153 de ani de la moartea lui Simion Bărnuțiu – ideologului Revoluţiei de la 1848

• publicat la: 28 mai 2017
153 de ani de la moartea lui Simion Bărnuțiu – ideologului Revoluţiei de la 1848

El s-a  născut la 21 iulie 1808 în Bocşa (Sălaj), într-o familie săracă. Simion Bărnuţiu vine la Carei pentru a urma timp de cinci ani studiile la Liceul Piarist, pe care l-a absolvit în 1825, fiind un elev eminent. Şi-a dedicat toată viaţa sa  poporului român din care a făcut parte.

Marele profesor Simion Bărnuţiu a redactat cele mai importante documente programatice ale Revoluţiei românilor ardeleni şi a continuat să apere drepturile acestora şi după anul 1849. Simion Bărnuţiu a marcat istoria politică a românilor într-un mod profund şi ireversibil. Autor al celor mai importante documente programatice ale Revoluţiei românilor ardeleni de la 1848 – 1849, după încheierea Revoluţiei, el a devenit profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, apoi, după înfiinţarea Universităţii din Iaşi, ca urmare a iniţiativei principelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, Simion Bărnuţiu a devenit profesor la această instituţie de învăţământ superior. În această calitate, el a format generaţia oamenilor politici care au obţinut recunoaşterea independenţei de stat a României şi a transformării sale în Regat.

Participând la Adunarea de pe Câmpia Libertății din 3/15 mai 1848, Andrei Mureșanu a fost impresionat îndeosebi de Discursul lui Simion Bărnuțiu și de Jurământul depus în acea zi de mărire, libertate și demnitate națională.

Unii istorici literari afirmă chiar că Andrei Mureșanu, cu vocea lui puternică și clară, ar fi citit Jurământul pe Câmpul Libertății. Întors la Brașov, poetul, după mărturisirea soției, a fost cuprins de febra inspirației și, în noaptea care a urmat, a scris versurile poeziei care l-a făcut celebru. Este o primă asemănare: așa cum Andrei Mureșanu își datorează notorietatea acestui imn al Revoluției pașoptiste transilvane, Simion Bărnuțiu este celebru prin Discursul rostit în Catedrala Blajului, programul ideologic și politic al Revoluției. Ambii scriitori invocă originea romană și trecutul eroic, cu un rost pedagogic clar: pentru a stimula și a dinamiza energiile civice ale contemporanilor.

Pericolul răpirii limbii este o temă comună la scriitorii transilvăneni începând cu pașoptiștii Simion Bărnuțiu și Andrei Mureșanu: „…în deșert se va mira posteritatea cum de n-am cunoscut noi că fiecare națiune numai atâta onoare are înaintea statului câtă onoare și valoare are limba ei…, nu era lucru mai strălucit și mai măreț, înaintea neamurilor și a dumnezeilor ca să ne oștim pentru nemurire și mai bine să descindem toți în morminte la părinții noștri, încoronați cu glorie decât să lăsăm o infamie sempiternă ereditate nefericiților noștri strănepoți?”

Răsunetul lui Mureșanu și Discursul lui Simion Bărnuțiu sunt manifeste ale unității naționale. Celebrul vers al lui Mureșanu „Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri” ne apare ca un ecou din pledoaria pentru unitatea de cuget și simțire din scrierea lui Bărnuțiu: „Uniți-vă cu poporul toți, preoți, nobili, cetățeni, ostași, învățați și vă consultați cu un cuget asupra mijloacelor reînnoirii naționale”.

Înălțătoarea chemare a lui Andrei Mureșanu își are desigur izvorul în convingerile, sentimentele și aspirațiile mulțimii din Transilvania, care rostise impresionant la Adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj din 3/15 mai 1848 „Noi vrem să ne unim cu Ţara!”, dar și în această splendidă perioadă a discursului bărnuțian, adevărat imn închinat unirii: „Unirea trebuie să înflorească întotdeauna între români și ca mijlocul cel dintâi al revendicării și conservării libertății naționale, a cărei lipsă nu o poate împlini nici un alt mijloc fără de unire.

De aici se cunoaște necesitatea ca adunarea să se lege solemn cu jurământ în numele întregii națiuni că, precum e unită astăzi pentru un scop în această adunare, așa va rămâne în etern, va apăra existența și libertatea și va lucra pentru cultura și fericirea națiunii întregi cu puteri unite. Unirea, întărită într-acest chip, va forma o putere națională care va câștiga respectul națiunii române, chiar în fața altora care până acum n-au recunoscut nici o obligațiune către români. Fragmentul este revelator și pentru o altă coordonată a conținutului ideatic al celor două scrieri: libertatea și unitatea națională în viziunea ideologiei pașoptiste sunt complementare și se condiționează reciproc.

Simion Bărnuţiu a murit în anul 1864 într-o zi de 28 mai în  drum spre satul său natal, Bocşa, în timp ce poposea lângă o fântână de lângă Sânmihaiu Amlaşului. El era însoţit de nepotul său, Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu România din 1 Decembrie 1918.

Despărţământul ASTRA CArei

Lasati un comentariu