, / Lunea începutului de drum. / După foc şi pază-rea şi fum?”. Aşa se întreba poetul. Nimic poetul n-ar păstra: „nici certificate de botez, nici buletine de identitate, nici tancuri, nici tunuri…”, ci acel nume bun cum reiese din rândurile încredinţate paginii de carte de Hajdu Győző: „Întreaga viaţă a lui Adrian Păunescu este o mărturie splendidă a adevărului rostit de Tamasi Aron: «Omul este mai mult decât scriitor!». Iar răspunsul lui Adrian Păunescu a fost cel care jura pe dragoste pentru fraţii maghiari: „Trebuie să ne fie limpede că separatismul, la care ne instigă unele forţe străine sau anumite fapte din ţara noastră, nu are învingători. Pe acest «front» vom putea fi, cu toţii, doar perdanţi”.
Iar de-ar fi acel început de nou Pământ, în viaţa asta de noroc şi nenoroc, Adrian Păunescu scria: „Mă simt român, din bornă de plămân, / Născut şi educat de Vale-Deal, / Dar, până la sfârşit am să rămân / Un trist şi simplu om universal / Român, adică om universal”. „Extremişti şi şovinii maghiari – scrie Hajdu Győző –, înstrăinaţi de acel sentiment de ură, ar fi trebuit, demult, să îi ceară scuze poetului Adrian Păunescu!, cel care a tradus în limba lui Eminescu, versuri ale poeţilor maghiari clasici şi din literatura populară secuiască”.
General cu epoleţii aurii ai poeziei, încărcaţi de stele lirice, prin spaţiile imaginare, imposibil de conceput, fără trăire, bucurie, dar şi fără tristeţe în acest timp blestemat al învolburărilor tot mai des azi stârnite printre noi, cei ajunşi mai înspre seară, scriitorul Hajdu Győző precizează: „Crezul lui Adrian Păunescu despre prietenie, fraternitate, solidaritate este cel cunoscut. Dintre sentimentele sociale nu există unul mai stimulator, decât manifestarea unităţii, a solidarităţii şi a fraternităţii faţă de cel cu care împărtăşim acelaşi destin istoric”. Păunescu o făcea prin scris, o făcea prin spectacolele Cenaclului „Flacăra”, dar şi prin colaborarea la revista „Együtt – Împreună”.
Prin acea pulbere de aur, amândoi, Győző şi eu, îl vedem pe Adrian Păunescu, privindu-l cu acel ciudat sentiment că rămâne una din rudele apropiate şi dragi. Şi, pentru totdeauna, cu sentimentul ăsta am rămas, nu cu acele cuvinte săpate pe o piatră din Tomis: „Celor plecaţi, de noi nu le mai este dor!”. Nouă, de cei luaţi dintre noi, Hajdu Győző ne dovedeşte că ne este dor, chiar ocupând acel loc pentru somnul veşniciei, sub acel braţ al Crucii. Într-o întoarcere în timp, pe căile memoriei, Hajdu Győző aminteşte de vremurile, mai de demult, când poeziile „Analfabeţilor””, „Arestaţi ţăranii!”, „Rugăciune pentru satul românesc”, „Doamne, ocroteşte-i pe români!” şi altele erau cenzurate, neconvenind mai-merilor zilei.
Hajdu Győző a fost „până la capăt” cu Adrian Păunescu, cu acel sentiment că „Literatura, poezia sunt mai presus decât politica cea oarbă şi surdă”. Îl vedem, îl ştim, aproape siguri suntem că Adrian Păunescu, cu a lui rădăcină venind din pământul basarabean, altfel a auzit acea „Scrisoare din Basarabia”, a lui Grigore Vieru: „Dragi, fraţi, de dincolo de Prut, //…// Mi-e dor de voi şi vă sărut.”
Scrisul lui Hajdu Győző, prin această carte dedicată lui Adrian Păunescu, este şi o lacrimă din Transilvania noastră, care cade pe crucea nemuririi visurilor şi versurilor lui, mai ales acum, când „De-un timp încoace s-a sfârşit urcuşul, / E toamnă şi, spre seară, e şi frig”.
Adrian Păunescu a tradus şi a fost tradus din şi de poetul Ferenc Barany, iar în ziua în care România a devenit mai săracă prin plecarea dintre noi a lui Adrian Păunescu, Hajdu Győző scria: „Vei rămâne cu mine şi ca un frate român de neuitat, dar şi ca un poet de geniu ale cărui poezii vor vibra necontenit, precum în inimile milioanelor de admiratori ai poemelor tale”.

Cu gândul pregătirii pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, Hajdu Győző i-a dedicat pagini poetului în „Cuvântul liber”, considerând că „Adrian Păunescu este contemporan cu noi!”, cel care, referindu-se la revista „Együtt – Împreună”, spunea: «Împreună» este mai puţin greu!”.
Prietenul şi scriitorul român, de etnie maghiară, mare iubitor de Românie, al cărei cetăţean este, prin cartea de faţă Hajdu Győző doreşte să alunge acel vânt de uitare pe acest pământ, şi frigul din acea „lumină îngerească” a Sărbătorilor, a viitorului an 2017, prin care, pe Adrian Păunescu îl vedem trecând, maiestuos, ca un paşă al poeziei, până şi în amintirile noastre, dintr-un alt viitor amurg,,.

LAZĂR LĂDARIU

În timp ce la Târgu-Mureş  lansarea cărţii despre  activitatea  marelui  patriot Adrian Păunescu este  prilej de mare sărbătoare culturală la care au participat  nume sonore din domeniul cultural şi jurnalistic, la Carei  numele său este prilej de batjocură  din partea  unui bloger extrem de fin de primar , deranjat de faptul că cineva a făcut cunoscute problemele cu care se confruntă românii din această parte de ţară.  Deşi  caracterizarea de   ,,şoptitor imbecil,,   se adresează fiului lui Adrian Păunescu, Andrei,  la  final    urările sarcastice  sunt adresate  regretatului  Adrian Păunescu. Spre deosebire de Târgu-Mureş, la Carei administraţia locală este exclusiv UDMR fapt ce permite ca românii să fie  desconsideraţi  dacă nu se supun regulilor impuse de  aceasta.

Buletin de Carei

comentarii

de Horia Mărieș la 2 January 2017 - 05:32

Foarte sincer vorbind, habar n-aveam până acum la ce echipă a jucat Hajdu Győző.

Constat acum, după ce m-am mai informat nițel, că n-are de loc o “presă” favorabilă din partea UDMR-ului (RMDSZ), fiind catalogat, printre multe altele “Ceausescut nyíltan kiszolgáló, hangsúlyosan az RMDSZ-szel szemben álló Hajdu Győző”.

Mă mir că nu l-au făcut de-a dreptul “coadă de topor” și “trădător de neam”. Urmează să-l facă.

Mă mai mir că Hajdu Győző n-a absolvit Facultatea de Ziaristică la Academia “Ștefan Gheorghiu” așa cum se pare că a fost muszaj (fiindcă altfel n-a fost capabil să facă o școală) pentru cel care redactează un săptămânal tipărit careian.

http://udvardy.adatbank.transindex.ro/index.php?action=nevmutato&nevmutato=Hajdu%20Gy%C5%91z%C5%91,%20Hajd%C3%BA%20Gy%C5%91z%C5%91

Lasati un comentariu