30 AUGUST 1940- 77 de ani de la odiosul Dictat de la Viena. Românii majoritari din Transilvania sub dictatura hortystă
Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.
Aceasta este marturia preotului din satul Ianculesti ce apartine de Carei despre acele zile in care romanii au suportat orori greu de imaginat doar pentru vina de a se fi nascut romani.
http://adevarul.ro/locale/satu-mare/declaratii-preot-dictat-1_52418900c7b855ff56bda27b/index.html
Presa și ulterior istoriografia română din vremea lui Ceauşescu a numit această procedură „dictat” (termen preluat din limba germană, Diktat). În realitate termenul de Arbitraj este corect folosit corect de istoricii străini privind cedarea Transilvaniei de Nord către Ungaria la presiunea Germaniei şi italia dar cu acceptul conducerii politice a României şi a Regelui Carol al II-lea. La 30 august 1940 a existat şi varianta respingerii arbitajului negociat de Mussolini şi Hitler la presiunea amiralului Horthy şi intrarea în război a României cu Ungaria. În perioada începerii războiului au existat ţări ca şi Serbia, Polonia sau Grecia care au refuzat orice cedare teritorială şi au luptat cu arma în mână să-şi apere pământul şi demnitatea naţională. La noi, clasa politică şi regele curvar au preferat să cedeze ruşinos, fără un glonte tras de armă, teritorul Transilvaniei de Nord spre ruşinea Europei şi ca un exemplu prost de laşitate pentru generaţiile de români. Rezistenţa militară ar fi spălat onoarea României în faţa Istoriei. Cedarea fără luptă induce marilor puteri ideea că România mai poate fi sacrificată pentru că poporul şi politicienii cedează uşor la prima ameninţare.
Politicienii români au negociat teritoriul naţional şi populaţia română rămasă în zona de ocupaţie maghiară ca pe nişte vite duse la abator.
Trasarea noii frontiere a fost supervizată personal de Hitler, interesat de regiunea petroliferă a Prahovei, astfel că noua graniță ajungea la doar câțiva zeci de km de ea. Miniștrii de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, și cel al Italiei, Galeazzo Ciano, au comunicat separat decizia sa delegațiilor română și maghiară, la 30 august 1940, în Palatul Belvedere din Viena.
Dacă credeţi că politicienii români au învăţat ceva din istoria tragică de la Viena ceva , vă înşelaţi amarnic. În municipiul Carei din România conducerea oraşului este exclusiv maghiară, românii neavând niciun reprezentant. Nici macar unul dintre monumentele românilor nu este reabilitat din bugetul local gestionat doar de conducerea UDMR a orasului. A fost nevoie de interventia Buletin de Carei pentru ca din acest an scolar sa avem clase de meserii si in limba româna. Anul trecut, la sarbatoarea zilelor satului Ianculesti ce apartine de Carei, Asociatia fostilor refugiati si expulzati prin Dictatul de la Viena nu a fost lasata sa il premieze pe cel mai varstnic refugiat.
http://ziarulfaclia.ro/consecintele-nefaste-ale-dictatului-de-la-viena-din-30-august-1940/
Buletin de Carei
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Protestatarul din umbra la 19 septembrie 2017 - 17:21
Asi ca Bucurestiul ne-a facut si ne face de ris.Daca nu cedau nordul Transilvaniei ,Germania ocupa toata Romania.Au preferat sa ne vinda ca pe vite in vagoane de vite ca sa i-si scape pilea.Asa fac si azi cu pragul de 10% pentru folosirea limbii maghiare.Aceasta este stilul de politica al miticilor, mici la minte mici la suflet mici in farfurie.
de vasile la 19 septembrie 2017 - 17:54
mosulika nu trebuie sa te plingi de Bucuresti ca tu stai in spate la monitor si scrii anonime si nu ai curaj sa iesi in fata ca sa spui ce te doare!esti penibilos si jalnic de ipocrit!
cauti mereu vinovati in alta parte in loc sa iesi de la caldurica si sa iti rezolvi problema.LASULE!
de Horia Mãries la 19 septembrie 2017 - 20:07
@Vasile: Corectã pozitia Dvs.
Protestarul ãla neînteles si din umbrã îndrugã numai absurditãti.
Asta dupã ce papã mici ca si garniturã la un bogrács.
de unio la 21 septembrie 2017 - 19:15
@umbra
Mai intai, in IUNIE 1940, Carol al II-lea a cedat Basarabia, nordul Bucovinei si Herta. Daca a cedat in iunie, credeti ca se apuca sa reziste in august? Oricum, in acel moment, Romania era amenintata atat de rusi, cat si de bulgari si unguri, deci a te angaja intr-un razboi simultan cu trei inamici, riscand disparitia statului roman nu era o decizie usor de luat. Nu stim ce s-ar fi intamplat daca Romania ar fi rezistat ultimatumului (desi au fost doua note ultimative, nu doar una!) sovietic. Poate am fi patit ca Polonia, sa fim facuti sandwich intre rusi si germani. Numai ca Polonia nu renuntase la garantiile franco-engleze. Romania, da. Deci, dupa un razboi pierdut, cu statul desfiintat, cam care ar fi fost sansele refacerii statului roman? Imposibil de raspuns. Cu atat mai mult cu cat Polonia insasi, cu toata rezistenta sa eroica si cu tot sprijinul anglo-francez, a fost mutata mai spre vest cu JUMATATE din teritoriul sau, jumatatea rasariteana ramanand agresorilor sovietici. Nu exista absolut nici o garantie ca Romania s-ar fi putut reface dupa razboiul pierdut.
de unio la 21 septembrie 2017 - 19:24
Termenul de „arbitraj”, folosit de istoricii straini, este INCORECT dintr-un motiv extrem de simplu: Romania / statul roman nu a cerut nimanui sa arbitreze! Germania si Italia s-au erijat in arbitri, adica s-au „delegat” singure ca arbitre in situatia in care discutiile romano-ungare erau in impas, pentru ca ungurii cereau teritorii, iar romanii considerau ca un schimb de populatie era suficient. Romania nu a avut nevoie de arbitraj in chestiunea pretentiilor unguresti. Dar Germania si Italia, sub amenintarea ca altfel va fi sfarsitul Romaniei au fortat trimiterea unei delegatii cu depline puteri care sa consimta la ceea ce vor hotari cei doi dictatori fascisti.