Personalităţi careiene. 145 de ani de la naşterea scriitoarei Otilia Marchiş

• publicat la: 8 October 2018
Personalităţi careiene. 145 de ani de la naşterea scriitoarei Otilia Marchiş

Membrii ai Asociaţiunii ASTRA Carei au depus astăzi flori la statuia Otiliei Marchiş din centrul oraşului, la aniversarea a 145 de ani de la naşterea sa.

Scriitoarea şi criticul de artă Otilia Iulia Margareta Marchiș, s-a născut la Homorodul de Mijloc, tatăl ei, George Marchiș, fiind aici preot greco-catolic.

Studiază la liceul din Carei, unde a fost prietenă cu scriitoarea Kafka Margit, şi apoi în Germania, la Academia de Arte Frumoase din Munchen. Se căsătorește devreme cu un funcționar de poștă, Cornel Cosmuţa, cu care îl va avea pe fiul său Cornel.

În 1904, după un popas la Dresda, se stabilește la Paris unde-l cunoaște pe viitorul soț, Bolonyi Gyorgy.  Născut pe meleaguri sălăjene, acesta a fost fiul avocatului liberal Sandor Farkas de Bolonyi.

La Paris, Otilia Marchiș va intra în cercurile intelectuale și artistice pariziene, cunoscându-i pe Rodin, Brâncuşi, Claude Monet, Bourdelle şi Anatole France, căruia îi devine secretară literară.

Cea mai cunoscută lucrarea a sa este romanul „Cartea suferințelor”, apărut în 1921 si a cărui prefață este semnată de Henry Barbusse.

Cartea suferinţelor, tradusă integral în limbile franceză, română, germană şi olandeză, comentată  şi elogiată de presa americană şi olandeză, este unul din primele semnale ale apariţiei nazismului. Concepute sub forma unor note de jurnal intim,confesiunile ei alcătuiesc dosarul unor teribile atrocităţi, surprinse într-un moment acut de criză, când nedreptatea şi liberul arbitru lăsau câmp deschis celor mai cumplite abuzuri.

Otilia Marchiş va trece la cele veşnice în  26 august 1951, în oraşul Budapesta.

Numele Marchiş are puternice rezonanţe culturale pentru careieni. Pe lângă propriile merite culturale adică poet şi publicist, preotul, apoi protopopul şi arhidiaconul  George Marchiş a fost tatăl Otiliei  Marchiş, publicistă şi prozatoare, şi al lui Romulus George Marchiş, preot, protopop de Carei, delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi primul vicar al proaspăt înfiinţatului Vicariat Naţional Român din Carei.

A trecut la cele veşnice în Carei, ca arhidiacon al părţilor sătmărene, la 28 aprilie 1884. La moartea sa revista Familia îl elogia ca pe „unul dintre cei mai inteligenţi preoţi ai diecezei orădene”. A avut doi copii: Romul George Marchiş, demn urmaş pe tărâmurile spirituale şi ale luptei naţionale şi Otilia Marchiş-Bölöni, prin care talentul literar al tatălui se desăvârşeşte.

Dacă Romul George Marchiş după tată era doar a doua generaţie de preoţi, în partea mamei şirul slujitorilor altarului se pierde în negura istoriei. Bunicul său, Daniel Vultur(1813-1879), a slujit cu fidelitate la Bârsăul de Sus vreme de câteva decenii.
Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat la Carei, iar studiile liceale le-a făcut la Oradea,Braşov şi Sibiu, oraş unde absolvă în 1884 examenul de capacitate.Teologia o urmează la Seminarul romano-catolic din Satu Mare, absolvind în 1888. Nu trebuie ignorată nici educaţia primită în familie, atât tatăl său cât şi Romul si sora sa Otilia vorbeau curent mai multe limbi de circulaţie.

