Dragobetele, sărbătoarea românească a dragostei cu o tradiție milenară

• publicat la: 13 February 2017
Dragobetele, sărbătoarea românească a dragostei cu o tradiție milenară

 

Pe 24 februarie se celebrează Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români. Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii.

Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.

DRAGOBETELE, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romană, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greacă.

Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-si piarda mintile.

O alta traditie spune ca Dragobetele a fost transformat intr-o buruiana numita Navalnic, de Maica Precista, dupa ce nesabuitul a indraznit sa ii incurce si ei cărările.

In lumea satului românesc, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sarbatorit pe 24 si 28 februarie sau pe 1 si 25 martie, potrivit cercetatorului Ion Ghinoiu, autorul volumului “Zile si mituri”. Probabil ca, in vechime, 24 februarie marca inceputul primăverii, ziua când natura se trezeste, ursul iese din bârlog, păsările isi fac cuiburi, iar omul trebuia să participe si el la bucuria naturii.

In ziua respectiva, semnalul era dat de pasarile nemigratoare, care se strangeau in stoluri, ciripeau, se imperecheau si incepeau sa-si construiasca cuiburile. Despre “pasarile” neinsotite la Dragobete stia toată lumea că rămân singure si fara pui până in aceeasi zi a anului următor.

După modelul zburătoarelor, fetele si băietii se intâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne indrăgostiti pe parcursul intregului an. Daca timpul era favorabil, imbrăcati de sarbatoare, fetele si flăcăii se intâlneau in fata bisericii si plecau să caute prin păduri si lunci flori de primavara.

In sudul României (Mehedinti), fata se intorcea in sat alergând, obicei numit “zburătorit”, urmărită de câte un băiat căruia ii căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il plăcea, il săruta in văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregătesc pentru toamnă.

Din zapada netopita fetele strangeau de cu seara ultimile ramasite – zapada zanelor, iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru diferite descantece de dragoste.

Nici oamenii mai in vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea in care urmau să aibă grijă de toate orătăniile din ograda, dar si de păsările cerului. in aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor.

In aceasta zi, satele românesti răsunau de veselia tinerilor si de zicala: “Dragobetele sărută fetele”. Sunt multe credintele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea ca cine participa la aceasta sarbatoare avea sa fie ferit de bolile anului, mai ales de febra, si ca Dragobetele ii ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat.

Steaua acestui flacau, a carui evocare actiona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a inceput sa apuna in a doua jumatate a secolului al XX-lea. intr-un fel, Dragobetele a fost si el o victima a comunismului.

După Revolutie, locul lui a fost luat treptat de Sfântul Valentin, care a fost importat din lumea occidentală si care este sarbatorit constiincios pe 14 februarie. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferentiază de blajinitatea Sfântului Valentin , fiind un bărbat chipes si neastâmpărat.

Dragobete rămâne sărbătoarea românească a dragostei cu o tradiție milenară pe meleagurile noastre!


comentarii

Lasati un comentariu