Pagina principala / Opinii / O candelă aprinsă. In memoriam Muszka Ágnes

O candelă aprinsă. In memoriam Muszka Ágnes

O candelă aprinsă. Un nume pe un pupitru.

Intrăm în Cancelarie, lumânarea arde pe masă. O privim pe furiș, în timp ce ne vedem de ale noastre. Așa am învățat de la Ági. Pentru că în acest ev al superficialului, în care modelele sunt aproape inexistente, a trăit un om care a fost pentru toți un model. Așezați lângă lumânare, după ce ne-am desprins cu greu privirea de la acel nume, împărtășim amintiri cu și despre ea. Fiecare spune ce-i vine în minte.

A educat. Educația a fost vocația ei și nici nu mai contează dacă acest lucru se datorează cunoștințelor uriașe sau frumuseții interioare pe care o împărtășea cu oricine, oricând. Noi nu putem spune, cu siguranță, ce a transmis ea elevilor săi. Dar putem intui: cunoștințe, verticalitate, dragoste, foarte multă dăruire, un drum în viață. Iar, între timp, și noi am învățat de la ea arta educației.

A construit. O școală e construită nu din ziduri, ci din sufletele care le țin laolaltă. Și ea a făcut acest lucru. A organizat, a regizat, a emanat idei uluitoare, în timp ce rezolva problemele care apăreau în calea ei, în calea noastră… Nu conta a cui cale. Și o făcea fără să-și știrbească din vocația de a fi o mamă extraordinară într-o familie minunată. Nu se pierdea niciodată în marea de probleme și de responsabilități, se mobiliza, iar ordinea era mereu asul ei din mânecă. Noi o urmăream și învățam de la ea.

A ajutat. Pe oricine, în orice problemă, oricând. Discretă, ca o umbră mătăsoasă, mereu acolo. La școală, acasă. Colegă, mamă, prietenă. La bine și la greu. O urmăream mereu și am deprins încet tainele acestui mod de viață.

A crezut. Avea o lumină interioară de neînțeles.

Adierea pasului într-o pauză oarecare, o privire de-o clipă ne învăluiau în această lumină. Oare am putea învăța și acest lucru de la ea? Nu vom ști niciodată. Cert este că lumina aceasta e una care rămâne. Și nu e doar o candelă aprinsă!

 

Colectivul LTC

comentarii