Din 1908 va trece la Carei ca paroh şi protopop, iar din 1909 cumulând şi funcţia onorantă de arhidiacon al părţilor sătmărene, urmându-i în aceste funcţii tatălui său. În calitate de arhidiacon al părţilor sătmărene s-a situat mereu în centrul luptei împotriva Episcopiei de Hajdudorog, nume de tristă amintire pentru românii sătmăreni. În 29 mai 1912 se numără printre delegaţii prezenţi la adunarea de protest de la Alba Iulia împotriva înfiinţării amintitei episcopii. Protestează împotriva arestării pr. Gh.Mureşan şi a celor 14 săteni din Moftinul Mic. A fost alături de părintele Ciurdariu care a avut de pătimit la Doba în acei ani.
Încă din 1893 era membru al comitetului Comitatens Satu Mare,susţinând dezideratele românilor sătmăreni,şi în 12 noiembrie 1918 e ales membru în Consiliul Naţional Român comitatens Satu Mare, iar a doua zi e prezent la mitingul organizat în sala de consiliu a primăriei oraşului Satu Mare, când românii au jurat credinţă C.N.R. Central din Arad şi au proclamat ruperea parohiilor unite încorporate în 1912 la Ep. Hajdudorog. La 18 noiembrie este ales preşedinte al C.N.R. Cercual Carei şi vicar al nou constituitului Vicariat Naţional Român din Carei.
Faptele sale de patriotism vor fi încununat cu alegerea sa în între membrii Marelui Sfat Naţional, care a realizat visul de veacuri a tuturor românilor: Marea Unire de la 1 decembrie 1918. În acea zi mai mulţi români sătmăreni au fost prezenţi în cetatea morţii lui Horia, dar şi locul reînvierii neamului românesc: pr. Vasile Ardelean, dr. Vasile Chirvai, dr. Aurel Vălean, dr. Aurel Nilvan, pr. Ioan Doroş, pr. Constantin Lucaciu, dr. Ilie Carol Barbul, dr. Teofil Dragoş, dr. Coriolan Steer, Iuliu Coroianu, pr. Traian Trufaş.
După Unire, Romul Marchiş a ajuns senator în Parlamentul României Mari. La 25 septembrie 1923 episcopul martir Valeriu Traian Frenţiu îl numeşte vicar foraneu pentru Arhidiaconatul Sătmarului, ca o recunoaştere pentru activitatea sa rodnică.

La 30 decembrie 1918 l-a întâmpinat în gara Carei pe gen. Berthelot, expunându-i în limba franceză durerile românilor din zonă.
Ancorat şi în activitatea culturală, a fost multă vreme casier al Desp. Sătmar-Ugocea al „Astrei” şi preşedinte al Reuniunii învăţătorilor greco-catolici din Arhidiaconatul Sătmar, organizaţie înfiinţată de tatăl său, George Marchiş.

Aceasta este familia Otiliei Marchiş, o familie de intelectuali români care a luptat pentru drepturile românilor în acest colţ de ţară românească.

Din păcate, numele Otiliei Marchiş a fost batjocorit de primarul Kovacs şi de editorii cărţii sponsorizate de Primăria Carei prin înlocuirea lui cu o poreclă.

Până şi la dezvelirea grupului statuar din care face parte Otilia Marchiş vorbitorii au folosit porecla ei iar steagul ţării sale  nu a fost  prezent lângă cel al Ungariei.

Nici până la această dată cartea lansată la data de 17 noiembrie 2017 nu a fost tradusă în limba română. Solicitarea ASTRA Carei de amplasare a unui bust Otilia Marchiş lângă prietena sa Kafka Margit a fost refuzată de către Consiliul Local. ulterior a fost aprobat un grup statuar care a fost amplasat fără a avea avizele necesare.

Buletin de Carei

http://www.buletindecarei.ro/2017/11/lansare-de-carte-otilia-marchis-si-ady-endre-exclusiv-in-limba-maghiara-cu-numele-autoarei-inlocuit-de-porecla.html

http://www.buletindecarei.ro/2017/11/rusine-primaria-carei-incetati-batjocura-la-adresa-otiliei-marchis.html

http://www.buletindecarei.ro/2017/11/grup-statuar-ady-endre-otilia-marchis-simbol-al-convietuirii-interetnice-pasnice-din-carei-dezvelit-fara-simboluri-romanesti.html

http://www.buletindecarei.ro/2017/11/cercetasii-si-mizerabila-referire-la-scriitoarea-romanca-otilia-marchis.html

 

Lasati un comentariu