64 de ani fără Iuliu Maniu – o comemorare necesară

• publicat la: 5 February 2017
64 de ani fără Iuliu Maniu – o comemorare necesară

La data de 5 februarie 1953, ora 09.00, Oficiul de Stare Civilă al Sfatului Popular al oraşului Sighet, regiunea Baia Mare, emitea “Actul de moarte “ al lui Iuliu Maniu, “fără ocupaţie”, fiul lui Ioan şi Clara, născut în comuna Şimlău [n.n. satul Bădăcin], raionul şi regiunea Oradea, la 8 ianuarie 1873.

Sfârşirea vieţii lui Maniu s-a petrecut în Penitenciarul Deţinuţilor Politici de la Sighet, unde nu a avut parte de mormânt şi cruce, fiind înhumat într-o groapă comună.

Am aniversat la data de 8 ianuarie 144 de ani de la naşterea omului politic reprezentativ, luptător de seamăîn slujba idealului naţional al românilor din Transilvania şi, în acelaşi timp, unul dintre oamenii politici care au dominat viaţa politică dintre cele două războaie mondiale.Numărul de ani care marchează atât naşterea, cât şi trecerea la veşnicie a lui Iuliu Maniu ar fi îndreptăţit la mult mai multă „aducere aminte” şi la o cât mai dreaptă reflecţie şi judecată asupra luminilor şi umbrelor personalităţii sale publice, atât de profund implicată în istoria României din prima jumătate a secolului trecut.

Maniu a fost idolul prea iubit şi nepus la îndoiala al Transilvaniei pentru mai mult de o generaţie.

Prestigiul şi autoritatea sa s-au răspândit în toată România, până a devenit, în ochii şi mintea întregii naţiuni, simbolul rezistenţei îndelungate împotriva tiraniei străine şi din ţară.

Mintea sa nu concepea odihna sau indiferenţa. O absenţă leneşă era fără înteles pentru el; ceea ce căuta el era lupta pentru triumful unei idei”.

În anul 1986, cu prilejul împlinirii a 33 de ani de părăsirea acestei lumi de către Iuliu Maniu, un grup de tineri din Bădăcin a cântat, în premieră şi în mare taină, „Imnul lui Iuliu Maniu”, pe versurile „poetului” local Pop Ioan :” Îl simt cum mai vine/ Mai vine pe acasă,/ Îl vad cum se aşază/ Cu satul la masă,/ Şi-şi varsă durerea/ Sădind-o în noi/ Generaţii ca mine,/ Ca tine, ca voi./ Refren: Să cântăm despre Iuliu/ Despre „Sfinx” să cântăm,/ Toata lacrima noastră/ Pentru el s-o vărsăm. (…)”.

Dincolo de orice controverse, care sunt pe măsura staturii omului politic, Iuliu Maniu este parte a istoriei României, iar memoria sa trebuie păstrată vie în conştiinţa noastră, ca îndreptar de axiologie politică.

La Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet au loc manifestări comemorative, la împlinirea a 64 de ani de la moartea marelui om politic Iuliu Maniu, făuritorul Marii Uniri.

La celula din fosta închisoare politică a avut loc o rugăciune comună a preoţilor greco-catolici şi ortodocşi. Personalitatea politică a liderului Partidului Naţional Ţărănesc din anii 1926 – 1933, 1937 – 1947, fost prim-ministru şi membru al Academiei Române, este evocată prin referate şi comunicări ştiinţifice în sala de conferinţe a Primăriei Sighet. După ora 13:00, la groapa comună din Cimitirul Săracilor de la marginea Sighetului are loc o slujbă religioasă de comemorare a marelui cărturar Iuliu Maniu şi a celorlalţi martiri.

În urma înscenării de la Tămădău a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Este trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. În august 1951 este transferat împreună cu Mihalache și alți național-țărăniști la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viață la 5 februarie 1953 la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea Sighetului.

Lasati un comentariu