Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe – Ocrotitorul Oştirii

• publicat la: 22 aprilie 2018
Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe – Ocrotitorul Oştirii

Sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, Sfântul Gheorghe este considerat unul dintre cei mai mari şi mai de temut sfinţi ai creştinismului. Biserica ortodoxă din Ianculeşti are hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Preotul paroh are numele de Gheorghe prilej cu care Buletin de Carei îi urează ,,LA MULŢI ANI!,,

Cunoscut în tradiţia populară drept San-George sau Sângeorz, Sf. Gheorghe  este patronul naturii înverzite, al vegetaţiei, al vitelor şi al oilor. Legate de ziua de Sf. Gheorghe sunt şi o mulţime de tradiţii şi superstiţii pe care românii le păstrează, în general, cu sfinţenie.

Sfântul marele mucenic Gheorghe  general de armată pe timpul impăratului Diocletian, Ocrotitorul Oştirii. Aceasta a fost “titulatura” folosită de catre Armata României pana in anul 1996, când printr-un ordin al ministrului Apărării Nationale s-au nominalizat ocrotitorii spirituali pentru fiecare categorie de forţă armată. Astfel, aviatorii, respectiv Statul Major al Fortelor Aeriene, au ales ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, marinarii, respectiv Statul Major al Fortelor Navale, au ales-o ca ocrotitoare pe Sfânta Fecioară Maria, iar Statul Major al Fortelor Terestre a ales ca patron spiritual pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Sfântul Gheorghe a trăit pe vremea imparatului Diocletian, s-a născut in Capadochia, fiu al unor părinti crestini si invăţat din tinerete in dreapta credinta. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa din Capadochia in Palestina, fiind cu neamul de acolo si având acolo multe averi si mosteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a făcut pretuit si, imbratisând slujba armelor, in scurtă vreme, a cucerit cele mai inalte cinstiri, pana si dregatoria de conducator de oaste, in garda imparatului.

Se stie că, desi păgân, impăratul Diocletian până la anul 303 nu a luat nici o măsură impotriva crestinilor. Aceasta stare de lucruri a ingăduit crestinilor vrednici, să urce până la cele mai inalte slujbe in impărătie. In anul 303 insă, din indemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocletian l-a luat ca insotitor la domnie, a aprins prigoana impotriva crestinilor. Istoria crestinătăţii stă martoră că, din anul 303 pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfantul Imparat Constantin a dat pace crestinilor), Biserica a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga , cu pretul vietii lor, intre zeii păgâni si Hristos.

Cunoscând, deci, decretul de prigonire impotriva crestinilor, indată Gheorghe s-a infatisat singur inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imparatesti a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului ca ucenic al lui Hristos. Uimit de aceasta marturisire si indemnat de Galeriu, Diocletian a dat porunca sa fie dus in temnita si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta. Si a fost trecut prin toate vamile muceniciei: loviri cu sulita, batai la talpi, lespezi de piatra pe piept, chinul la roata, groapa cu var, incaltaminte cu cuie, bautura otravita, bataia cu vine de bou, etc. Toate acestea si altele asemenea, Sfantul Gheorghe le-a indurat cu barbatie, stand tare in credinta.

Pentru cei credinciosi, Mucenicii sunt crestini alesi, luminati de Dumnezeu, pentru a duce lupta impotriva paganatatii si a diavolului. Drept aceea, in toiul prigonirilor si in clipele cand sunt pusi la incercarile cele mai sangeroase, Mantuitorul ii lumineaza cu puteri dumnezeiesti care le ocrotesc trupul impotriva suferintelor. Deci, cei de fata, vazand chinurile de moarte prin care trecea Sfantul Gheorghe, atingandu-se un mort, acesta a inviat. Insasi, imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea, a marturisit credinta ei in Hristos.

In cele din urma, impăratul a incercat să-l induplece cu onoruri si făgăduinte, dar Sfantul Gheorghe a ales sa ramana pentru totdeauna cu Hristos. In fata acestei marturisiri si vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice Diocletian a dat porunca sa li se taie capetele si Mucenicului si imparatesei Alexandra.
Desi, ostasii i-au scos afara din cetate, dar pe drum, inainte de a ajunge la locul de taiere, imparateasa, slabind cu trupul, si-a dat duhul. Iar, cand au ajuns la locul hotarat, Sfantul Mucenic Gheorghe si-a ridicat glasul si s-a rugat cu caldura multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost taiat in ziua de 23 aprilie (303), pazind pana la capat credinta fara prihana si luand cununa cea nevestejita din mana lui Hristos, Domnul Sau.

Dintre toti Sfintii sarbatoriti in lumea crestina, putini au ajuns la faima de care s-a bucurat si se bucură Sfântul Gheorghe la poporul nostru. In satele, comunele si orasele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate in cinstea lui. Multi oameni, bărbati si femei, ii poarta numele. De asemenea si multe orase din tara; al treilea brat al Dunării, in Deltă se cheamă bratul Sfantul Gheorghe. Se stie, apoi că multă vreme ocrotitorul ostirii române a fost si este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de Stefan cel Mare la mănăstirea Zograful din muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborand balaurul. Iar acest chip al Sfantului doborand balaurul, a fost la noi ca un rasunet si o chemare a poporului la lupta crestinilor impotriva balaurilor vremii, adica a paganilor otomani si impotriva diavolului. O dovada este si rugaciunea lui Stefan cel Mare scrisa pe steagul sau: “O, luptatorule si biruitorule, Mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa primesti de la noi aceasta rugaciune a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tării Moldovei. Păzeste-l si pe el, neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim in veci. Amin. Si aceasta a făcut-o in anul 1500 (7008), in al patruzeci si treilea an al Domniei Sale”.

Păstrând traditiile marilor inaintasi, Armata Romana il cinsteste si-l preamareste, si in zilele noastre ca pe un Ocrotitor Spiritual al acesteia, bucurandu-se de cea mai mare cinste si pretuire din partea tuturor militarilor, căruia i se inchină si ii aduce cântări de laude ca acestea: “Ca un Mucenic nebiruit, ca un purtător de lupte, ca un apărător al credintei neinfruntat fă-te acum turn neclintit celor ce te laudă pe tine, Preainteleptule Mare Mucenic Gheorghe, ingrădindu-i cu rugăciunile tale”.

Sfinte Mare Mucenic Gheorghe, roagă-te pentru noi păcătoşii!

Doamne ajută!

900.000 de cetățeni români își sărbătoresc onomastica de Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului de Interne.

Dintre aceștia, peste 700.000 sunt bărbați, majoritatea purtând numele de Gheorghe sau Ghiorghe (540.000), George (148.000), Gheorghiță, Ghiorghiță (24.000), iar Ghiță (4.700).

În ce privește femeile, 132.600 poartă numele de Georgeta, alte 33.000 — Gheorghița sau Ghiorghița și 14.900 — Geta.

Lasati un comentariu