Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Centenar careian. La 100 de ani de la instalarea administrației românești în Carei românii nu sunt reprezentați în conducerea orașului

Centenar careian. La 100 de ani de la instalarea administrației românești în Carei românii nu sunt reprezentați în conducerea orașului

Sărbătoare sau eșec al statului român? Astăzi, 27 aprilie 2019, se împlinesc 100 de ani de la instaurarea administratiei româneşti. Suntem în sâmbăta mare care precede Învierea Domnului.

La Careii Mari, în sala Festivă a actualei clădiri a Liceului Tehnologic Iuliu Maniu, pe atunci sediu de Prefectură , a fost semnat acum 100 de ani actul prin care  se  instaura administratia românească. Perioada care a urmat a fost una dintre cele mai benefice pentru întreaga zonă. Până în 1940, când  s-a instaurat dictatura hortystă.

La 100 de ani de la reîntregirea țării, românii din Carei nu au NICIUN reprezentant în conducerea orașului! Sărbătoare sau eșec?

O placă comemorativă se află amplasată pe frontispiciul clădirii unde s-a semnat în data de 27 aprilie 1919  actul oficial care consfinţeşte acest  moment. La ora actuală clădirea adăposteşte Liceul Tehnologic  ,,Iuliu Maniu,,  dar la vremea respectivă  era sediul Prefecturii. Sala în care s-a semnat  de către Iuliu Maniu instaurarea administraţiei româneşti este actuala Sală Festivă din păcate aflată în stare de degradare ca de altfel şi alte obiective româneşti din Carei.

În apariţia editorială din 1921, intitulată Memoriul oraşului Careii-Mari în chestia sediului judeţului Satu-Mare, semnată de primarul Nicolae Dărăbanth, păstrată în deosebit de bune condiţii, se poate  vizualiza frumuseţea arhitectonică deosebită a acestei săli festive .

Cu amărăciune constatăm că până în ziua de astăzi încă niciuna dintre conducerile oraşului nu a fost interesată de restaurarea acestei bijuterii arhitectonice cu deosebită încărcătură istorică.

Respectul față de istoria românilor de care vorbește pompos primarul Kovacs este inexistent pentru el când vine vorba de pus în practică.  Aceste enunțuri le face doar când adună scribii pe  care îi  controlează pentru a fi sigur că se vor servi apoi celor care  nu cunosc modul său de acțiune și de  desconsiderare a istoriei românilor din Carei.

Sala Festivă din clădirea fostei Prefecturi nu este deloc pusă în valoare deși are o însemnată încărcătură istorică și este o bijuterie arhitectonică.  Iuliu Maniu a rămas la Carei și după semnarea actelor oficiale din data de 27 aprilie 1919  deoarece a pregătit vizita din luna mai a Regelui Ferdinand Întregitorul și a Reginei Maria în orașul nostru.

Nu este nici o exagerare când se afirmă că Declaraţia de autodeterminare naţională a celor peste trei milioane şi jumătate de români din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş poate fi considerată ca uvertură a Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Unirea de la 1 Decembrie 1918 este considerat a fi evenimentul principal al istoriei României moderne,consfințind îndeplinirea dezideratului locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea țarilor române (în acest caz a Transilvaniei cu România după ce anterior, Moldova și Muntenia au creat România). Ziua de 1 Decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua Naţională a României.

In aparitia editorială din 1997, O istorie sinceră a poporului român,autorul Florin Constantiniu surprinde  cel mai bine adevărul despre actul Marii Uniri de la 1918.

“..Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. […]

Procesul instalării puterii politice şi administrative româneşti asupra teritoriilor unite prin hotărârea de la Alba Iulia s-a încheiat în vara anului 1919. Consiliul Dirigent, în şedinţa din 9 aprilie 1919, ţinută în prezenţa lui Iuliu Maniu, a hotărât trecerea la ofensivă, cu misiunea „de a elibera ultima colibă românească de sub jugul străin”.

Generalul Moşoiu a afirmat în acea perioadă,într-unul din  momentele de mare importanţă, următoarele: „Prea sfinte Părinte, Domnilor! La 6 noemvrie anul trecut, când am păşit în fruntea armatei pe pământul Ardealului, am simţit o adâncă emoţie. Aceeaşi emoţie adâncă mă cuprinde astăzi, când intru pentru întâia oară în oraş, ca să vă slobozesc din suferinţe. Gândul nostru este de mult îndreptat spre D-voastre. Ştiam în ce situaţie critică aţi rămas şi fără să mai ezităm, am alergat să vă salvăm. Cu ziua de astăzi, Regele Ferdinand al României a pus stăpânire asupra acestui oraş şi întregii zone. De azi încolo, D-voastre sunteţi cetăţeni ai României Mari. Aceasta nu este numai o vorbă spusă într-un moment de elan, ci este o realitate vie. Sunteţi anexaţi şi alipiţi de trupul Ţării româneşti pe vecii vecilor. Vă mulţumesc pentru buna primire şi vă rog să strigaţi împreună cu mine: „Trăiască M. Sa Regele Ferdinand! Trăiască România Mare”.

La 1 decembrie 1918 românii din Transilvania  au hotărât unirea pe vecie cu România. Din păcate, în Carei nu a fost recunoscut până în aprilie 1919 actul Marii Uniri.  Vicarul Romulus Marchiș, președintele delegației careiene la Alba Iulia în 1 decembrie 1918, membru în Marele Sfat Național, a fost închis de autoritatea maghiară din Carei la data de 20 februarie 1919  pentru lupta sa pentru drepturile românilor careieni și pentru recunoașterea Marii Uniri. A fost eliberat la sosirea lui Iuliu Maniu la Carei și instaurarea administrației românești.  Aceasta este una din filele  istoriei noastre locale.

La 100 de ani de la eliberarea vicarului și protopopului Romulus Marchiș și instaurarea administrației românești la Carei, românii nu sunt reprezentați în conducerea municipiului. Mormântul curajosului și demnului român care a fost protopopul Romulus Marchiș, un erou careian, este și la ora actuală necunoscut.

Sărbătoare sau eșec al statului român?

Daniela Ciută

 

comentarii