O piedică în calea uitării şi un omagiu adus celor care au suferit pentru păstrarea identităţii româneşti

• publicat la: 10 June 2018
O piedică în calea uitării şi un omagiu adus celor care au suferit pentru păstrarea identităţii româneşti

Subiect  tabu până în 1989 în România, drama românilor  refugiaţi din calea dictaturii hortyste instalate în această parte de ţară în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940 iese  din conul de umbră al istoriei  şi cere dreptul  de a fi făcută cunoscută mai ales tinerei  generaţii. …,, Să nu uiţi, Darie…,,.

Nu numai că nu s-a scris niciun rând despre  drama românilor din aceste locuri după septembrie 1940 dar nici nu s-a vorbit oficial despre  atrocităţile la care au fost supuşi cei care aveau  vina de a fi români în ţara lor.

Despre terorarea instalată în satele din jur a scris preotul Gheorghe Munteanu din Ianculeşti .  La Scărişoara şi Horea dar nu numai s-au format convoaie de căruţe  cu românii care nu au dorit să arboreze la poarta casei lor drapelul Ungariei hortyste.  Dacă deportarea  din ianuarie-martie  1945 a şvabilor  s-a făcut prin îmbarcarea lor în vagoane, cu totul altfel a stat situaţia cu românii după septembrie 1940.

Vânaţi şi hăituiţi, nu toţi au ajuns teferi la locul de îmbarcare.  Sătenii din Ianculeşti sau Marna au stat zile întregi în gara din Carei  până să fie îmbarcaţi în vagoane de vite. În tot acest timp bărbaţii au fost duşi la postul de  Poliţie din Carei şi bătuţi până recunoşteau că ei doresc să îşi părăsească gospodăriile.  Încă mai trăiesc cei care au trăit acele vremuri. Şi cei din Lucăceni care erau legaţi de cal şi traşi până la Carei pentru a da socoteală pentru împotrivirea lor de a nu renunţa la limba românească.

Nu mai au puterea de a avea nici măcar resentimente dar de uitat nu uită.  Românii refugiaţi şi expulzaţi  au ajuns  prin toată ţara. Fiecare  pe unde a găsit  un acoperiş deasupra capului.  Părinţii şi bunicii mei au ajuns la Petroşani după ce mama şi fratele ei au venit de la şcoală cu mâinile pline de sânge  în urma bătăilor primite pentru că nu ştiau să scrie ungureşte.   Aşa erau atunci vremurile. Alţi români din zonă au ajuns la Ploieşti , alţii la Hunedoara. Cu toţii au suferit dar au nutrit speranţa că se vor putea întoarce la căminul lor, la vatra lor.

În memoria  celor care au avut de îndurat umilinţe, suferinţe şi  dezrădăcinări  vom dezveli un Monument comemorativ  în Carei  la data de 17 iunie 2018, de la ora 12,30 în curtea bisericii Sf.Apostol Andrei.

Sunt aşteptaţi  toţi cei care doresc  să  cinstească memoria  românilor alungaţi din casele lor în  urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Monumentul comemorativ  se va alătura astfel celor  existente în Carei în memoria şvabilor deportaţi sau a honvezilor din primul război mondial.

Asociaţia foştilor refugiaţi şi expulzaţi  din judeţul Satu Mare  vă invită cu drag  la  o piedică în calea uitării unui episod din istoria noastră.

17 iunie 2018, ora 12,30, curtea bisericii Sf.Apostol Andrei din Carei

 

Daniela Ciută,

Preşedinte  Filiala  Carei  Asociaţia foştilor refugiaţi şi expulzaţi  din judeţul Satu Mare 

comentarii

de unio la 10 June 2018 - 18:51

Sunt cel putin DOUA lucrari istorice aparute inainte de 1989 care mentioneaza drama refugiatilor romani din Ardealul de Nord, ocupat de unguri in perioada 1940-1944. http://193.231.136.4/opac/bibliographic_view/2366;jsessionid=D2D1ECC9033B1EFA00D1052E9881826D https://www.okazii.ro/recomandate/teroarea-horthysto-fascista-in-nord-vestul-romaniei-1985-a39636347?page=2

de rebeleanu valer la 17 June 2018 - 12:38

Suntem cu gandul la momentul solemn de dezvelire a Monumentului Comemorativ al Refugiatilor din Carei. Din nominalizarea celor care au suferit lipseste in mod
i n e x p l i c a b i l numele lui Campianu Valer, cel care a fost primarul orasului CAREI MARI inainte de “Cedarea Ardealului” si care s-a refugiat in Petrosani unde a fost ales Presedinte al Asociatiei Refugiatilor .
Prin Sentinta 302 din 7 oct. 1955 este condamnat la 3 ani inchisoare si pentru faptul ca a fost Presedinte al Asociatiei Refugiatilor, calitate in care a rostit o cuvantare in 25 oct. 1944 ziua eliberarii ultimei brazde de pamant romanesc.
Asteptam explicatia omiterii nominalizarii lui.
Cluj 17. iunie 2018. Delia Matei N. Campianu si Valer Rebeleanu

de refugiat la 17 June 2018 - 18:48

Daca Corneanu s/a ocupat de lista nu este de mirare! Un secretar de partid comunist care umbla doar dupa cotizatii si nu este interesat de alte aspecte.

de Horia Mărieș la 17 June 2018 - 22:33

@rebeleanu valer la 17 June 2018 – 12:38

Subscriu celor scrise de Dvs.
Este de neiertat lipsa de pe listã a numelui Valer Câmpianu.

http://www.biblioteca-represiunii.ro/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/C/C%2001.%20Caba%20-%20Cararus/Campeanu%20Valer%20I/P1390001.JPG

Cunosc câte ceva despre “istoricul “ întocmirii listei numelor de pe monument.
Este atât de jenantã, incât consider cã nu este momentul sã intru acum în detalii. Pãcat.

Raspunsuri

Lasati un comentariu