Poeţi români condamnaţi pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. Vasile Militaru şi Imnul Neamului

• publicat la: 9 July 2017
Poeţi români condamnaţi pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. Vasile Militaru şi Imnul Neamului

Este un mare scriitor şi poet creştin. Iar după unii critici, cel mai mare fabulist român din secolul XX. A ştiut să convertească în mod autentic credinţa într-o creaţie poetică profundă. Vasile Militaru a fost arestat în 1959 de Securitate pentru „vina” de a „deţine publicaţii interzise”, adică religioase, şi a fost condamnat, potrivit unei hotărâri a Tribunalului Militar Craiova, fără drept de apel, la 20 de ani de temniţă şi confiscarea totală a averii. Bolnav, încolţit de torţionari nemiloşi, şi-a dat sufletul în ziua de 8 iulie 1959, în închisoarea vâlceană Ocnele Mari.

Vasile Militaru s-a născut la 21 septembrie 1885, în comuna Dobreni-Câmpurel, judeţul Ilfov, fiu de ţăran. După terminarea cursului primar ajută pe tatăl său în gospodărie. Citea cu nesaţ volume din biblioteca şcolii şi pe cele ale unui vecin din sat. Autodidact, cu o inteligenţă peste medie, cunoştinţele desprinse din lecturile timpurii l-au ajutat să-şi dezvolte orizontul cunoaşterii şi să scrie versuri de la vârsta de 15 ani.

La 18 ani i s-au publicat cele dintâi poezii în revista „Literatură şi artă română”. Venit în Bucureşti, adolescent fiind, îi cunoaşte pe Al. Vlahuţă şi pe B. Delavrancea şi, la intervenţia acestora, este angajat la Ministerul Învăţământului. Astfel reuşeşte să-şi completeze studiile şi să-şi publice opera.

Din numeroasele volume apărute, cităm: Stropi de rouă; Temelie de veac nou; Cântare neamului; Chiot pentru neamul meu; Ben Hamar cântă (poeme arabe); Ilinca şi harul busuiocului (piesă de teatru); Vorbe cu tâlc (cugetări, maxime, aforisme); Cântecele vinului. Considerat unul din marii noştri fabulişti, ne-a lăsat volumele de fabule: Fabule I, Viermi şi stele, Fabule II, Fabule III. Amintim şi volumele destinate copiilor: Graur cel nesocotit; Merele de aur. A mai scris opere cu caracter religios ce nu au mai putut fi publicate şi se află în manuscris la soţia scriitorului, actriţa Telly Barbu Militaru: Divina zidire; Şoaptele îngerilor şi Poemele nemuririi; Scara către cer; Iov etc. Primele două au apărut după 1989.

A însoţit Armata română în războiul de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei. A îmbărbătat ostaşii cu cântece şi poezii patriotice, versuri adunate mai apoi în volumele „Eroii de la Stalingrad” (1943) şi „Atacul”.

După bolşevizarea României, Vasile Militaru nu a mai putut publica nici un rând. Aşa se face că în ultimii 15 ani de viaţă, după al Doilea Război Mondial, a compus poezii religioase care alcătuiesc „Poemele nemuririi”, „Şoaptele îngerilor”, poemul „Biserica Bucur Ciobanul”, „Cartea lui Iov”, „Scară către Dumnezeu”, toate tipărite postum după 1999.

Arestat în ianuarie 1959, este condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 20 de ani temniţă grea pentru crima de uneltire contra ordinei sociale şi deţinere de publicaţii interzise (e vorba de propriile poezii publicate).
A decedat în închisoarea Ocnele Mari, la 8 iulie 1959, după şase luni de la arestare.

Veniţi, români din larga zare,

Mereu să fim uniţi, mereu,
Să făurim o ţară mare,
Să placă şi lui Dumnezeu!

Şi când spre noi veni-vor iară
Vrăşmaşii care vin şi pier,
Noi să fim trăznet ce doboară
Stejari cu fruntea pân-la cer!
Să ştie cei ce pradă vor
Că-aici va fi mormântul lor.

Că noi prin munţi şi văi mănoase,
Pe care ard făclii de maci,
Avem comori de sfinte oase:
Avem strămoşi romani şi daci!

Trăit-am veacuri de robie;
Strămoşii ne-au fost traşi pe roţi,
Dar am păstrat a noastră glie
Şi vom păstra-o-n viaţă toţi!

Vasile Militaru

Rugăciune

Mărire Ţie, Doamne Sfinte,
Că mi-ai dat viaţă, o comoară,
Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
Şi toate câte mă-nconjoară.
Să fiu mereu iubit de Tine
Eu voi munci din răsputere,
Mereu voi face numai bine
Şi voi fi numai mângâiere.
Voi înflori prin fapte bune
Aşa cum înfloreşte mărul
Şi-n toată vorba mea voi spune
De-a pururi numai adevărul.
Cu toţi copiii voi fi frate
Şi nu voi şti ce este ura
Spre clevetiri şi nedreptate
Eu, Doamne, n-oi deschide gura.
Flămândului s-astâmpăr chinul
Voi frânge pâinea mea în două,
Voi fi curat precum e crinul
Scăldat în boabele de rouă.
Cu milă inima-mi va bate
Şi voi iubi cu milă sfântă
Pe orişicare vietate
Ce-n lumea asta nu cuvântă.
Aşa mă leg, cu dor fierbinte,
Să-mi fie fapta şi cuvântul
Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte,
Cum îmi voi ţine legământul.

Lasati un comentariu