Personalităţi careiene. 160 de ani de la naşterea canonicului Gheorghe Mureşan

• publicat la: 11 July 2018
Personalităţi careiene. 160 de ani de la naşterea canonicului Gheorghe Mureşan

Se împlinesc în acest an, în luna iulie,  160 de ani de la naşterea preotul Gheorghe Mureşan. S-a născut la Tiream, în anul  1858, părinţii săi fiind ţărani săraci. Mama sa, o femeie foarte evlavioasă, a dorit foarte mult ca George să ajungă preot. Cu ajutorul unui frate mai mare care era dascăl într-un sat de lângă Oradea, George Mureşan a urmat şcoala primară, studiile gimnaziale şi liceale la Oradea, absolvind în 1878. În clasele superioare s-a întreţinut din meditaţii, căci era unul dintre cei mai buni elevi. A urmat teologia la Budapesta, finalizându-şi aceste studii în 1882. Este hirotonit ca preot în data de 4 ianuarie 1885.

George Mureşan a devenit parohul enoriaşilor din Bozânta Mare, unde a slujit 3 ani. Apoi a fost preot capelan, ajutor al arhidiaconului careian, şi profesor la gimnaziul catolic din Carei între 1888-1897, predând aici limba română şi religia. A avut în această perioadă o vie activitate în cadrul Reuniunii Învăţătorilor Sătmăreni.

A activat în cadrul Despărţământului Sătmar-Ugocea al societăţii „ASTRA”.

Părintele Mureşan s-a remarcat în primul rând ca un apărător al neamului românesc mai ales în perioada când câteva parohii româneşti au fost alipite forţat la Episcopia de Hajdudorog. De la începutul  anului 1905 a slujit cu fidelitate în parohia Moftinul Mic de lângă Carei, până în anul 1935 când s-a pensionat. Aici l-au prins evenimentele neplăcute create de alipirea parohiilor româneşti la episcopia de Hajdudorog. Preoţii nu au recunoscut dreptul de existenţă a noii şi artificialei eparhii şi au refuzat îndeplinirea poruncilor umilitoare pentru români. A  fost arestat în anul 1913 după vizita din 11 aprilie a noului revizor şef şcolar, Jaczkovics Mihai , un rutean maghiarizat, şi a primpretorului Madarassy. Aceştia au deranjat serviciul religios săvârşit de părintele Gheorghe Mureşan fapt pentru care credincioşii din biserică i-au dat afară. A doua zi a fost deschisă o anchetă scandaloasă, cu presiuni inumane, schingiuiri şi interogatorii  chinuitoare care apoi, sub scutul nopţii a dus la puşcăria din Satu Mare un preot şi 14 ţărani printre care şi o femeie. Astfel că ,,sărbătorile Paştelui din acel an au fost cernite de jale pentru moftinani. Nici urmă de veselia obișnuită de sărbători, de încondeiatul ouălor,de ciocnitul ouălor sau de hore…De pe fețele tuturor nu citeai decât grijă pentru cei surghiuniți,, nota la cea vreme profesorul Aurel Coza. Dar credincioasele din Moftin, în frunte cu preoteasa, au mers tăcute pe şoseaua spre Satu Mare , întocmai ca mironosiţele pe vremuri la  mormântul Domnului. Pe umeri şi cap aveau coşuri  încărcate cu paşti,ouă, miel de paşti..ca să le binecuvânte părintele martir. Ele numai de aceste vreau să guste şi ai lor cei din închisoare ca semn al legăturilor sufleteşti pe care nu sunt în stare să le dărâme nici celulele celor mai negre închisori. O Înviere cu astfel de manifestaţii parcă prevestea Învierea Neamului.

Moftinenii au fost ţinuţi în arest preventiv nu o lună cum era legal ci o jumătate de an. Apărătorul părintelui Mureşan a fost Iuliu Coroianu iar al ţăranilor au fost avocaţiiCiordaş, Pordea, Boilă şi Bohăţiel.

Părintele Mureşan se mândrea cu faptul că din cei 14 apostoli ai săi niciunul nu a fost trădător. Preotul Mureşan a executat penitenţa între aprilie -iulie 1913, la intervenţia împăratului amânându-se  restul de condamnare datorită izbucnirii războiului.

Fumător pasionat, părintelui Mureşan nu i s-a dat voie să fumeze dar nici să citească decât învechiţi autori maghiari.

Patul lui din închisoare era reprezentat de nişte paie jilave, mucegăite, aruncate pe scânduri goale. Nu i s-a dat voie să îşi aducă aşternut de acasă dar nici vizite nu a fost lăsat să primească afară de cele ale soţiei. Calmu,bunătatea şi devotamentul nemărginit al soţiei au fost mângâietoare pentru părinte. Îi ducea mâncare împachetată în  ziare şi reviste româneşti.

În timpul întemniţării părintelui Mureşan, credincioşii au refuzat să participe laslujbele săvârşite de preoţi trimişi de episcopia de Hajdudodrog  chiar în postul paştilor. Presa românească transilvăneană a fost alături de lupta  românilor din Moftin…Procesul din Sătmar.

Pentru că şi-au apărat credinţa din străbuni împotriva Episcopiei din Hajdudorog, 15 români au fost condamnaţi lapeste 3 ani temniţă ordinară. Vrednicul preot Mureşan are de îndurat singur 1 an şi jumătate.

Dar apropierea începerii Primului Război Mondial îl determină pe împăratul austro-ungar să intervină în scurtarea sentinţei la 4 luni.

În 1922 a fost numit canonic onorariu şi decorat cu Ordinele Ferdinand I, Răsplata Muncii, Coroana României în grad de comandor, şi Steaua României în grad de ofiţer.

În 1938 a devenit Cetăţean de Onoare al localităţii Moftinu Mic, iar la 30 septembrie al aceluiaşi an primeşte şi titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Carei. Primăria Carei i-a oferit locuinţă pentru tot restul vieţii.

Deşi primise aceeaşi facilitate şi de la Primăria Satu Mare, George Mureşan a ales să locuiască la Carei, oraşul de care îl legau amintiri frumoase, iar Tireamul natal era foarte aproape. Aici se va stinge din viaţă la 25 aprilie 1939.

sursa Oameni si locuri din Sătmar, Viorel Câmpean

 

Lasati un comentariu